| = "este loc pentru tine" | Doru Emanuel Iconar [31.Jan.09 13:45] |
| Scrisoare către tine însuți, cam așa îmi sună versurile tale. Ȋți analizezi situațiile, stările, așteptând lumina, un fel de bilanț la sfârșitul zilei de care nu ești mulțumit. Cred, poate greșesc, că nu știm să apreciem viața pe care o ducem. Da, uneori facem mai mult, alteori mai puțin, dar Domnul nu cântărește cât „ne-am obosit pașii”. De aceea este loc pentru toți, numai că acel loc trebuie găsit. Doar o singură dată acceptă-te și vei primi toate lucrurile de care ți-e dor. „de botez” nu era necesar. Doruleț | |
| + Răspuns de la un posibil destinatar! | Maria Prochipiuc [31.Jan.09 15:07] |
| nu știu cât de mult mi-am obosit pașii astăzi poate mai puțin ca altădată dar știu că uneori mă opresc și atunci mă inund cu amintiri – Pași ne duc , ne aduc sau poate noi îi ducem pe unde ne este trebuința, alteori doar aiurea, alternața pasului e ca mersul timpului printre zile și nopți, pas cu pas, trecem, obosim, chiar dacă uneori ne poticnim, important este să pășim. Sunt momente când ne auzim pașii cum ne petrec prin viață, dând curs amintirilor. Dacă suntem buni alergători, fiecare trecere pare o izbândă sau chiar este, amintirea ne face să întoarcem capul, să ne revedem pașii, sunt locuri pe unde pașii noștri i nu au lăsat urme, e posibil ca atunci să ne fi fost foarte greu și cineva să ne fi purtat pe brate. Important, în mersul prin viață e să păstrăm ritmul, așa cum e impus în poezia clasică, alteori să putem ajunge la țintă iuțim pasul, e poate perioada tinereții când suntem mereu în alertă. tristețile îmi dau târcoale și mi-e dor de voi de fericire curaj de naivitățile din lăuntrul meu nelocuit de la o vreme încoace – Starea sufletească se exprimă de cele mai multe ori prin felul nostru de a ne comporta, de a intra în dialog cu ceilalți și atunci tristețea devine dor, dorul e dragostea noastră de aminitiri, de cei ce au contribuit la amintirile noastre, acest sentiment produce de cele mai multe ori o suferință interioară, greu de descris. Ne amintim de simplitatea comportării noastre, și ne-ar place să ne însușim sentimentul naivității, al simplității noastre dintru început. știu nu mai este loc pentru mine - Conștiința adevărului, a prezentului este exprimată prin acest: știu! Cunoști foarte bine realitatea și începi să dai verdicte, dar ascultă ce-ți spune sufletul, ești cumva în neputința de a explica nesiguranța acestui moment, nu întâmplător te întorci la naivități. Știi și vrei să crezi că te cunoști pe tine, că, acum ești într-un anumit fel și că nu se mai poate întoarce ce a fost. Totuși ții seama că, acolo în interior s-a întâmplat ceva, din această cauză te întorci la amintiri, vrei să te revezi, poate cu ochii de acum: dar ce folos.../ timpul oprit în mine arată/ceea ce sunt și nu/ceea ce am fost Se pare că nu mai exită nici o soluție: chiar dacă astăzi am fost la biserică / și am dus prescură și câteva lumânări / mi-am împărțit până și respirația / ca un gest să mai pot trece /prin copilărie /doar o singură dată/să mă strig pe numele de botez . Parcă ai avea un spațiu delimitat, încât trebuie să stai neclintit, dar starea este cu totul alta, te simți în fața unui lucru sau de ce nu a unui timp, care nu mai corespunde cerințelor, totul pare de neînțeles, și nici măcar nu încerci să-l cuprinzi cu mintea: azi nu mă mai strigă nimeni /așa că nu mă strigați nici voi /și nu vă grăbiți/pământul îmi absoarbe umbra /trupul a murit. oricum nu mai contează priviți-mă ca pe un refuz – simți nevoia unui punct de sprijin, pentru că nu mai este loc pentru mai mult sau nu se mai întâmplă nimic...și totuși nu ai ajuns la limita maximă...mi-ar fi plăcut să-i dai cititorului un alt sentiment, spus direct, acel sentiment de optimism...și totuși eu găsesc o mare valeță a cuvântului refuz , tocmai aici e tot secretul poemului. Când vrei ceva, nu vrei doar de dragul de a vrea, vrei ceva din dragoste ( mă opresc doar la această variantă) și ești refuzat, îți dorești tot mai mult. Îndemnul de a fi privit, ca un refuz, îndeamnă cititorul să examineze vizual poemul și să-l examineze într-un anumit fel, poate în felul în care am intrat eu în poem și l-am comentat după starea mea. Sper să nu fie deranjantă oprirea îndelungă asupra textului, dar mai ales asupra interpretării. Parcă la acest vers: azi nu mă mai strigă nimeni aș spune doar: azi nu mă strigă nimeni! | |
