Comentariile membrilor:

=  :)	Carmen-Manuela Macelaru [23.Jan.09 09:38]
titlul e frumos, suna a poezie onirica, unde imaginarul este pe acelasi taram cu tine. un cal pentru un regat, dupa care poezie are o rima frumoasa,desi trebuie sa recunosc ma steptam la altceva. mcm
=  lovitura de zaruri	Ioan-Mircea Popovici [23.Jan.09 10:33]
de-ai avea toate cheile, corzile ar cânta și-n lipsa notelor... deocamdată e durerea și-n sperantă-i vindecarea... Bătrânului nu-i este bine... toate gândurile bune, cântecul mării și digul cu prieteni stau in notele de sub portativ, tonuri calde, calme și grave... asta-i lovitura de zaruri a lui Igitur, in speranța minunii... pentru Yames de șase e nevoie de 5 zaruri...
=  stampele elucidării	T. Constantin Georgescu [10.Dec.18 14:27]
Titlurile, ca și celelalte repere de convingere, sunt doar puncte cardinale, în baza cărora se poate preciza apartenența unui obiect poetic la un anumit subspațiu. În interiorul acestei lumi întâlnești referințele : „stau visele deschise / în tainițe adânci”, „și-n mine dă să cânte adânca ta durere”, „pe unde s-au pierdut / toți pașii înserării”. „acum se sparge clipa de digul tău cu far”. Aceste lumini, bine plasate, ca să vedem în jur, sunt legate între ele cu arome și culori lexicale dintre cele mai neașteptate : „nu te lăsa o clipă pe dunga de albastru / și-n amfora aromei dă smirna pe dezastru”, „te spală în uleiul din cea mai scumpă floare”, „pe harta ta-i povestea cu visele deschise”, „o rază de lumină pe țărmul meu cu nor”. Țărmul, valul, digul, farul sunt stampele elucidări. Marcat de mare, poetul n-o evită.
=  (Y)	Ioan-Mircea Popovici [31.Jan.09 22:18]
cuvintele s-au făcut dig aerul s-a umplut de pescăruși din dig s-au desprins un val si-o plajă
=  Floarea de mac salbatic	Maria Gheorghe [13.Feb.09 16:15]
Daca vreodata am sa fiu De toti abandonat, Intregule, as vrea sa-mi dai Ce niciodata nu mi-ai dat. Mi-ai dat candva copilaria, Un strop curat de Paradis, Mi-ai dat iubire, mi-ai dat dor, Si multe vise mi-ai ucis. Intregule, ca sa-nteleg Ca omul nu-i nimic in sine, As vrea sa-mi dai singuratatea, Ca sa ma pot topi in tine. George Isac (“Cerinta”, 7 august 2007, Kingston, Ontario, Canada – din volumul “Noi si Intregul”, editura EX PONTO, Constanta, 2008)
=  "Noi si Intregul"	Maria Gheorghe [24.Feb.09 19:57]
....................... Intregul Intregul tot e complicat, Omul nu poate-a-l intelege, Este probabil guvernat De o profunda mare lege. Ca parte-a lui, noi nu putem Cum vrem sa-l controlom, In ele e eternitatea, Spre care toti o sa plecam. E intelept atunci sa fim, Cu-ntregul tot in armonie, Dorinta de a-l domina E cea mai mare ineptie. (George Isac, Kingston, Ontario, Canada, din volumul de poezii « Noi si Intregul ») ...................... Mama Marele Intreg, ca sa ne-nvete Ce-nseamna dragostea curata, A inventat cuvantul « mama ». Iubirea mama ne-o arata. Ea ne-a vegheat atatea nopti, Cand eram mici, plapanzi, firavi Sau cand in viata ne-a fost greu Sau cand am fost poate bolnavi. Ea s-a rugat necontenit S-avem noroc si fericire, Mama, sic and e-n Paradis, Tot ne vegheaza cu iubire. (George Isac, 16 Septembrie 2007, Kingston, Ontario, Canada… din volumul de poezii « Noi si Intregul ») ........................................ Matematician de prim rang din scoala profesorilor Grigore Moisil si Gheorghe Marinescu, carora le-a fost asistent, in cei patruzeci si cinci de ani de profesorat, George Isac acopera optsprezece domenii matematice dintre cele mai variate si cele mai moderne. Deschide si dezvolta paisprezece domenii de cercetare, din care cu mare aplicabilitate, Teoria Complementaritatii cu aplicatii in optimizari, elasticitate, economii, Teoria Jocurilor, Control Optimal Stochastic, Optimizari, Sisteme Dinamice, Analiza Numerica, Teoria Biburcatiei, Procese Convexe si Modele Matematice pentru Economii. Deziluzionat de gloria umana data de societatile profesionale, a decis la un moment dat sa nu mai fie membru al niciunei societati, in schimb, este membru in comitetele editoriale a sase reviste de prestigiu, autor de monografii fundamentale si o suta saptezeci si doua de articole, visiting professor a saizeci si cinci de universitati si institute, matematicianul George Isac face pasul spre poezie prin poarta unui vis din 1983. ……………………………. Universul poetic al poetului George Isac are dimensiunea spatiului din care s-a nascut. Samanta acestui spatiu este Visul, iar locul de germinare este Viata. Ca o insula nascuta din ghinda cazuta sub cascada, in spatele stejarului, din aluviunile gandului, ca o delta intre gurile fluviului si mare, memoria poetului extrage prin radacinile ei, din subconstient, afectul transformat, alchimizat de varste si maturitati. Spatiul paradisiac al copilariei, al tineretii si experientele vietii supuse de topirea timpului revin in memoria poetului intr-o armonie de zone simfonice, vizuale si tactile. Recuperari ale spatiului copilariei imbinate cu reconstructii care nu de putine ori capata accente dramatice, nostalgice, sunt duse pana in pragul reflectiilor filozofice din Intalnirea cu Marea Poarta. George Isac : « Sunt matematician si, ca om de stiinta, doresc sa precizez ca stiinta incearca sa inteleaga natura si universul prin modelel matematice, or modelele matematice nu trebuiesc confundate cu realitatea, care este mult mai profunda. Este foarte important sa demistificam stiinta si sa-i prezentam limitele si neputinta. Stiinta este un instrument ca toate instrumentele create de mintea umana, iar realitatea este un oceam infinit plin de necunoscut. Acesta este Marele Intreg, iar noi suntem o parte minuscula din el. Cel mai intelept lucru este sa fim constienti de acest fapt, si sa ne punem in echilibru cu Marele Intreg pentru a gusta asa cum spun in una din poeziile acestui volum, din marea bucurie. Poate ca Marele Intreg e Divinitatea ». (Ioan-Mircea Popovici, intr-un Cuvant Inainte de « Noi si Intregul ») .................................................... Cucul In fata mea se intindea Un lan imens de grau, Un cuc se auzea cantand Intr-un copac langa un rau Cand ascultam cantecul lui, Ma cuprindea o bucurie, Cantecul lui ma intorcea La anii din copilarie. Cand eu eram copil, stiam Pe malul unui rau, un nuc, Acolo ma duceam s-ascult Cel mai frumos cantec de cuc. (George Isac, 22 iulie 2007, Histria, Romania, din volumul de poezii « Noi si Intregul ») ....................... ............................. ..................................
=  cu mulțumiri, Mariei	Ioan-Mircea Popovici [24.Feb.09 22:45]
ti-am spus, Batrane: nu pleca! invarte timpu-n tine si nu-l lasa sa fuga-n gol complementar de mine mi-ai zis atunci de porti de cer de taina implinirii topologii de fin mister prin scarile menirii ne-am insotit apoi un gand cu umbrele sub scara si am urcat adolescenti in visul dintr-o seara era desculti pe plaja mea pe unde cu o clipa echilibram balanta ta cu pana din aripa acum ca te-ai grabit mai ieri sa intri in pruncie chemandu-ti mama de prier la casa veche-n vie de Marea Poarta ai trecut uitand sa-mi lasi cuvant ce fluvii vii ai mai gasit sub mare sau pamant