Comentariile membrilor:

= Valentin, rememorarea...
Emil Iliescu
[02.Feb.09 18:55]
Valentin, rememorarea unor fâșii de timp demult trecut, dar care ți-au rămas ascunse în suflet, se face la tine cu un soi de aducere aminte proustiană. Lucruri, nume, voci, peisaje, toate te readuc spre acel timp inefabil, în care cuvântul grije sau supărare nu existau pentru tine.
Sunt în textul tău multe imagini poetice:
"Albinele murmurau împreună cu firele de înaltă tensiune";
"La înălțimea la care rulează soarele printre plopi și își desprinde pămătuful auriu de pe spice încercam să mă mențin și eu";
"Fumega înserarea și buruienile se legănau de parcă se depăna veșnica pomenire";
"Rafalele care veneau din parc șuierau pe lîngă blocuri ca niște șerpi de cristal";
"La cîțiva metri mai încolo era ceva ca o albie seacă, cu un ochi de apă purulent în ea. Nu aveai pe ce să-ți odihnești ochii, peste tot resturi de obiecte fără întrebuințare ciuguleau pămîntul ca niște stîrvuri";
"Era pe la amiază, soarele arunca printre frunze bănuți de lumină";
Păcat, că nu ai ales să îți publici textul pe fragmente mai mici. Sunt sigur că ai fi avut o audiență mult mai mare. Lungimea unui text pe un astfel de site nu este un atu, vorbesc din experiență. Oamenii nu au prea mult timp la dispoziție, din motive pur obiective, și care țin de viața fiecăruia în parte. Știi să culegi din negura vremurilor perle verbale deosebit de prețioase...aștept să te mai citesc!
Cu prietenie, Emil Iliescu

= Multumesc
Popescu Valentin
[06.Feb.09 17:18]
Trebuie sa spun ca nu sunt foarte multumit de acest text si il voi modifica. Dar orice fel de remarca ma bucura. Exista cateva nivele in a scrie proza. Pe nivelul unu se afla descrierile si posibilitatea de sugestie a cuvintelor. Pe al doilea nivel stau dialogurile si ideile, arhitectura directionata spre ceva anume. Pe al treilea nivel proza nu are un scop anume, episoadele se inlantuie si conflictele se pun in scena fara a face apel la un fir de legatura, se poate trece de la poezie la proza si inapoi. Valery numea acest nivel o carte dupa care nu mai poti citi altele.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Valentin, rememorarea...	Emil Iliescu [02.Feb.09 18:55]
Valentin, rememorarea unor fâșii de timp demult trecut, dar care ți-au rămas ascunse în suflet, se face la tine cu un soi de aducere aminte proustiană. Lucruri, nume, voci, peisaje, toate te readuc spre acel timp inefabil, în care cuvântul grije sau supărare nu existau pentru tine. Sunt în textul tău multe imagini poetice: "Albinele murmurau împreună cu firele de înaltă tensiune"; "La înălțimea la care rulează soarele printre plopi și își desprinde pămătuful auriu de pe spice încercam să mă mențin și eu"; "Fumega înserarea și buruienile se legănau de parcă se depăna veșnica pomenire"; "Rafalele care veneau din parc șuierau pe lîngă blocuri ca niște șerpi de cristal"; "La cîțiva metri mai încolo era ceva ca o albie seacă, cu un ochi de apă purulent în ea. Nu aveai pe ce să-ți odihnești ochii, peste tot resturi de obiecte fără întrebuințare ciuguleau pămîntul ca niște stîrvuri"; "Era pe la amiază, soarele arunca printre frunze bănuți de lumină"; Păcat, că nu ai ales să îți publici textul pe fragmente mai mici. Sunt sigur că ai fi avut o audiență mult mai mare. Lungimea unui text pe un astfel de site nu este un atu, vorbesc din experiență. Oamenii nu au prea mult timp la dispoziție, din motive pur obiective, și care țin de viața fiecăruia în parte. Știi să culegi din negura vremurilor perle verbale deosebit de prețioase...aștept să te mai citesc! Cu prietenie, Emil Iliescu

= Multumesc	Popescu Valentin [06.Feb.09 17:18]
Trebuie sa spun ca nu sunt foarte multumit de acest text si il voi modifica. Dar orice fel de remarca ma bucura. Exista cateva nivele in a scrie proza. Pe nivelul unu se afla descrierile si posibilitatea de sugestie a cuvintelor. Pe al doilea nivel stau dialogurile si ideile, arhitectura directionata spre ceva anume. Pe al treilea nivel proza nu are un scop anume, episoadele se inlantuie si conflictele se pun in scena fara a face apel la un fir de legatura, se poate trece de la poezie la proza si inapoi. Valery numea acest nivel o carte dupa care nu mai poti citi altele.