| = oricum... | ioana bolba [31.Jan.09 16:14] |
| am citit poezia ta de mi-a ramas mintea dusa "de naivitățile din lăuntrul meu nelocuit de la o vreme încoace", finalul e trist si amar, tocmai de aceea nu pot sa te refuz sa te citesc, sa te gandesc. Teo, mi drag cuvantul tau.. cu respect, | |
| = Poem | Liviu-Ioan Muresan [31.Jan.09 16:42] |
| ce merita cu prisosinta a fi remarcat. Ma bucur cind am sansa de a citi asemenea texte. Profund, filosofic, placut. Cu placerea lecturii, LIM. | |
| = Moartea nu trădează niciodată | Maria-Gabriela Dobrescu [31.Jan.09 16:54] |
| Mi s-a părut deosebită partea aceasta: "moartea mi-a dozat sufletul/și consumă o tabletă pe zi/pentru a nu lăsa urme", iar comparația cu o femeie cu diferența că moartea nu te trădează niciodată, mi s-a părut de excepție. Am citit ca de obicei cu multă plăcere. Maria | |
| = re;doru emanuel iconar, carmen-luminița... | Teodor Dume [31.Jan.09 18:47] |
| doruleț, așa este. dacă voi cotrobăi prin arhiva cu amintiri, voi găsi totul acolo. vezi, doruleț, ajuns la o anumită vârstă chiar dacă te uiți în spate nu găsești decât amintirea dulce amăruie din care te hrănești în fiecare zi. și iată motivația mesajului din acest text: "timpul oprit în mine/ arată ceea ce sunt și nu/ ceea ce am fost" hei, vezi doruleț? viața fără definiție. asta e. carmen-luminița, și tu ai dreptate în felul tău, numai că nu se poate face abstracție de "sentimenul" Evei... mulțumesc pentru oprire la mine în pagină cu prietenie, teodor dume, | |
| = Trupul devenit gest | George Floarea [31.Jan.09 19:30] |
| Îmi place mult acest poem-confesiune și mă bucur că el m-a făcut să revin cu un comentariu aici. Și mie îmi pare și un soi de „strigăt dinlăuntru”, o evocare de om pustiit în fața ultimei înfruntări. Cu respect și admirație, George Floarea | |
| = da, maria, timpul arată ceea ce sunt și nu ceea ce am fost... | Teodor Dume [31.Jan.09 19:30] |
| maria, nici nu știu ce să răspund la un astfel de comentariu. dar mulțumesc pentru încrederea acordată prin această stea. voi încerca să scriu doar ceea ce simt, chiar dacă mesajele din textele mele sunt pensulate în gri și se referă la o viață consumată împlinită sau mai puțin împlinită. știu doar că fiecare cuvânt este rupt(părticică cu părticică) din mine și poate pe unii plictisesc. ca motivație asupra celor spuse pun în fiecare text trăirea care este individualizată. iată de ce trebuie pătruns adânc în fiecare stare și simțită, pentru că de trăit nu se poate trăi ci doar simți. trăirea e doar a autorului și atât... mulțumesc mult și sper să nu dezamăjesc stimă și considerație, teodor dume, | |
| = da,Maria, timpul oprit în mine arată ceea ce sunt și nu ceea ce am fost... | Teodor Dume [31.Jan.09 19:08] |
| maria, nici nu știu ce răspuns să dau acestui comm elaborat de tine, pentru că ai pătruns în adâncul cuvântului și l-ai întors pe toate părțile. dar sunt bucuros c-ai rezonat. îți mulțumesc pentru încrederea acordată prin această stea. știu că nu e îndeajuns, dar mă voi strădui să nu dezamăgesc. poate pentru unii pare plictisitor acest drum tatuat de mine, dar nu pot scrie numai ceea ce simt, iar la anii mei mă îndrept înspre celălalt capăt. și e firesc să aștern ceea ce simt. trăirea e de fapt a autorului și numai a autorului. cititorul poate doar să sesizeze starea, să o perceapă în felul lui și nicidecum să o trăiască. și încă un mulțumesc pentru timpul alocat lecturii și analizei. mă bucur pentru atenția acordată acestui text care nu-i altceva decât firimituri din viața mea. stimă și considerație, teodor dume, | |
