Comentariile membrilor:

=  Taking sideways	Adrian DUMITRU [06.Feb.09 15:55]
Deshi voi lasa probabil, impresia ca sunt alatura cu drumul (i.e.- cu textul), ma rezum doar sa va sugerez cateva filme realizate de Isztvan Szabo, un regizor maghiar obsedat de o singura problema. este o intrebare - aceeashi - care revine in permanentza plecand de la mai vechiul "Colonel Redl" shi pana la foarte recentul "Taking sides", via "Mephisto". Le-atzi vazut?
=  Da, e o chestiune interesantă comunismul fiecăruia,	marius nițov [06.Feb.09 16:20]
Da, e o chestiune interesantă comunismul fiecăruia, eu chiar fac un masterat pe tema comunismului și îmi place să mă documentez la subiect, cum îi stă bine unui istoric. Din documentele scoase la lumină din arhivele diplomatice moscovite și ale kgb-ului reiese atât de clar faptul că Occidentul nu era străin de procedeele de aplicare ale democrațiilor populare prin țările rămase după "cortina de fier". Nu știu de ce există o teamă să spunem lucrurilor pe nume, am fost vânduți ca o marfă și analfabetul acesta de cizmar ne-a fost impus cu acordul tacit al Occidentului. Jocurile sunt făcute la alte nivele, mie îmi vorbea taică-meu-ofițer în die, de iminenta cădere a lui ceaușescu dinainte de evenimentele de la Brașov. Datele erau stabilite. Totul e stabilit dinainte, noi trăim iluzia unei desfășurări intempestive a evenimentelor!
=  ☼ - remarcabil	Victor Potra [07.Feb.09 03:57]
Da, extrem de interesantă și documentată trecerea în revistă a diverselor ipostaze ale dictaturii comuniste, precum și ale rezistenței față de ea. Personal mă interesa o resursă condensată asupra volumelor dedicate Lagărului, publicate de autori români, și o enumerare, fie și sumară, a reperelor personalităților cu trecut comunist care au supraviețui. Textul nu este exhaustiv, iar autorul nici nu are pretenția aceasta. Dar este extrem de valoros ca resursă, inclusiv pentru cei tineri, care cunosc acest trecut doar din povești sau vorbe de duh pe care nu le mai înțeleg... Intervențiile personale ale autorului, de valorizare sau accentuare a unei informații, mi se par nu doar moderate, ci și echilibrate, aducând atât o perspectivă conexă, cât și narativul care face textul accesibil, plăcut. Deci un soare de la mine, repede, până nu apune și acesta... :) Cu considerație, Victor Potra
=  Istvan Szabo	Teofil Stanciu [07.Feb.09 03:57]
M-am uitat acum pe ceva „trailer”. Cred că am auzit cândva despre Istvan Szabo. Problematica, într-adevăr, e obsesivă. Dar poate că e bine ca antidot împotriva predispoziției noastre de a uita.
=  Apus și Răsărit	Teofil Stanciu [07.Feb.09 03:58]
D-le Nițov, bănuiesc (deși n-am dovezi) că am fost la mijloc. Și că ceea ce ni se reproșează că nu am făcut, nici n-am fi avut ocazia să facem, fiindcă s-ar fi intervenit în forță. Că această plagă a comunismului n-ar fi putut s-o înlăture nimeni din Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, România, ci numai cei din Vest, la înțelegere cu Marele URSS. Rămâne însă nevoia de memorie colectivă pentru răutatea umană care e ieșit în evidență atunci când putea să nu iasă. Faptul că sistemul a venit cu binecuvântarea Occidentului ar trebui să și-l asume ei. Dar faptul că a generat crime între oamenii aceleiași nații se cuvine să-l demascăm și asumăm noi. Dacă s-ar putea, aș fi foarte curios să citesc despre felul în care Apusul democratic încuviința ceea ce se întâmpla dincoace de „cortina de fier”. La nivel „macro”, toți știm de Ialta, dar cred că există mai mult de atât.
