| + Deosebită considerație! | Maria Prochipiuc [24.Feb.09 11:06] |
| Felicitări, Ionuț Caragea pentru noua apariție editorială Absența a ceea ce suntem, aprecieri Angelei Furtună pentru prezentare! Apariția noului volum e din nou o mare realizare pentru Ionuț Caragea, care, din punctul meu de vedere demonstrează, că e, cu adevărat un alergător de cursă lungă. Apreciez faptul că reușește mereu să vină cu o nouă temă, mereu în actualitate. Și-a făcut intrarea în lumea literară cu volumul Delirium tremens, volum ce te incită la lectură numai când auzi termenul delirium tremens, scoate în evidență spiritul său investigator într-o lume imaginară, plină de substanță ideologică. Delirul său fiind totuși controlat de meditația poetică. Autorul este un justițiar de modă veche, un clasic renăscut, apelând însă la cutia de rezonanță a cuvintelor moderne Abia după această stare de delirium tremens, poetul ne anunță că M-am născut pe Google ; din parcurgerea volumului aflăm că poetul este veșnic biciuitul de muze iar palmele lui drumuri de piatră filozofală între viață și moarte…. Dincolo de esența durerilor calme, poetul își strigă și-și caută Dumnezeul. Un lucru esențial e și faptul că: Este surprinzător felul în care reușește să treacă de la o stare sufletească la alta, schimbându-și în același timp și stilul poetic, fie ancorat în clasicism, fie în postmodernism, fie în lumea informaticii Donator universal, al treilea volum îl definește pe Ionuț Caragea ca pe un călător pe drumurile prăfuite ale cerului și prin nisipurile sentimentelor, poetul, Ulysse plecat peste mări și oceane pentru a-și găsi casa cerească, ne propune un maraton spre Dumnezeul - Muză prin acest volum Ionuț Caragea reușește să devină donator universal de cuvinte, iubiri, trăiri și visuri, are reale șanse ca dorința de a se regăsi în poezie să îi fie împlinită. M-am orit cu predilectie spre primele trei volume, cunoscând conținutul. Deigură că poetul nu se oprește aici, are alte apariții editoriale: Omul din cutia neagră - decembrie 2007 33 bis - ianuarie 2008 Analfabetism literar - ianuarie 2008 Dicționarul Suferinței, iunie 2008 Negru Sacerdot, iunie 2008 și Absența a ceea ce suntem , un nou volum prefațat de Marius Chelaru; eseist, poet, prozator, traducător, promotor cultural, critic literar și editor. Desigur, fiecare cititor are privilegiul și căderea să recepteze o poezie în felul lui. Dar Ionuț Caragea, o voce lirică interesantă, se pare, a ales cum va merge pe drumul poeziei (păstrându-și, în linii mare, cu nuanțări de la un volum la altul, tematica). Deși probabil, așa cum este firesc, poate rămânând, poate nu „gardian al spiralei / din capcana viselor”, poate străbătând dincolo de perdeaua care învăluie „ordinea firească a suferinței” (la fel cum a pășit, în acest volum, dincolo de joaca” de-a cuvintele sau/ și drumul între două „lumi”, virtuală și reală) va mai căuta și va găsi „cheia de la porțile cerului”, cele care „țin cuvintele sub cheie”, după care va alege o altă cale Notă: Nu te citisem de ceva vreme, Ionuț Caragea și articolul Angelei Furtună, m-a determinat să te caut în pagină să te regăsesc, dar ca totdeauna, ai dispărut, îmi amintesc că acum doi ani sau mai bine… (nu mai merg să caut), am scris ceva despre poezia ta și noroc că îmi copiasem textele cu mult înainte, că în ziua cu pricina, făcând trmiteri spre texte, dispăruse totul, nu tu, ci doar textele. Mi s-ar părea normal, ca, acei cititori care doresc să te cunoască să aibă deschisă pagina de pe agonia. Apariția unui volum, e un fapt ce trebuie consemnat, și o bucurie pentru noi toți. Apreciere pentru modul prezentării! Apreciere pentru toată activitatea Angelei Furtună și pentru că, acum am posibilitatea manifestării aprecierii o fac cu toată inima! | |
