| = Ut pictura poesis | Virginia Popescu [08.Feb.09 19:41] |
| Mie mi se pare o paralelă extrem de reușită. Sunt o mare admiratoare a picturii impresioniste și în ultimul timp am început să mă familiarizez cu creația niponă. Faptul că Dan Norea a atins această problemă atât de delicată, dar tot pe atât de fascinantă, reactualizând vechiul adagiu latin "Ut pictura poesis" și aplicându-l la aspectul evanescent al picturii impresioniste care surprinde ca și haiku-ul clipa, efemerul, tranzitoriul nu face decât să arunce noi lumini și să îmbogățească sensurile celor două arte. | |
| = Impresioniștii | Dan Norea [08.Feb.09 21:11] |
| Virginia, de impresionism m-am îndrăgostit la prima vedere cu multă vreme în urmă, mai exact prin '70. Și nu mi-a trecut nici acum. În 2006, când am ajuns la Paris printr-o întâmplare fericită, am stat o oră la Luvru și patru ore în Musee d'Orsay, celebru pentru colecția lui de impresioniști. În schimb de la poezia niponă, deși m-am apropiat de aproape doi ani, deși mă atrage, nu simt nicio reciprocitate. Păstrează distanța, e discretă, politicoasă, rece aș putea spune. Eu n-o înțeleg, ea nu mă place. Nu știu care e cauza și care e efectul. Dar îi fac curte în continuare, poate totuși... Mulțumesc pentru vizită și semn, te mai aștept. | |
| = Haiku "rece" vs haiku "cald" | Magdalena Dale [25.Feb.09 13:22] |
| Impresionismul este rudă cu haiku-ul în mod foarte sigur. Și mie îmi plac pictorii impresioniști. Am să-ți trimit pe e-mail un pps cu pictorii impresioniști ca să nu mai „pierzi vremea” la Luvru altădată. Sunt atâtea de văzut la Paris! Cum să nu simți reciprocitate față de haiku dacă îți plac impresioniștii?! Cred că ai o percepție greșită asupra haiku-ului. Tocmai asta este, întotdeauna omul este acolo în natură și ne „spune” ce SIMTE. Nu este deloc o poezie rece! Altfel nu aș mai scrie haiku... Poate așa pare, dar în interiorul ei este un adevărat vulcan de simțăminte. Cred că te-au „speriat” câțiva autointitulați „maeștrii” care nu văd decât latura tehnică a haiku-ului, motiv pentru care eu am încercat să învăț „tehnica” de la ei dar mi-am urmat propriul drum refuzând să scriu haiku „rece”! Și încet, încet cu pași mărunți se pare că încep să „dibuiesc” adevărata cărare. Succes și nu dezarma. Tu cred că ești foarte bun în senryu. Eu nu sunt în stare să scriu senryu, cred că-mi lipsește simțul umorului. Altfel am scris în toate genurile ce țin de lirica niponă. Dacă nu ai antologia de haibun, ți-o dau eu în primăvară când ne vedem la Constanța (sper să vii la Festival). Magdalena Dale | |
| = Haiku rece ? | Dan Norea [25.Feb.09 14:19] |
| Magdalena, cred că n-am fost suficient de clar. N-am spus că haikuul ar fi rece ca gen literar. Mi-am imaginat haikuul ca o femeie de care sunt atras, căreia îi fac curte fără speranță, dar care nu mă iubește și nu mă va iubi niciodată: "Păstrează distanța, e discretă, politicoasă, rece aș putea spune. Eu n-o înțeleg, ea nu mă place." Mai pe românește, n-am talent, dom'le ! Am antologia de haibun, mulțumesc, mi-a dat-o doamna Ana Ruse. Iar la festivalul din mai n-am cum să nu vin, doar sunt constănțean și membru al Cenaclului de haiku. | |