=  Dum spiro, spero	Adrian DUMITRU [07.Feb.09 05:01]
Atunci sunt convins ca vom putea continua discutzia dupa ce vetzi vedea filmele de care vorbeam. Am preferat sa ma refer la Szabo shi nu la Sartre (de exemplu) din doua motive, unul slab (filmele lui Szabo sunt totushi narative, in vreme ce Sartre nu se poate abtzine sa nu teoretizeze, chiar shi atunci cand scrie literatura) shi nul puternic (in vreme ce Sartre a declarat - intr-un moment de sinceritate - ca a militat toata viatza pentru un sistem politic pe care nu il doreshte instaurat in Frantza; Szabo a inceput sa ishi faca filmele in cauza pe vremea cand era cetatzean al unei tzari comuniste, rafinandu-shi viziunea odata cu trecerea vremii dar shi sistemelor politice...) In ceea ce priveshte problematica relatziei Est-Vest shi a permanentzei comunismului dupa Yalta, nu pot sa nu observ un adevar simplu, adesea uitat ori neglijat (ca mai toate adevarurile simple, de altfel): comunismul nu a persistat in Europa datorita unei intzlegeri (Yalta) shi nici nu s-a incheiat datorita altei intzelegeri (Malta). Realitatea este mult mai complexa shi bipolara, tzinand de aspecte strategice, economice, tactice, demografice, sociale shi ideologice. O intzelegere la nivel inalt nu are nici un fel de fortza (in ciuda faimosului adagiu : "pacta sunt servanda") decat daca in spatele ei se afla suficiente fortze (atat formale cat shi informale) care sa o catalizeze. Ex: faimosul pact Ribbentrop-Molotov, atat de deplorat de istoriografia patriotarda romaneasca, a fost ABOLIT de facto in noaptea de 21 iunie 1941. Existentza Republicii Moldova este rezultatul Tratatului de la Paris shi mai apoi al seriilor de tratate shi intzelegeri care au reglementat disolutzia URSSS. Anyway, cu sau fara Ribentrop-Molotov, Prutul ca granitza nu a fost posibil decat pentru ca in spate statea puterea militara a URSSS. Iar aceasta nu putea fi posibila fara un sistem economic minim care sa o sustzina in contextul "coexistentzei pashnice intre blocuri"... Nu shtiu nici ce a fost prevazut la Yalta, nici ce a fost prevazut la Malta. dar nu cred ca are vreo importantza - ceea ce vedem azi din fostul URSSS nu mai are nici o legatura cu ceea ce a fost URSS ca partener de discutzie in 1944 shi 1989. Personal, cred ca studiul comunismului este o disciplina in egala masura supralicitata cat shi sub-licitata. N-am avut pana acum ocazia sa citesc un text e.g. "sovietologic" cu adevarat competent shi nici nu ma shtept sa vad unul. Ceea ce nu inseammna ca am incetat sa sper... PS Problema elitelor shi a maselor in societatea comunista mi se pare una prea delicata pentru a fi expediata in cateva judecatzi simple. Deshi sunt un nostalgic al Punctului 8 de la Timishoara, nu uit insa ca filmele lui Szabo au fost facute de un om a carui experientza directa in supravietzuirea unui sistem totalitare l-au determinat sa problematizeze intr-un anume fel, shi nu altul. Maniheismul nu este o solutzie intr-o astfel de problema. Shi nici simplificarea.
=  Recapitulare:Horribile Dictu, Intelectualii, Intelectualismele	Iolanda Bob [07.Feb.09 11:23]
Frumoasă dorința/tentativa de a fi echidistant, mai ales când vine vorba de atrocități spirituale. Văd că nu ați ocolit ”folclorul cult” despre interpretările comunismului(”se spune presupune”, ”supranumit” etc). Final simfonic, poate ușor prea conclusiv.
=  despre soare	Teofil Stanciu [09.Feb.09 11:08]
Domnule Potra, mulțumesc de soare (acum a răsărit, dar nu se „prevede printre nori”). Informațiile sunt chiar sumare, fiindcă altfel ar fi trebuit să mă apuc de adevărate bibliografii și scoteam un dicționar. Glumesc, nu am astfel de ambiții.