| = raspuns cu multumiri | Snowdon King [24.Feb.09 17:27] |
| Multumesc Angelei Furtuna pentru minunata prezentare si Mariei Prochipiuc pentru comentariu si apreciere. Maria, de fiecare data cand am incercat sa revin pe Agonia, s-au gasit unii editori care sa-mi puna textele pe atelier pentru ca mai apoi sa-mi scada accesul. Daca as fi fost respectat cel putin la fel ca ceilalti utilizatori, nu as fi criticat Agonia si nu as fi scris articolul prin care semnalez acele nereguli. Asa ca nu imi ramane decat sa scriu mult si bine, sa fiu apreciat de cei care au un cuvant greu de spus in lumea literara, insa fara ca prietenii mei de pe Agonia sa se poate bucura de ceea ce eu am de oferit. Poate doar prin intermediul vostru, al celor care nu ramaneti indiferent la mesajul unei creatii literare, dincolo de conflicte si aparente. Profit de ocazia aceasta sa-mi cer scuze tuturor celor care le-am ranit orgoliul (recunosc ca ma pricep la asta), si ma refer in special la Vasile Munteanu si Ella Victoria Luca. Eu sunt dispus la sentimente mai bune si consider ca Agonia merita mai mult in materie de intelegere si corectitudine. Daca mi s-ar da posibilitatea as face ceva constructiv pentru acest site, pentru ca, sinceri sa fim, este nevoie mereu de autori care sa incurajeze creatiile valoroase ale altor autori. Toate cele bune si multumesc pentru postarea acestui comentariu. Ionut Caragea | |
| = Absenții din noi | Adrian Erbiceanu [25.Feb.09 02:33] |
Ridiculizat, de multe ori fără vreo urmă de justificare; obstrucționat până aproape la obliterare ( categoria "super grea": -20 pe site-ul Agonia!), Ionuț Caragea se ridică, cu o nonșalanță demnă de invidiat, deasupra detractorilor săi. Activ și productiv, prezent oriunde crede că poate să-și lase semnătura spre binele poeziei, este normal, cred, să nu aibă prea mulți prieteni. Dar până și cei care îl critică pe față, pe ascuns îl admiră. Așa e lumea făcută să fie! De la "Delirium Tremens", volumul său de debut, și până la cel abia ieșit de sub tipar, "Absența a ceea ce suntem', doi termeni se conjugă creând un paradox: 3 ani de muncă – 9 volume publicate! Atunci când nume atât de prestigioase, ca cele ale scriitorilor si criticilor literari Marius Chelaru și Valeria Manta Tăicuțu, își asumă Prefața și, respectiv, Postața ultimei apariții editoriale, ce îmi mai rămâne mie de făcut? Poate doar să îl felicit pe autor pentru noua sa partitură cât și pentru deschiderea neașteptată pe care o face, întinzând o mână prietenească, atît de bine venită, celor care trudesc să facă acest site ceea ce ar trebui să fie! | |
| = La Mărțișor | angela furtuna [01.Mar.09 11:20] |
| Dragă Maria Prochipiuc, vă mulțumesc pentru aprecieri, care sunt dincolo de realitate poate și vă răspund cu aceleași bune gânduri. Să ne dea Domnul puterea pentru amerge mai departe. Dumneavoastră sunteți foarte ancorată în fenomenul social Agonia, nu numai cel literar, așadar sunteți atentă și receptivă la susținerea morală de care au nevoie unii oameni de excepție - ca și colegul nostru Ionuț Caragea -, sau la acel spiritus rectus care ar trebui să ne însoțească mereu în judecățile critice. Eu am renunțat să mai comunic pe Agonia, cu ani în urmă. Am cedat, ca să zic așa, din cauză că pierdeam energie ca să mă apăr de niște atacuri ce nu mai conteneau. În primul rând, opera mea literară a fost supusă timp de multe luni artileriei unor critici macho, la care