| = Esențe... | Plopeanu Petrache [28.Feb.09 15:32] |
gânduri radiale esoterice linia vieții de la 0 plăcere necondiționată durere poezie în toate sensurile necunoscut-cunoscut dezvirginarea conceptului retrăiri contraste univers colorat în întregul său substitut al lucrurilor compensatoriu Îmi plac esențele din aforismele tale Răzvan. Mă îmbăt cu ele! Cu prietenie PP | |
| = PETRACHE | razvan rachieriu [01.Mar.09 10:33] |
| Esențele sunt gânduri radiale esoterice care trasează linia vieții de la 0, oscilând de la plăcerea necondiționată la durere, de la necunoscut la cunoscut, care dezvirginează conceptul prin idei, care prin contraste reliefează un univers de trăiri, care substituie lucrurile și care compensează binele cu răul. Te mai aștept să te îmbeți cu esențele din creația mea. Cu prietenie, Răzvan. | |
| = omul | Paul Simion [01.Mar.09 18:29] |
| Mie unul nu mi plac jumatățile de măsură. Iar ceea ce-ți permite această pendulare a omului între nimic și tot e , după mine, incognoscibilul kantian.Iar la punctul 5 as spune ca tot ce e cunoscut nu produce plictis , ba din contra se poate privi si ca necunoscut. Sau cunoscutul poate fi privit ca o baza ce trebuie însușită de generațiile tinere. Plictisul nu e dat de nevoia de nou, de creație ci de necoplementaritatea dintre subiect si obiect. Un erudit se bucura de ce cunoaste pt ca pe baza lor poate ajunge fie la utilitate fie la noi cunoștințe. Aș spune ca ceea ce cunoaște pentru cunoscător e sacru, propriul univers.Creația aș privi-o ca pe un spațiu pe care cineva îl integreaza propriului univers , ea nu se poate rupe total de ce este cunoscut. | |
| = PAUL | razvan rachieriu [03.Mar.09 15:00] |
| Apreciez raționamentul născut de o gândire gnomică vastă și dialectica comentariului. Sunt onorat să te primesc în templul creației proprii, interpretarea aforismelor este deosebită. | |
| = din nou lipsă de bună-dispoziție | Cozmescu Valentin [10.Mar.09 17:03] |
| față de cuvinte, față de Socrate și mai ales față de tine, dragă Răzvan. ar fi mult prea ușor și banal să se demonstreze refuzul aproape total pe care ți l-a dat gândul. și filosofia. și chiar cuvântul, când ai încercat să-l schilodești. am mai văzut prin site-ul ăsta multe suflete sensibile și nefericite care se joacă ilicit de-a filosofeala. esti mult prea departe de subtext dragă răzvane. dar nu dispera, căci în preajma ta sunt foarte mulți. nimic tragic. doar destin... poate. câți ani ai stat în preajma a doar trei rânduri gândurite de Hegel??? sau Heidegger??? de câte ori ți s-a răsucit ființa între aici și acolo, între nimic și prea-mult?? întrebare retorică, desigur. | |