| = re:ioana bolba,liviu-ioan mureșan,m.gabriela dobrescu,george florea..., | Teodor Dume [31.Jan.09 20:19] |
| ioana, o trecere care binecuvântează cuvântul e trecerea ta. mulțumesc pentru semn. LIM, mulțumesc pentru oprire și semn. e o apreciere pe care o respect. maria-gabriela, mă bucur c-ai găsit o părticică de text care să-ți placă. te mai aștept george, da, e un strigăt din lăuntru. din păcate unul surd și zădarnic... mulțumesc vouă acelora care ați trecut prin poemul meu întrebându-mă despre zbaterea lăuntrică. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = bun | Snowdon King [31.Jan.09 22:10] |
| lui Teodor nu ii este frica de ceea ce este si ceea ce reprezinta ca fiinta, suflet, amintiri. nu ii este frica de a fi sincer, de a cerceta in profunzinea sufletului sau, acolo unde cuvintele asteapta sa fie scoase la suprafata. mă inund cu amintiri - as scoate: mă inund cu stii bine de ce trupul mi-a devenit gest dar unul simplu de pe care s-au desprins toate privirile elimina relativele gest desprins de priviri - mai eficace sfarsitul excelent - priviti-ma ca pe un refuz tot inainte teo | |
| = Scuze pentru ironie! | George Pașa [31.Jan.09 22:57] |
| Nu e un text rău, masi ales că e în stilul filosofic demn de pana lui Teodor Dume. Și cum să te privească lumea "ca pe un refuz"?! Sau e trimitere la dimensiunea cristică a ființării? Glumind oarecum, aș spune că titlul trebuie schimbat, doar s-a ajuns aici la cunoașterea de sine. Pe de altă parte, se știe destinatarul (se știu destinatarii). Să curgă aplauzele! | |
| = Erată | George Pașa [31.Jan.09 22:59] |
| "mai ales" | |
| = . | Marina Nicolaev [31.Jan.09 23:21] |
| mare atenție la clișee (nu le mai enumăr) și la expresii de genul: "timpul oprit" "trupul a murit" ... | |
| = re: snowdon king, george pașa, | Teodor Dume [01.Feb.09 18:34] |
| domnule snowdon king, mulțumesc mult pentru semn și aprecieri.voi reveni asupra textului și voi corecta. domnule george pașa, trecerea prin textul meu e un semn pe care-l consider bun. el (semnul)nu izvorăște din părere de rău și nici nu consider ironie. mulțumesc pentru semn. marina, mulțumesc pentru observații. voi fi mai atent. stimă pentru toți, același, teodor dume, | |
| = răspuns: marina nicolaev... | Teodor Dume [01.Feb.09 18:38] |
| da, voi fi mult mai atent. clișeele nu sunt întâmplătoare, dar le voi evita. te mai aștept, marina cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Foarte slab și plictisitor | Catalin Popescu [01.Feb.09 18:46] |
| Îmi pare rău, un text care nu surprinde cu nimic, foarte slab.Cel mai grav e că are ceva lacrimogen , ceva de jeluire patetică și de prost gust. E trist că pe agonia sunt oameni care apreciază genul ăsta de texte, premiindu-l cu comentarii mediocre și pășuniste. | |
| = re: cătălin popescu... | Teodor Dume [01.Feb.09 19:16] |
| cătăline, oprirea ta în pagină contrazice conținutul commului lăsat. dar eu am un obicei. un text care nu-mi place, nu-l comentez. nu las semn spunând că e un text slab pentru că textul poate fi foarte bun dar mie să nu-mi placă. și atunci nu am dreptul să-l cataloghez "prost, slab, etc.) de fapt am observat același conținut (text slab și de prost gust) în subsolul tuturor textelor pe lângă care treci, indiferent de numele celui care l-a scris. și-am mai observat că reacționezi "prost" la textele tale catalogate "proaste sau bălării" de către cei care îți lasă semn. poate ăsta o fi felul tău de a te exprima. dar care o fi scopul? oare toți de pe acest site scriem prost și numai tu ești singurul poet consacrat din Romania?. scuză-mă domnule poet național... eu nu știu să scriu altfel., decât "prost" și-mi place atâta