| + "război(iul) alb" | George Pașa [21.Feb.09 19:41] |
| E în acest text, în opinia mea, un echilibru între expresivitate și starea poetică, de asemenea, o simultaneitate între imagistică și emoția lirică bine dozată. La receptor ajung toate acestea, drumul său de la expresie și idee la starea poetică fiind nu lipsit de obstacole, dar cu efect de katharsis. Ce mi se pare deosebit, în special, este efectul pe care îl au niște formulări simple, uneori la limita redundanței (vezi "găsirea tonului" în "metamorfozele" mâinii). Și un final tot la fel de simplu, dar cu o formulare inedită: "Ca un cearșaf alb într-un război alb." Pare că iubirea este văzută ca "un război alb", cred că nu mă înșel prea mult. | |
| = 3.14... | ioana matei [21.Feb.09 21:30] |
| poem ca un raspuns închis în... iluzia unui cerc...închis...în care, desigur... "Mîna mea" e... "Mîna mea"...și ...desigur...nici n-ar putea fi...în alt fel... | |
| = vinovat | cezara răducu [21.Feb.09 20:49] |
| în iubire. hmmm, sentința va fi în alb. mîna poetului a îmblinzit cuvintul in poemul de față. mi-a plăcut. rara | |
| = O poezie care... | Emil Iliescu [21.Feb.09 20:58] |
| O poezie care pendulează între incandescența lumânărilor aprinse pentru o dragoste defunctă și viperina atingere a unui trup cu care poetul își învelește visele. Splendidă ideea că sărbătorile sunt scurgeri de clepsidră ale unei îmbătrâniri fatidice, lente, dar sigure! În final, capitularea iluzorie în fața asaltului sentimentului alb al iubirii neâmblânzite... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| + poemul de azi | ioana negoescu [22.Feb.09 13:25] |
| Sper să nu te superi dacă în mintea mea rămâi un prozator foarte bun. Pe de altă parte, ador să citesc poeme scrise de prozatori. sunt mult mai plastice, imaginile sunt clare, nu te bagă în ceața poetică a celor mult prea leneși ca să traseze conturul. Poemul m-a prins din prima clipă, de la primele versuri, imaginea indiferenței orașului devenit visceral, apoi versurile în care nu păstrezi tonul, dar păstrezi ideea camuflării, aparenței, disimulării unei incandescențe, a unei visceralități evidente..vina de a fi viu.. finalul e superb. nici nu se putea altfel decât o imagine alb pe alb creată de un bun prozator care este în fond un poet. este poemul meu de azi. | |
| = sarpe si sfoara | sanu gabriela [22.Feb.09 15:06] |
| comparatia de la început mi se pare "trasa de par" si revulsiva apoi niste exprimari echivoce de genul: "sa îmbatrânesti (mult?)" ca un ateu(?) aprinzi lumânari (un credincios aprinde ce fel de lumânari...?) mîna din titlu este când o "vipera" când un animal (îmblânzit?) tristete de genul "cine a fost muscat de un sarpe se sperie si de o sfoara?"(glumesc) între rânduri o noapte alba,polara se instaleaza ,poetul edificându-i un monument -poem aproape bacovian... poem de atmosfera ,"cu-tremurator "... | |
| = ca un sentiment ciudat | Climov Cristina [22.Feb.09 20:13] |
| inima pasarii aceleia injunghiate...si ateul aprinzand lumanari...prind arome amare...poate cersaful tau s-a ridicat prea tarziu...cand urmele de trupuri si somn devenisera umbre...in oras... si se creeaza un sentiment ciudat, ca o combinatie intre rasaritul de soare si nevoia de somn dupa o noapte alba...dar are atmosfera...cuvintele prind tainele unele celorlalte, nu se ascund, nu se mascheaza... | |
| = Mîna mea | Nicolae Diaconescu [22.Feb.09 16:56] |
| "Mîna ta ca o viperă înghețată între sînul tău și cearșaful cu urme de trupuri și somn" poate să exprime detașarea de biologic cu accent pe eliberarea spirituală. Totuși, cred că metafora nu se reține ușor. Prefer "Mîna mea înghețată e singurul monument pe care-l ridic"..sau "Mîna mea se desprinsese ușor de trup sau eu devenisem întreaga mînă. Toate simțurile mele erau concentrate acolo și întreaga mea ființă a început să pulseze în locul acela." | |
