| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [12.Mar.09 10:50] |
| tema e pretentioasa si foarte uzitata, de aceea e nevoie de ceva spectaculos sa cuceresti, daca poate cuceri singuratatea:) textul este bine scris, dar ca idee este putin fad, ma asteptam la ceva debordant, care sa te faca sa uiti de tine si sa intri in text cu totul, cu maini, cu picioare, sa nu ramana nimic afara, sa revii ca si cand ai luat o gura de apa sarata. singuratatea te face puternic. ce zici? mcm | |
| = Carmen ... | florin otrocol [12.Mar.09 17:23] |
| Sărut mâna, Carmen. promit un răspuns până deseară în jurul orei 21.00. Mulțumesc pentru răbdare și înțelegere. Florin O. | |
| = Răspunsul promis. | florin otrocol [12.Mar.09 20:27] |
| Sărut mâna, Carmen. Din fericire nu-mi este la nimic de folos a cuceri singurătatea cuiva. Scriu doar pentru ca acest lucru îmi este de trebuință acum. Curând mă voi opri din scris, dar nu înainte de a posta partea a IV-a de la ”Orbul și idealistul”, fiind vorba de o promisiune care trebuie onorată. Nu doresc a-ți provoca dezamăgiri, dar spectacolul trăirilor mele îl păstrez pentru mine. Adaug faptul că nu sunt mulți care digeră astfel de defulări și nici nu pricep mare lucru. Aș prefera să povestim despre singurătate în cadru privat dacă simți nevoia unei alte abordări, dar insist să înțelegi că este doar o invitație la conversație pe care o primesc la nivel de provocare. Îmi cer scuze pentru brutalitatea sincerității mele. Răspunsul final la ultima ”cerință” ar fi să înțelegi că în sufletul meu, dacă acum se intră, nu se poate ieși pentru acea gură de aer. Sunt ca o salină îmbibată de nisipuri mișcătoare. Seară bună îți doresc, ție și gândurilor tale. Reverență, Florin O. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [13.Mar.09 09:27] |
| eu nu consider textul tau o defulare, il consider o meditatie sau pur si simplu o manifestare literara ad-hoc, atat cat poate separa omul de sciitor. in legatura cu "Din fericire nu-mi este la nimic de folos a cuceri singurătatea cuiva" s-ar putea sa te inseli, dupa o vreme poate vei ajunge la concluzia mea "singuratatea mea esti tu", definitie-paradox, pt ca deja intrevenind a doua persoana nu mai e singuratate si totusi este. spunand: "nu-mi este la nimic de folos a cuceri singuratatea cuiva", culmea, mie mi se pare esential, glorios sa poti cuceri singuratatea cuiva. apoi:"nu sunt multi cei care digera", aduce putin a autoaparare, fiecare individ e unic in singuratatea lui si priveste afara in mod foarte particular, caderea in multime deja ii micsoreaza trairile. aaa, si mai cred ca nu exista cuvinte sa povesteti despre singuratate, ea se traieste si atat. mcm | |
| = Completare, sper edificatoare. | florin otrocol [13.Mar.09 15:14] |
| Sărut mâna, Carmen. Revin cu completările de rigoare, poate reușim un consens împreună. Orice meditație încredințată public se numește defulare, este identic cu acea vorbă, când două persoane știu ceva (chiar dacă una împărtășește celălaltei persoane)nu se mai poate numi secret. Într-adevăr, pentru restul vieții mele se poate întâmpla să fiu interesat de alte singurătăți sau pot ramâne fidel uneia singure. Rămâne de văzut. Nu doresc să frizez absurdul și să te contrazic categoric, pentru că viața se compune și dintr-o multitudine de revelații. Singurătatea mea ești tu sună frumos dpdv literar, dar este de un patetism ridicol. Despre gloria de a cuceri singurătatea cuiva (tot metaforic vorbind) nu pot afrima acum decât că o las altora, mai vrednici decât mine. (acum zâmbesc). Instincte am și eu, dar nu mi le folosesc niciodată (am învățat asta) pentru a evita dezamăgirile semenilor. Au și ele rolul lor, un rol foarte bine definit în viața mea, pe care mi-l asum din toate punctele de vedere, inclusiv al efectelor. Corect! Singurătatea se trăiește, nu se povestește. Dar când te inundă și te nevrednicește de tine, atunci trebuie așezată în vitirna cu trofee a sufletului. Atunci, ea devine publică, pentru că la vitrina trofeelor tale au acces toți cei care sunt primiți de noi, în noi, prin viață (cum este și cazul tău acum, aici). Reverență, Florin O. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [13.Mar.09 15:34] |
| singuratatea mea esti tu, este patetic dar nu ridicol, este clar ca pentru cineva care traieste in izolare/autoizolare este ridicol, pentru ca nu accepta din start ideea de "doi". acum am vazut ca textul este la categoria personale. nu cred ca e vorba de defulare, defularea poate fi si intre 4 pereti, nu e nevoie de public sa se cheme asa, ma incapatanez sa cred ca textul tau nu e defulare ci e scris dintr-o pornire instinctual literara. (cum este și cazul tău acum, aici)...niciodata singuratate nu va sta in vitrina, este probabil altceva ce va trebui inventat, alt termen, alt cuvant pentru alta traire ca aceasta. mcm | |
| = Un risc inutil. | florin otrocol [13.Mar.09 15:51] |
| Sărut mâna Carmen, din nou. Se pare că îți place riscul. Ești prima persoană care se încăpățînează să poarte un dialog în contradictoriu cu mine, aici pe site. Există riscul să îmi devi simpatică. Poate vom continua această conversație, cândva în mediu privat (exclusiv messenger, altceva nu devine atractiv). Defularea este posibilă oricum, depinde de definiția personală a fiecăruia. dacă defulare înseamnă a vorbi pereților sau ai lovi, da, atunci se poate numi și defulare. În ultima vreme, timpul îmi permite să mă dedic scrisului și trăirilor mele. adevărul este ca scriu "fact". Sunt extrem de precis în analizele mele interioare. ce ajunge aici sunt doar fragmente din ceea ce se vede după descompunerea completă a afectului. Sunt lucruri care nu trebuiesc spuse niciodată și nimănui. Nu cred că există vreo persoană demnă în această lume să te poate avea total pe tine. se aplică și în cazul meu sau al oricărui individ. Chestiunea cu vtrina și singurătatea era o metaforă. Mulțumesc de trecere și răbdare. reverențe, Florin O. | |