| = zbatere | Plopeanu Petrache [28.Feb.09 15:44] |
| VM, dacă din lumea junglei mai există ceva șanse de scăpare, din jungla subacvatică nu! Trec pe stradă cei cu glugile peste cap, cei auto-izolați, cei auto-iluzionați care se cred apostolii noii ere a nimicului, cei care se multiplică în singurătatea lor. Sunt proprii lor ucigași. Poemul tău dă adevărata măsură a acestui fragment de zbatere. Cu stimă PP | |
| = Un fel de Nichita mistic | Catalin Popescu [04.Mar.09 18:15] |
| Autorul textului de mai sus este unul dintre poeții adevărați ai Agoniei.Eu i-aș reproșa, (deși poate că "reproș" e prea mult spus) metaforele care amintesc de poezia mai veche, de genul "să-i înveți să-și înfigă în cârlig sufletul" sau "pește de oameni". Interesant versul "pe solzii voștri n-am cerut nici un ban". Panoul de reclame scoate poemul din zona de secol 19. Se simt și unele influențe din Nichita, probabil unul dintre modelele în poezie ale autorului. | |
| = . | Vasile Munteanu [08.Mar.09 08:56] |
| mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. aveți dreptate, domnule Plopeanu, după cum există mamifere acvatice, tind să cred că și noi, oamenii, suntem niște pești aerieni. Cătălin, mă convingi încă o dată că tu clasifici poezia după elementele sale primare (istoricește, sub aspectul timpului său), pe când eu încerc să mă raportez la universalitatea sa (dincolo de isme, de tendințe, tendoane și alte articulații degenerabile); eu cred că altceva "scoate poezia din secolul 19", dar n-am să dezbat aici pe această temă; am să spun doar atât, dacă ai avea dreptate, simplul fapt că un autor scrie în secolul xxi (și) cu elemente specifice secolului 19 ar implica următoarele: i) sau el nu poate scrie altfel, ii) sau nu se citește ce se scrie, adică nu se vede pădurea semantică de copacii vocabularului, caz în care defrișarea unei poteci, dacă nu este imposibilă, este cumplit de anevoioasă - nimeni nu străbate o pădure... din principiu; dimpotrivă, alții se tem pur și simplu de aceia care locuiesc în adâncurile ei; din orice sens ai veni, din inima pădurii sau din centrul orașului, lizierea e o formă de periferie. încă o dată, vă mulțumesc pentru prezență. | |