plăcerea de a jigni și atacul la persoană erau imense, cum mică le era știința literară. Cum nu știu cine este sau era șef pe aici, am bănuit că aveau și susținere de la conducere. În aceste circumstanțe,cum nimeni nu sesiza că sunt victima calomniilor și nu a analizelor literare, mi-am închis comentariile, deși la început aș fi dorit și eu să comunic cu terți, pentru că pe Agonia există și multe nume de prestigiu. În al doilea rând, am fost supusă multor atacuri antisemite, unele murdare și dure, având în vedere simbolistica tipică imaginarului meu literar. Nu în ultimul rând, am fost deranjată de faptul că majoritatea comentariilor pe Agonia sunt de fapt expresii de socializare, nu de act literar critic, iar eu nu asta doream de fapt. Nu e bine. Dar tot e ceva decât deloc. Libertatea de a publica și de a cunoaște sau a te face cunoscut definește în prezent Agonia, căreia eu îi spun în secret un Hyde Park al literaturii române. Domnule Adrian Erbiceanu, Remarcile dvs. sunt foarte riguros argumentate: Ionuț Caragea este nu numai un om talentat, dar este și o personalitate literară și culturală ce se construiește prin seriozitate și multă muncă, adăugând astfel talentului său forță și durabilitate, iar brandului său relevanță și valoare. Cărțile sale sunt deja impuse pe piață în timp ce idiomul său literar se constituie, se impune și atrage atât succesul la critică precum și cel la public. Nu ne puteam aștepta, așadar, la o absență a concurenței. Piața literară românească este foarte încărcată și nervoasă, iar reacțiile grupurilor de presiune sunt adesea de tipul omerta. Spun asta din proprie experiență. Comunicarea între grupurile de presiune pe piața culturală românească eșuează mereu, iar consecința este adesea o sfâșiere și o dușmănie pe viață, cu sacrificarea multor talente, ce nu ajung să fie recunoscute la timp. Există, oricât am mușamaliza, un fundamentalism activ, cu mai multe fascii: radicalismul Cupolei, care la noi se comportă adesea discreționar, cu reflexe staliniste; disprețul celor din centru față de scriitorii din provincie; defăimarea scriitorilor din diaspora (adesea cei din țară îi receptează pe aceștia cu criterii de tipul retardatului principiu n-au mâncat salam cu soia, deși ar fi fost normal ca acest tip de judecată să fi murit de mult; există, însă, și o atitudine adesea lipsită de bunăvoință a unor oameni de cultură din diaspora față de tot ce e românesc în bloc și in situ în România, perpetuându-se și între scriitori aceeași discriminare ce vizează de fapt starea de corupție statală, dar atinge oameni nevinovați care nu sunt, ei, responsabili pentru eșecurile democrației și ale instituțiilor statului de drept, ale puterii și ale societății civile. Aceasta este o Românie culturală în rezumat, pe fondul căreia orice proces de brandig de autor devine dificil și oarecum eroic. Eu știu că Ionuț Caragea va reuși să ajungă unde merită. Ca un vechi maratonist eu însămi, și eu îl recunosc ca pe un învingător. Talentul, munca, investiția în propriile proiecte sunt deasupra tuturor piedicilor pe care i le pun chibiții sau adversarii. Ceea ce, îndeobște, are Ionuț Caragea este, însă, propriul univers literar: teme stil și mijloace de abordare originale. Dragă Ionuț Caragea, nutresc speranța că dialogul tău cu lumea se va extinde, pe măsura dorinței tale de a pune energia ta alături de conducătorii Agoniei. Însă dacă vei constata că spiritul de echipă nu se înfiripă (căci adesea există pur și simplu misfit, deci incompatibilități interpersonale, ca în terminologia de bridge), cred că singur vei ajunge și mai departe decât pierzând energia pentru a face echipă cu oameni care te receptează fie ca adversar fie la un nivel diferit de cel căruia aparții de fapt. În fața bolii, a morții și a potențialului nostru creator suntem singuri, și ce este oare, la urma urmei, literatura, arta, dacă nu această istovitoare luptă cu propriile limite pe care o dăm în arena din noi sub privirile avide de spectacol ale martorilor circumstanțiali? | |