timp cât și altora le place. fie și numai unu la sută și tot înseamnă că cineva a rezonat la ceea ce-am scris. ți-aș recomanda să faci o paralelă între textele tale și ale mele ținând cont de numărul de afișări, numărul de comentarii pozitive și negative. te vei convinge că unul dintre noi sare din schemă. apropo, am o nedumerire. a cui clonă ești? dacă ai fi un autor care își respectă textele, cititorii și te-ai respecta pe tine însuți nu ai năvăli în paginile agoniștilor stropind cu noroi în stânga și în dreapta doar pentru a fi remarcat. oricum mă bucură trecerea ta care de fapt nu-i decât o piatră aruncată într-un vârtej. chiar te mai aștept, dar îți recomand să vii cu niște comentarii constructive și cu o analiză pe text. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = dume | Catalin Popescu [01.Feb.09 19:26] |
| nu prea inteleg de ce ma tutuiesti , mai dume. textul tau e foarte prost fiindca e scris in stilul pasunist de secol 19. nu ti-ar strica sa mai citesti si altceva decat arghezi , blaga si eminescu. ma inund cu amintiri...tristetile imi dau tarcoale. tu nu ai invatat pana acuma ca poezia de genu asta, care, parca, cere compatimire, e de prost gust? mai ai mult de invatat. in rest , bafta. | |
| = cu plecăciune, domnule poet! | Teodor Dume [01.Feb.09 19:39] |
| cătăline, mulțumesc mult. uite am mai învățat ceva de la tine și anume , că:"poezia e de prost gust" adică tot ce a scris: arghezi, blaga, eminescu... ești un om de litere și cultură deosebit. mă înclin... scuză-mi modul de adresare, dar trebuie să mai crești ca să poți citi poveștile lui ion creangă, că vezi, eu am crescut și l-am citit pe arghezi, blaga și eminescu. tu când o vei face? cu plecăciune, domnule poet! | |
| = . | George Pașa [01.Feb.09 19:48] |
| Niciunul dintre noi n-ar trebui să ne îmbete cu apă rece. Numărul de afișări, numărul de comentarii nu spune totul despre un text. Nu e de secolul al XIX-lea, așa cum se afirmă mai sus, dar nu e o poezie care să reziste în timp, după opinia mea. Îmi mențin, fără nicio ironie, părerea că nu e un text rău, dar nu bun sau foarte bun. Ar trebui să ții cont și de comentariile nefavorabile. Nu spun că emoțional textul nu creează impresie, dar exprimarea poetică ar tebui să se debaraseze de sintagme-șablon. Valoarea e dată și de ceea ce preluăm din experiența generațiilor poetice anterioare, și de noutatea limbajului. Altfel spus: să fim niște oameni ai timpului nostru. Spre exemplu, unde ar fi trebuit să alegi o altă exprimare: "mă inund cu amintiri", "tristețile îmi dau târcoale", "sufletul o încăpere goală", "pământul îmi absoarbe umbra", "trupu-a murit". Toate acestea sunt construcții prea uzitate. Știu că nu accepți decât laudele, dar, pentru că mai cred în posibilitatea dumitale de a scrie ceva deosebit, în acord cu talentul pe care nu-l pot nega, las și acest comentariu de care, dacă ești sincer așa cum spui, ar trebui să ții cont. Cu același respect, Pașa | |
| = mulțumiri domnului george pașa... | Teodor Dume [01.Feb.09 20:03] |
| domnule george pașa, remarc cu bucurie că pe site există și oameni care vin cu ceva constructiv. revenirea ta mă ajută foarte mult în prezent și pe viitor. da, remarcile făcute referitoare la folosirea unor cuvinte prea des uzitate, sunt justificate și mă bucur c-ai exemplificat. voi ține cont de părerile obiective lăsate sub textele mele . în cazul de față această revenire punctează locurile la care trebuie să revin și să corectez.și desigur mă face atent pe viitor. îmi place acest comm care ajută prin exemple și nu prin lapidarități de genul "text prost," etc... argumentele lăsate de tine, domnule george , mă ajută și nu pot decât să vin cu mulțumiri. așa ar trebui să facă toți cei care se încumetă să lase semne. batjocora și aroganța sunt semnele omului incult. mulțumesc domnule george. ești un oaspete așteptat cu sinceritate, teodor dume, | |