| = adrian suciu | adelina manea [22.Feb.09 18:55] |
| pentru acel :cearsaf cu urme de trupuri si somn" ti-as da si eu doua trei stele. | |
| = raspunsuri | Adrian Suciu [23.Feb.09 09:15] |
| George, echilibrul si armistitiul sint in intentie. Multumesc. :) Ioana, nu baga cercul asta in seama prea tare, nu uita ca se poate si alerga cu cercul. :) Cezara, nu te-am mai vazut demult: ar trebui? :) Emil, iti multumesc pentru lectura si apreciere. Ioana, crezi ca as fi capabil sa ma supar pe tine??? Mersi. Gabriela, ai dreptate: ce nu se intelege bine din scriitura inseamna ca n-a ajuns la cititor. Cristina, poate. :) Nicolae, da, se poate si asa dar ar fi un alt poem. :) Adelina: da-mi-le! | |
| = merci | sanu gabriela [23.Feb.09 12:44] |
| adevarul este relativ parerile sunt diverse,deci va ramâne tot dvs de a gasi "le juste chemin" disecat la rece orice poem are un defect de fabricati,dar suflul poeziei are loc în acest poem si contrazice "lucizii..." un adevarat autor fuge de aplauze pentru a se depasi.. | |
| = Adrian... | ioana matei [24.Feb.09 07:21] |
| pentru mine un sfat important...dar...te asigur, "cercul asta" nu e cercul acela!...multumesc!...a, si inca ceva...cred ca in poeziile tale emotiile, fiorul se conserva perfect intr-o noua stare de agregare cu numele de...minte...ce declanseaza, la randul ei... | |
| = foarte reusita | Stan Iulia [24.Feb.09 19:35] |
| ''sub masca fericirii de ocazie: ești înduioșătoare ca un ateu aprinzînd lumînări pentru morți în ideea că nu se știe niciodată.'' | |
| = o femeie n-ar fi surprins in felul acesta nici "mana" si nici "monumentul" | Aura Horhocea [25.Feb.09 07:36] |
+ orasul deschide iar mana inchide atemporal metafora ridicata la rang de monument, timp in care centrul de greutate este sedus de deznodamantul sub forma de capitulare pura, ingenua; importanta viscerelor ramane pretextul "razboiului alb" ca stil, poemul acesta sexuat este inconfundabil - nu doar pentru ca o femeie n-ar fi surprins in felul acesta nici "mana" si nici "monumentul" - ci fiindca poarta numele lui Adrian Suciu! ... mi se intampla uneori sa raman in extas liric... uneori bucuria lecturii intrece pe cea a creatiei (din vina reveriei? a transfigrarii?) aurageea | |
| = viata in inertia ei | Basarab Ioan [25.Feb.09 18:22] |
| " să îmbătrînești mult și singur sub masca fericirii de ocazie " mi-a placut mult versul contureaza destul de bine universul in care ne ducem povara vietii. cu stima Ioan | |
| = ... | Adrian Suciu [25.Feb.09 17:26] |
| Iulia, mersi de apreciere, ti-am lasat un comentariu la ultimul tau text. Aura, iti multumesc pentru prezenta in pagina. Sa ne auzim cu bine! :) | |
| = alb | Mihail Bîrsan [25.Feb.09 19:14] |
| ideea imbatranirii, a curgerii ireversibile a timpului spre disparitie, moarte transferata catre un organ-simbol "maina", disparitia acestui animal numit omul e confirmata si de cearsaful alb livid care acopera decedatul. | |
| + da | Florin Hulubei [05.Mar.09 10:25] |
| foarte frumos! deschidere puternica, expresionista, atenuata de urmare, care insa nu este nicidecum lipsita de forta. finalul, totusi, ar putea fi imbunatatit. | |
| = "ca..." | Geta Adam [05.Mar.09 11:38] |
| cred ca o mica modificare a strofei 2 scapa macar de un "ca un..." (prea multi, dupa parerea mea). in rest, no comment:-) "Tu știi că sărbătorile sînt perfecte să îmbătrînești mult și singur sub masca fericirii de ocazie: semeni cu un ateu induiosat aprinzînd lumînări pentru morți în ideea că nu se știe niciodată" | |
| = ... | alina livia lazăr [05.Mar.09 12:12] |