=  Maniheism, Yalta	Teofil Stanciu [09.Feb.09 12:15]
D-le Adrian Dumitru, cred că maniheismul (într-o anumită doză) este inevitabil în asemenea chestiuni. Oricât de nuanțat ar fi discursul, oricât de puternic s-ar intra în sufletul „personajului” nu se poate echivala o victimă a „fenomenului Pitești”, de pildă, cu un general precum Pleșiță sau mai știu eu cum. E necesar să existe o despărțire a apelor. Normal că se poate nuanța: dintre pușcăriașii politici, unii au trădat, alții nu, unii au mărturisit, alții nu etc. Însă distanța dintre cei care au tras foloasele și cei cu ponoasele instaurează inevitabil un maniheism. Cât mă privește, textul de mai sus reprezintă o dare de seamă mie însumi, ca un nespecialist, ca un individ curios să vadă ce se poate afla despre fenomem, ca om de rând care nu vrea să evite acest subiect. Nu am veleități de specialist. Iar textul pe care îl așteptați dvs. sigur nu va putea veni de la unul ca mine. Dar sper să îl producă cineva. Despre Yalta gândesc cam așa: americanii mult doriți n-au mai venit, iar rușii nedoriți s-au instalat aici datorită acestei înțelegeri. Deceniul de sovietizare se datorează Yaltei, care a permis armatelor URSS să staționeze în România. Din alte țări est-europene rușii s-au retras militar abia după 1990. Nu contest că au existat și alți factori, dar s-ar putea ca Yalta totuși să fi costat mai mult decât cerneala și hârtia folosite pentru înțelegere. Da, sunt de acord că nu pactul în sine a generat toată povestea, deoarece se știe că au existat înțelegeri între țări care n-au fost niciodată respectate. Însă cred că pactul a deschis drumul intereselor de altă natură.
=  echidistanță - niet!	Teofil Stanciu [09.Feb.09 12:15]
Stimată Yolanda Bob, nu mă prea văd echidistant. Dimpotrivă, cel mult cred că am fost informativ. Am recurs la „folclorul cult” datorită faptului că sunt „amator” în chestiunea discutată. Am gândit acest text pentru cititorii blogului propriu, iar eu nu mă aflu în poziția specialistului, ci sunt doar un om de rând care s-a informat pentru sine și a spus și altora ce a reușit să afle.
=  Viziuni nu prea distante, desigur!	Iolanda Bob [09.Feb.09 13:01]
O să vă vizitez blogul, stimate Teofyl Stanciu :)
=  Aș vrea să aduc o lămurire, nu la Yalta s-au stabilit sferele de influență,	marius nițov [09.Feb.09 13:48]
Aș vrea să aduc o lămurire, nu la Yalta s-au stabilit sferele de influență, zarurile erau aruncate în acel moment. Sferele de influență au fost stabilite la Teheran și Moscova, 1943-1944, la Yalata, sovietici ocupau deja centrul și S-E Europei. De altfel, Churchill a dat lui Eden directive clare să nu dezvolte prin corpul diplomatic un front antisovietic în România. La Zalta s-a discutat vag despre Jugoslavia și Polonia. Stalin a respectat angajamentul de a nu se amesteca în Grecia și a primit mână liberă în România. România era ocupată de Armata Roșie în acel moment și în Jurnalul Generalului Schuyller erau menționate pozițiile demnitarilor americani, englezi și ruși care nu doreau un conflict din pricina situației României. Am să scriu despre acest subiect și documentele studiate.
=  corectez:...sovieticii ocupau deja centrul și S-E Europei	marius nițov [09.Feb.09 13:52]
corectez:...sovieticii ocupau deja centrul și S-E Europei. Și la...La Yalta s-a discutat vag despre Jugoslavia și Polonia.