| = raspuns doamnei Angela Furtuna si o strangere de mana domnilor editori | Snowdon King [04.Mar.09 11:35] |
| Stimata doamna Angela Furtuna, ati grait multe adevaruri in legatura cu discriminarea poetilor, in special cei din provincie si cei din diaspora. Stiti, in momentul in care am fost invitat de catre domnul Dumitru Scortanu sa public la Stef, foarte multi mi-au spus ca nu e bine sa public la o editura din provincie, mai ales una necunoscuta, intrucat voi ramane in anonimat. Insa eu am tinut cont de calitatea umana si profesionalismul editorului Dumitru Scortanu. Si mi-am pus ambitia ca daca reusesc sa ma fac cunoscut, plecand de la o editura mica, atunci succesul meu este inzecit. Drumul a fost lung, dusmani la fel de multi. Insa, in momentul in care critici literari de care nu auzisem au scris despre cartile mele, in momentul in care am inceput sa apar in siteuri si reviste de prestigiu, in momentul in care am inceput sa primesc e-mailuri de la necunoscuti multumindu-mi-se pentru ceea ce fac si scriu, mi-am ras in barba si mi-am zis: DA. Mesajul meu incepe sa circule. Daca maine-poimaine ma duc dracului macar am satisfactia ca am ajuns acolo unde trebuia sa ajunj, la sufletul cititorului, la public. Stiti, lucrurile nu s-au oprit aici. Oamenii au inceput sa vada si alte lucruri. Au vazut cuvintele din interiorul cuvintelor, au vazut esenta, au vazut citatele. In momentul in care am vazut ca incep sa apar pe siteuri necunoscute mie, cu citate celebre, m-am speriat. Insa oamenii aveau dreptate. Eu insumi mi-am luat cartile la recitit si am descoperit ca in graba, valtoarea scrierii mele, aproape inconstienta din cauza tumultului sufletesc, am scos niste perle. Asadar, a urmat o carte de citate si aforisme, dintre care foarte multe mi-au aparut in zeci de locatii pe internet, in carti personalizate, pe siteuri internationale, in reviste spirituale, etc. Nu am cerut nimic. Eu aveam deja totul, constienta deplina ca la un moment dat voi reusi, chiar daca numai moartea imi va aduce pe deplin recunoasterea. Nu-mi bat capul cu institutii si premiile lor. Pe mine ma intereseaza omul acela care are nevoie de alinare, de dragoste, de o vorba la suflet. Omul acela te cauta si te gaseste. Omul acela are o putere de promovare mai mare decat orice institutie sau librarie. Insa ca sa ajungi la el, trebuie sa scrii si sa te sacrifici. V-am spus asa o poveste, despre viata mea de scriitor. Despre Agonia, am fost de prima data cu gura mare si cred ca pe dreptate. Mi-am atras dusmani, am fost amenintat, am primit telefoane anonime. Am fost plagiat, am fost injurat, am fost pus in atelier, mi-au fost sterse comentariile. Dar priviti, sunt inca aici. Eu le-am intins mana editorilor. S-au facut ca ploua. Daca as fi fost editor le-as fi demonstrat ce inseamna verticalitate. Serviciile mele sunt gratuite, eu vreau sa ajut, nu ma intereseaza sa fiu promovat, ridicat in slavi. Mie imi pasa de acei tineri care sunt ca si mine, asa cum eram eu la inceput, si care merita o sansa. Asadar, domnilor editori, nu doriti sa batem palma? Haideti sa ne dam unii altora o sansa si sa vedem ce iese. Toate cele bune, Ionut Caragea | |