| am citit comentariul Getei Adam si subscriu, sunt multe CA-uri, mai precis cinci, deja de la al treilea CA devine deranjant, oricat de minunata ar fi comparatia in sine. Apoi, si cu titlul, "mina mea" (scuze pentru lipsa diacritice) apare de 4 ori ceea ce e iar mult. Apreciez imaginea de aici: Mîna mea înghețată e singurul monument pe care-l ridic. Ca un cearșaf alb într-un război alb. desi eu o inteleg si o vad bine si fara CA :) as mai adauga doar ca mi se pare putin cam neobisnuita imaginea pasarii injunghiate, in sensul ca da, pot crede ca orasul e indiferent, ca asa e, dar pasari injunghiate nu prea cred sa fie. ori nu stiu eu bine. | |
| = ... | Adrian Suciu [06.Mar.09 09:13] |
| Florin Hulubei, iti multumesc pentru atentionare: textul e un santier, cred ca e a cincea varianta, pe alte site-uri literare o sa gasesti alt final, se pare ca tot nu l-am dibuit pe ala pe care il vreau. :) Geta Toma, de acord cu observatia despre "CA"-uri. Am recitit textul si e suparator sirul. Intr-o varianta ulterioara, am sa remediez defectul. Alina Livia Lazar, nu e o "pasare" injunghiata: e o "pasare de noapte" injunghiata, sintagma duce inspre o alta zona de sens. Va multumesc tuturor pentru lectura si comentarii. | |
| = si totusi exista iubire... | ioana matei [07.Mar.09 12:39] |
| revin la un text rascolitor si foarte trist...despre instrainari, indiferenta si mortificari ("ca măruntaiele unei păsări de noapte înjunghiate.")regrete si pierderi...despre absenta locuirii de sine...despre inghetul iubirii...parca bantuit de o sinceritate amara...in care "Mîna" se autodevoreaza, coborand in materie..."Sînt vinovat pentru mai multe zile. Mîna mea înghețată e singurul monument pe care-l ridic."...si un final alb ca o capitulare... dar, culmea...neiubiri vinovate nu-s altceva decat o alta *forma* a iubiri...orbite de nevoia de *apucare*/prindere ...in ideea de sens... si inca ceva...cred ca aici...e poezie... cu pretuire, ioana matei | |
| = ::: | Mihai Tița [13.Mar.09 00:02] |
| cum era melodia aia? mana mea e prea ocupata cu gura ta? anyways, mi-a placut cat sa nu ignor si sa las un comentariu. de ce nu incerci putin mister? dupa ce spui ca orasul este indiferent, arunci o comparatie inutila. comparatiile au devenit inutile in poezie de cand cu minulescu, sa zicem :) adica as vrea sa-mi descrii sentimentul, nu sa mi-l arunci in fata, sa ma faci sa-l ghicesc | |
| = Dragă Adriane, | Costel Mirea [13.Mar.09 13:27] |
| Poezia dumitale se scrie singură, folosindu-te. Am citit și eu pe unde-am găsit texte de Adrian Suciu (nu prea am legături cu mediile culturale); abia acum am descoperit site-ul ăsta, așa că mă bucur să-ți pot spune direct că îți apreciez poemele. Sunt adevărate și, de aceea, frumoase. Să ai noroc și (ne)liniște. | |
| = ateu intr-un razboi imaculat | Luna Tudor [13.Mar.09 22:15] |
| Nu sunt o fana a textelor tale, sa ma ierti. Tocmai de aici indiferenta cu care am inceput un text "ce nu-mi va placea". Cat de gresit. Sunt multi atei in lumea asta. "Sînt vinovat pentru mai multe zile. Mîna mea înghețată e singurul monument pe care-l ridic. Ca un cearșaf alb într-un război alb." Vinovatie. Marturisire prin simpla mana, pe care o simti cum sta acolo, subliniat intre... Remuscarea sa vina din "ideea ca nu se stie niciodata"? Sau poate doar un final alb al unui razboi pe care doar tu il stii. Sincere felicitari, voi reveni. | |
| = ... | Cătălin Ionașcu [18.Mar.09 21:37] |
| A trecut foarte multa vreme de cand n-am mai citit o poezie atat de reusita. Atat de frumoasa. Va multumesc. Cu respect, Catalin Ionascu | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [12.Apr.09 14:18] |
| Adrian, am citit cu interes si placere. un poem/stare, ritm, atmosfera... mai mult mister.., vorba d/lui Tita. succes! retin:Sînt vinovat pentru mai multe zile. Mîna mea înghețată e singurul monument pe care-l ridic. | |
| = mulțumesc | Adrian Suciu [25.Jul.09 11:51] |
| Mulțumesc. | |