Comentariile membrilor:

= "copacul viu"
Elia David
[21.Jan.09 10:04]

"doar fructele care s-au copt m-au schimbat

astăzi vă iubesc
chiar dacă nu mai știu să scriu
veți înțelege fără cuvinte
când veți întâlni copacul viu"

= părere
Anghel Pop
[21.Jan.09 14:13]
Simplitatea spunerii te avantajează, Vasile. Că de profunzime nu duci lipsă. Eleganța prezentării ideilor e un plus aici. Semn pentru o lectură rezonantă...
= Excelent
Liviu-Ioan Muresan
[21.Jan.09 14:31]
poemul acesta. Nu doar profunzimea, cit jocul de cuvinte, ritmul interior al poemului, acestea il fac placut citirii. Ceva iesit putin din tiparele paginii.
Cu placerea de a fi citit, LIM.
= Mântuitorul ca Logos
Elena Malec
[21.Jan.09 19:12]
Concept creștin de mare semnificație, Mântuitorul ca Logos nu se poate potrivi mai bine decât în umana sa întrupare ca Poet.De o rară frumusețe e jertfa aici:

inima am ascuns-o într-o scorbură
iarna râșii mușcau din ea
și tot a mai rămas – așa de mare era

Râsul e sălbăticiunea umană, "niște răi și niște fameni" care nu știu și nu pot înțelege poezia(jertfa).
Ca și Abghel, remarc sublima simplitate(și despre asta vorbeam eu mai demult la Ce repezi ani) care curge natural, spontan, duios, mintos, ca mirul de pe buzele unui călugăr preot.
Da, Tedi, atunci când te apleci serios și cu sufletul peste poezie, tu ești preot al cuvântului.
De o mare frumusețe poezia ta, caldă, palpitînd ca o vietate rănită sub piciorul vânătorului.

= .
Vasile Munteanu
[23.Jan.09 08:44]
Elia: mulțumesc.

Anghel: onorat; îți dau dreptate în ceea ce privește simplitatea; dacă am fi sălbăticiuni, gura ar fi instrumentul supraviețuirii; dar nu suntem - complicăm și risipim cuvinte; iar aceasta înseamnă că suntem pierduți; cum semințele biologice risipite, tot astfel și cuvintele.

Liviu: nu cred că putem ieși din pagină; a ieși dintr-o pagină înseamnă a intra în alta; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Elena: uneori știm a spune, dar nu știm a face (ca "preoți ai cuvântului mă refer"); rămâne întrezărirea; mulțumesc mult.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0

= "copacul viu"	Elia David [21.Jan.09 10:04]
"doar fructele care s-au copt m-au schimbat astăzi vă iubesc chiar dacă nu mai știu să scriu veți înțelege fără cuvinte când veți întâlni copacul viu"

= părere	Anghel Pop [21.Jan.09 14:13]
Simplitatea spunerii te avantajează, Vasile. Că de profunzime nu duci lipsă. Eleganța prezentării ideilor e un plus aici. Semn pentru o lectură rezonantă...

= Excelent	Liviu-Ioan Muresan [21.Jan.09 14:31]
poemul acesta. Nu doar profunzimea, cit jocul de cuvinte, ritmul interior al poemului, acestea il fac placut citirii. Ceva iesit putin din tiparele paginii. Cu placerea de a fi citit, LIM.

= Mântuitorul ca Logos	Elena Malec [21.Jan.09 19:12]
Concept creștin de mare semnificație, Mântuitorul ca Logos nu se poate potrivi mai bine decât în umana sa întrupare ca Poet.De o rară frumusețe e jertfa aici: inima am ascuns-o într-o scorbură iarna râșii mușcau din ea și tot a mai rămas – așa de mare era Râsul e sălbăticiunea umană, "niște răi și niște fameni" care nu știu și nu pot înțelege poezia(jertfa). Ca și Abghel, remarc sublima simplitate(și despre asta vorbeam eu mai demult la Ce repezi ani) care curge natural, spontan, duios, mintos, ca mirul de pe buzele unui călugăr preot. Da, Tedi, atunci când te apleci serios și cu sufletul peste poezie, tu ești preot al cuvântului. De o mare frumusețe poezia ta, caldă, palpitînd ca o vietate rănită sub piciorul vânătorului.

= .	Vasile Munteanu [23.Jan.09 08:44]
Elia: mulțumesc. Anghel: onorat; îți dau dreptate în ceea ce privește simplitatea; dacă am fi sălbăticiuni, gura ar fi instrumentul supraviețuirii; dar nu suntem - complicăm și risipim cuvinte; iar aceasta înseamnă că suntem pierduți; cum semințele biologice risipite, tot astfel și cuvintele. Liviu: nu cred că putem ieși din pagină; a ieși dintr-o pagină înseamnă a intra în alta; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte. Elena: uneori știm a spune, dar nu știm a face (ca "preoți ai cuvântului mă refer"); rămâne întrezărirea; mulțumesc mult.