| + in inima lumii noi | florin caragiu [09.Mar.09 05:59] |
| foarte faina senzatia de scufundare gen "atlantida", o pierdere care face simtita "prezenta unei absente", "un mormant in inima lumii noi". imi place felul in care respira si pulseaza in daramaturi viul, providenta, misterul, in tot acest peisaj crepuscular. "zidurile între care am trait/ respiră acum cu noi", "mii de ochi au căzut în pietrișul/ asfaltului bolnav de singurătate". se intampla ca importanta unor lucruri este resuscitata abia cand se pierd iremediabil, ceea ce spune ceva despre fragilitatea conditiei noastre. | |
| = din fericire sau invers | Anni- Lorei Mainka [09.Mar.09 14:21] |
| asemenea ginduri sau cum vrem sa interpretam versul prezent este existent ptr cei care au trecut pe linga moartea ce vine in clipa in care ti-e cel mai bine si nu moartea teoretica sau dorita sau asteptata, ci ea moartea personala......o manta ce nu o mai poti dezbraca koelnul o va purta inca multa vreme | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [30.Mar.09 14:46] |
| Anni, re/citesc burgundia cu placere. poeme/stare. felicitari! retin:zidurile între care am trait respiră acum cu noi jurnalul nostru cearceaful cu care ne acoperim cu prietenie, | |
| = ... | Ioana Geacăr [21.May.09 21:52] |
| Anni, mi-era dor de poezia ta aristocratică, așa că te recitii (atmosferă rece și tristă aici poate prin enumerarea atîtor obiecte printre care și cîțiva oameni amestecați, și aceia aparținînd unei singure categorii sociale:" macarale betoniere arhitecți mese rotunde șampanie flori cecuri articole de ziar"). Ce pregătești? Cînd apare volumul? Dă de știre, și mai vino cu vers... | |
| = re Ioana Geacar | Anni- Lorei Mainka [16.Jun.09 21:27] |
| groapa concreta din inima orasului e greu de inchis, de cea lasata in sufletele koelnezilor sa nu mai vorbim.... multumesc de semn - aveam nevoie ne pierdem usor , observ acum f. des, fara comentariile altora timpul isi ride de noi in cuvintele pe care noi le tot mestecam ptr a le re-creea cu doza naivitatii si autenticitatii draga Ioana, poezia cu timpul isi retrage coarnele si iti ineaca gindurile, cam asta s-a intimplat cu noi multumesc si celorlalti de pe site ca au fost atit de intelegatori si ne-au aratat compasiunea ptr dezastrul in care se afla astazi cea mai mare arhiva a Germaniei ma voi gindi cu drag la zilele Cisnadioarei, la concursurile la care munciti si ne cerem scuze ca nu putem participa decit in gind | |