=  Cu blogul	Teofil Stanciu [09.Feb.09 15:55]
http://drezina.wordpress.com/ - acesta e locul unde pot fi „găsit” pe blog. Pentru stimata Yolanda Bob :) PS: Am greșit adresându-mă astfel?
=  Yalta - bat-o vina...	Teofil Stanciu [10.Feb.09 07:43]
Îmi declar ignoranța. Eu iau Yalta ca reper major, fără să știu, într-adevăr, amănuntele în ce privește deciziile. Cred că e o dovadă de amatorism, pe care mi-o asum cu toată jena aferentă. Mulțumesc de precizare. Oricum, ideea pe care o argumentam acolo cred că își păstrează valabilitate odată făcute corecturile, nu?
=  Un document inedit Jurnalul generalului C.V.R. Schuyler-șeful Misiunii	marius nițov [09.Feb.09 15:59]
Un document inedit, Jurnalul generalului C.V.R. Schuyler-șeful Misiunii Militare a S.U.A. în România din 1944-1947 și delegat în Comisia Aliată de Control, dezvăluie culisele unei înțelegeri aprobate tacit de îngropare a României și a Europei de Răsărit sub influența sovietică. Toată rezistența partidelor istorice în frunte cu Iuliu Maniu și Dinu Brătianu, a celor refugiați în munți a fost trădată de jocurile de culise dintre cei mari. Elizabeth Barker, o renumită cercetătoare în domeniu, remarca atitudinea cinică a lui Churchill în privința României, nepăsarea și frica de a nu-i deranja pe sovietici. Ne îmbătăm cu apă rece dacă mai continuăm să credem că jocurile nu se fac la alte nivele. Deschiderea lui Gorbaciov de mai târziu de momentul Yalta, precedată de o altă întâlnire, de data asta în Malta, nu a fost dictată de consecințele evenimentelor din !956, !968 sau din 1989, ci a fost dictată de o împărțire strategică a lumii, ținută bineînțeles sub control și în iluzia democrației.
=  Culpa	Teofil Stanciu [10.Feb.09 07:20]
Îmi cer scuze, stimata d-nă/d-șoară Iolanda Bob, fiindcă n-am remarcat eroarea pe care am facut-o cu privire la numele dvs. Am crezut că formula de adresare a fost cea nepotrivită. Eram convins că am scris corect numele. Mea culpa!
=  Tot respectul...	Cristina Andrei [12.Jun.09 17:23]
... pentru acest text. Sumar, la obiect, multiperspectiv, ca să zic așa. Binevenit în orice caz. Poate trebuia menționat și Constantin Ticu Dumitrescu. Dar câți ar mai trebui menționați... Rețin în special încheierea: "piesa era odioasă. SÃ NU SCÃPÃM ASTA DIN VEDERE"!! Apreciez și reperele despre bloguri. Propun totuși forma de plural "comunismuri", parcă sună mai bine. Substantivul în sine nu are plural, așa că paradigma sa este deschisă inovațiilor :)) Tot respectul,
=  Ticu Dumitrescu și comunismurile	Teofil Stanciu [12.Jun.09 17:42]
Mulțumesc, văd că v-ați pus pe lectură sistematică. Într-adevăr, numele lui Ticu Dumintrescu mi-a „scăpat”. Dar asta din pricina faptului că, scriind aceste texte pentru blogul propriu (în prezent blogurile), tocmai postasem ceva despre decesul președintelui AFDPR. Așa că avea un întreg text consacrat. Dar aveți dreptate, poate că trebuia să pomenesc în acest „inventar” și numele și contribuțiile dumnealui. Cred că am auzit pe undeva variante „comunisme” și am adoptat-o fără prea multe socoteli. Se poate să aveți dreptate.
=  Te rog...	Cristina Andrei [12.Jun.09 18:36]
... tutuiește-mă! :-P Cred că suntem cam de aceeași vârstă, iar intelectual-spiritual mă simt apropiată de tine. Da, m-am pus pe lectură sistematică, pentru că îmi place cum scrii! Și chiar te-aș ruga să postezi mai mult, că în curând o să te citesc tot și o să mai vreau! :) Numai bine,