| = Maxime | Liviu-Ioan Muresan [14.Feb.09 17:58] |
| ce merita a fi citite. Fiecare e un motiv de meditatie. LIM. | |
| = Răzvane, le-am înțeles pe toate, aceasta din deschidere... | marius nițov [15.Feb.09 10:13] |
| Răzvane, le-am înțeles pe toate, aceasta din deschidere cu "adevăr slab" mi-a dat bătăi de cap. Există adevăr slab și tare? E adevărat că un om "mare" e predispus la o eroare mare, însă adevărul e adevăr, fără să-l numim tare sau slab! | |
| = La punctul 8, cred că dorințele sexuale aparțin ambelor părți, | marius nițov [15.Feb.09 10:21] |
| La punctul 8, cred că dorințele sexuale aparțin ambelor părți, la fel și spaimele oferite din plin de conștientizarea lucrurilor, realităților. Nu sunt de acord cu afirmația asta: "Bărbatul este construit din spaime care îl fac puternic și din dorințe sexuale care îl slăbesc." Spaimele îți dezvoltă un sistem de apărare bun, dar la temelia lui îți lasă și surparea. Înțeleg spaima ca sinonimă cu frica. Ori frica nu-i decât o soluție de avarie. Ar fi interesantă abordată bărbăția din perspectiva curajului, tăriei morale. În rest, cele bune! | |
| = LIVIU si MARIUS | razvan rachieriu [15.Feb.09 11:12] |
| LIVIU Omul e o maximă a vieții neînțeleasă și care are în miezul ei erori. Mă bucură parcurgerea atentă a aforismelor și faptul că ți-au provocat o stare de meditație. Cu prietenie, Răzvan. MARIUS După mine, există adevăruri fundamentale, absolute, ce nu pot fi atacate de nimeni și adevăruri relative, slabe, care nu rezistă în timp și care pot fi răsturnate și înlocuite cu altele. Spaima constructivă naște adrenalină care te face mai puternic, doar degenerarea ei te poate slăbi. Mă bucur că ai înțeles toate maximele, sigur ele sunt perfectibile și nu sunt adevăruri universale, căci s-au născut dintr-o minte subiectivă, supusă erorii. | |
| = din filosofie se naste filosofie! | Paul Simion [28.Feb.09 00:14] |
| omul mic si omul mare cred ca nu pot fi altceva decat geniul si omul de rand. geniul e de o fermitate a propriilor conceptii ce nu admit erori mai mari decat adevarul unui om de rand , motiv pt care nici un om de rand nu poate contesta sau surprinde vreo eroare a unui geniu .cei mici imita pe cei mari, fara sa constientizeze acest fapt ,pt ca adevarl lor e mai slab decat eroarea unui om mare. eroarea se naste din adevar !nu poti contesta valabilitatea unui adevar daca nu vii cu un altul cel cuprinde pe cel din urma explicandu i natura si deviindu i sensul de adevar in cel de eroare printr-o alta evolutie a evenimentelor la care facea referire primul adevar si anume la o evolutie concomitenta celei anterioare dar diferita si care are garantia concretului fie el empiric sau dintr-o necesitate a abstractului. asadar eroarea se transforma intr-o probabilitate maxima la un moment dat din motivul de imposibilitate de a lua in calcul toate cauzele evenimentului sau fie evenimentul e o imprejurare noua si totul merge pe a incerca , a alege aleatoriu.in continuare eroarea capata inteles de actiune necesara ori daca o actiune necesara se suprapune cu cel de adevar in conditii imediate vom intelege ca eroare poate fi chiar adevar pt ce nu va urma. autoritatea concretului prin ce va urma e un principiu nefondat si deci ideea de adevar universal e conestata de eroare ca adevar pt un timp limitat.deci limitarea posibilitatilor de ratiune a omului sunt limitate de viitor.Dar daca omul este ceea ce poate sa fie si nu un ideal in care totul are evolutie dupa legea adevarului atunci admitem ca omul este perfect pt ca ceea ce presupe idealul nu contesta omul prin ceea ce este sau greseste. Asadar omul nu are erori ! Ca face erori tine de cat de idealist e cel ce priveste lucrurile. Ca isi doreste si vrea altceva fata de ce are sau ce este tine de autostimulare prin imaginatia propriului rau spre mai bine. Lucrurile acestea reies si din ideea lui Sopenhauer ca viata nu are sens. Dar in mod evident fiecare isi poate da unul si nu poate alfel decat prin vointa, care tot dupa Sopenhauer nu face decat sa ne complice si in cele din urma sa constatm ca a fost doar imaginatie. Am filosofat si eu putin. Pt ca e prea pesimist eseul ca intreg ori daca e vb de un eseu de filosofie trebuie sa aiba un ton lipsit de suferinta si o suficienta proprie , ca orice filosofie sau sa transmita cele enumerate . Plec de la ideea lui Aristotel ca cei mai fericiti oameni sunt filosofii ! | |