| = Foi de timp | Călin Sămărghițan [22.Jan.09 00:15] |
| Așa i-aș fi spus eu: "foi de timp". Te prinde și poezia. Tehnic, merge, metoda o ai, "fiecare ascunzând/ ora lui/ inexactă" e sugestiv, strofa a doua foarte bună. Strofa a treia e ușor redundantă, nu-și găsește locul. A patra, poate reformulata va fi mai de efect. "Timp dezgolit" trebuie pus în valoare. Caută-ți stilul, dar nu te grăbi, s-ar putea să vină singur. În general, bine. Rămâne acum să le faci mai adânci. Mai scrie. | |
| = Da, "foi de timp" | Maria-Gabriela Dobrescu [22.Jan.09 01:00] |
| Îți mulțumesc pentru sfaturi. E important pentru mine să aflu ce transmit versurile mele. Aceasta a fost o încercare, o stare de moment. Glumind, îmi place să spun că la Sibiu a avut loc un transfer de poezie dinspre Rara înspre mine, asta ca să explic într-un fel această pornire, care, sincer, mă miră și pe mine. Se pare că transferul nu s-a realizat în totalitate. Cu permisiunea ta, îmi voi însuși titlul, care îmi place mai mult decât cel ales de mine, atunci când voi reuși să ating adâncimile poeziei și voi reface ce trebuie refăcut. Voi rămâne totuși la prima mea dragoste: proza. Cu mulțumiri, Maria | |
| = eu cred | cezara răducu [22.Jan.09 08:07] |
| că poezia sălășluia demult în sufletul femeii-poveste. a fost de ajuns să o lumineze, să i se facă dor de ea. a fost de ajuns sibiul. cu drag, rara | |
| = Iar eu cred | Maria-Gabriela Dobrescu [22.Jan.09 10:03] |
| că lumina am primit-o de la voi. Și asta înseamnă mult pentru mine. Îți mulțumesc și ție pentru că ești întotdeauna prin preajmă. Cu tot atâta drag, Maria | |
| = Maria Gabriela Dobrescu | dan herciu [22.Jan.09 10:53] |
| propunere:): "suntem două jumătăți de gând fiecare ascunzând o inimă în urma noastră rămâne dezgolit un timp ora lui inexactă dâră pe obrazul dimineților noastre" | |
| = Am notat | Maria-Gabriela Dobrescu [22.Jan.09 11:30] |
| Dan, îmi place varianta propusă de tine și îți mulțumesc pentru atenție. Recunosc că mai am de învățat. Sunt bucuroasă că am de la cine. Maria | |
| = Ce dar am primit... | Emil Iliescu [22.Jan.09 13:37] |
| Ce minunat dar am primit noi, oamenii, încât să putem răsfoi timpul, când vrem și cum vrem... Să lăsăm prin secundele trecerii noastre semne pe obrazul proaspăt al fiecărei dimineți, așa cum melcii bătrâni își lasă fosforescenta amprentă pe frunzele de păpădie... Androginul primordial, Maria, s-a disipat în două jumătăți de cerc, care oricât s-ar urmări, nu se vor mai putea atinge, ca și Soarele cu Luna... Călin are dreptate: poezia ta respiră profund acum. Iar Cezara a intuit feminin, femininul din feminin: aura poveștii. Am citit cu plăcere în cartea timpului tău! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Ce dar minunat... | Emil Iliescu [22.Jan.09 13:35] |
| Ce dar minunat am primit noi, oamenii, încât să putem răsfoi timpul, când și cum vrem... Amintirile noastre și trecerea prin secundele vieții, lăsând urme pe obrazul proaspăt al dimineților, așa cum melcii bătrâni își lasă fosforescenta urmă pe plăpânda frunză de păpădie... Maria, androginul original s-a disipat în două jumătăți, care nu se mai pot atinge, ca și Soarele cu Luna...pentru ele nicicând nu va mai bate aceeași oră exactă... Călin avea dreptate: poezia ta respiră profund acum. Iar Cezara a intuit feminin, femininul din feminin: aura poveștii... Am răsfoit cu plăcere cartea timpului tău... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Cartea timpului | Maria-Gabriela Dobrescu [22.Jan.09 18:38] |
| Mă bucur nespus că ați trecut și ați răsfoit cartea timpului meu. Ca de fiecare dată ați simțit atât de bine textul. Într-adevăr e minunat darul acesta. Cu prietenie, Maria | |
| = Maria, aveam un profesor de română, | marius nițov [22.Jan.09 19:07] |
| Maria, aveam un profesor de română, Arvat D-tru, care mă omora cu învățatul comentariilor pe text, de atunci am prins o ură pe comentarii și o indispoziție. Uite, că la poezioara ta îmi vine să spun că înțeleg așa: timpul pierdut în dragoste este irecuperabil, oricâte ore se vor prelinge pe obrajii calzi sau reci ai dimineților pustii. | |
| = Cu speranța timpului ce va să vină.... | Maria-Gabriela Dobrescu [22.Jan.09 19:31] |
| Ai dreptate, Marius!Timpul pierdut nu îl pot recupera. Sper doar să profit de cel care va veni. Și uite că sunt și optimistă. Chiar dacă de multe ori nu par a fi. Maria | |
| = Maria | Cornel Ghica [31.Jan.09 18:49] |
| răsfoindu-ți timpu', mi-ar fi plăcut să găsesc/citesc (doar) jumătăți, nu "două jumătăți". exactitatea, în iubire-căutare, nu poate fi re-găsibilă sau calculată. în sentimente, e bine (cred yo) să aproximezi, să cauți valoarea acelei "ore inexacte" "la marginea unui gând" ascuns, negăsibil/doar-simțibil. în mare, timpul rămâne dezgolit, iar oamenii se răsfoiesc în sine, lăsând în urma lor o (anume) rămânere. cu stimă, Cornel Ghica | |
| = Aproximări | Maria-Gabriela Dobrescu [31.Jan.09 19:55] |
| Cornel, ai dreptate. N-am știut niciodată cum să fiu: exactă sau nu. Cred că din această cauză am rămas singură. Cu aproximările am stat întotdeauna prost. Mulțumesc pentru trecere și sper să revii asupra deciziei. Maria | |
| = două jumătăți... | Teodor Dume [31.Jan.09 22:23] |
| maria-gabriela, iată aici un micropoem de excepție "Suntem două jumătăți la marginea unui gând fiecare ascunzând ora lui inexactă" atât și o frumusețe de poem mi-a făcut plăcere, teodor dume, | |
| = Ora inexactă | Maria-Gabriela Dobrescu [31.Jan.09 22:40] |
| Teo, mulțumesc pentru semn și apreciere. M-aș bucura enorm dacă într-o zi vei citi și proză. Am citit odată într-un comentariu de-al tău că era să treci peste textul acela când ai vazut că era încadrat la proză și m-am întristat puțin. Dar mi-a trecut repede, pentru că scrii atât de frumos, încât nu pot să trec peste poemele tale. Semnul tău este o reală plăcere. Maria | |
| = Filon | Ștefănescu Romeo-Nicolae [13.Jul.09 17:20] |
Timpul este un inamic al omului. Cu fiecare clipă scursă ne ducem acolo unte murim și rămânem goi. Timpul trece, viața trece, sufletele se petrec între lumi. Niciodată nu vom ști Cum trec minutele Prin noi Acest pasaj mi-a plăcut din poem. Mai mult curaj, știu că ai ,,filon ,,...descoperăl acum...pentru că: Niciodată nu vom ști Cum trec minutele Prin noi. Cu prietenie, ASiIiVro | |