| = peisajul ăsta face parte din noi | Doru Emanuel Iconar [14.Jan.09 15:31] |
| Un text care impresionează prin nostalgie. N-ai să găsești aici nimic spectaculos, strălucitor, pătimaș, doar o spunere liniștită de gânduri în care amintirile copilăriei, tărâm fabulos, umplu sufletul, un doar un moment care nu se va dezlipi nicicând de sufletul autoarei. Ultimele rânduri, puțin simplificate, ar putea fi un fragment de poem la o masă, o cupă de crin lasă mireasmă de divin. Liniștea vine dinspre motanul ce doarme lipit de un picior de jilț Un papagal colorat de un gălbenuș de ou își face curat ... Niciunul din cei doi invitați n-a sosit… Deschid fereastra să-ți spun o poveste… privesc cât pot de departe... Doru Emanuel | |
| = Doru-lui de povestire... | Maria Gheorghe [14.Jan.09 20:06] |
| asa-i povestitorule, ai simtit bine ca-i nostalgie si poemul l-ai vazut bine, poate tocmai pentru ca l-am lasat la urma. ca sa fiu sincera, de la el incepusem, dar au venit ele, tesatoarele de cuvinte, si-au zis ca nu se poate asa, si ca ar fi bine sa las la inceput ratacirea-n amintirile mele dragi, iar pe el (fragmentul de crin) sa-l las la urma. multumesc pentru semn. pentru mine, semnul unui povestitor innascut este platosa si scut. las usa deschisa si lui Pasadia. daca el crede ca nu ma strauiesc sa fiu cat mai libera de tarm, de carare si de zare, se insala. corabia mea o duce dorul de acasa si acolo-n rodador gasesc si eu golful unde pot trage pe furtuna. intr-o zi, poate voi scrie o povestire cu vizita unui povestitor indragostit de poveste,... ca de aceea este... maria | |
| = . | George Pașa [14.Jan.09 22:21] |
| Maria, Pașadia nu există, el e numai o ficțiune din romanul lui Mateiu Caragiale. Eu sunt Pașa, există un alt utilizator cu pseudonimul pașadia pe acest site, de aceea am revent demult la vechiul username. Acum despre text. El e încărcat de candoare, e plin de viață, nu știu dacă eu aș fi cspabil să intepretez un asemenea text, sunt alții mai pricepuți. Eu nu știu să vorbesc atât de frumos despre copilărie, așa cum reușești tu aici. Și mă pot iarăși înșela de ar fi să spun mai mult. | |
| = despre copilarie | Maria Gheorghe [14.Jan.09 23:50] |
| mersi, Pasa, ca ai trecut... si nu-i multumire de complezenta... cine stie, poate intr-o zi ne vom intalni la o cafea amara pe care s-o-ndulcim cu un zambet sincer de odinioara... venit din copilarie, cand impacarea (chiar cand nici n-a fost de cearta) nu se lasa asteptata decat de o lacrima... despre copilarie sa vorbim la prezent... maria | |
| = copilărie - aripi de pescăruș, | Murza Narcis Ioel [15.Jan.09 21:19] |
| pe măsură ce citeam , mi-am adus aminte o legendă citită demult, despre Isus-copil, care făcea păsări din bulgări de lut apoi le dădea drumul să zboare...poate din ceară ar fi făurit îngerași :) cumva prin ferestrele deschise s-a strecurat copilăria ca o briză proaspătă de ocean azuriu...urme de pași prin nisipul amintirilor... vizionând filmul "Prințul Caspian " după C.S.Lewis,la sfârșit aproape că plângeam că nu mai sunt un copil, deși inima îmi spunea altceva..."Ei nu se mai pot întoarce în Narnia "...poate există , pe măsură ce crești, alte tărâmuri magice unde să simți că tot copil ai rămas...la un asemenea tărâm faceți referire în textul d-voastră :) citit, plăcut, Narcis | |