| = Ordinea lucrurilor | Doru Dorian David [09.Jan.09 15:52] |
| Imbrac poemul ca pe o camasa tesuta indelung, cu maini harnice, pilduitoare! tresar gandindu-ma la lumina ce vine din lumina! respir, traiesc: 'caut forme potrivite pentru absențele infidele așa îmi închipui lucrurile atârnate în interior ca niște cadavre mici erori în care nu se mai poate pătrunde' daaa, un poem din care nu curge miere, nici liniste, tensiunea este profunda, gandul neinduplecat, neindurator! 'am scăpat din vedere întunericul singura eroare comisă de Dumnezeu' acest vers mi-l imaginez purtand in urma semnul intrebarii... asa sa fie poete? un gand bun, din marginea Atlaticului! | |
| = re: doru dorian david... | Teodor Dume [09.Jan.09 16:02] |
| da, prietene ai punctat bine și mă bucur c-ai pătruns dincolo starea chiar așa.(cu semnul întrebării pus la urmă) am scăpat din vedere întunericul singura eroare comisă de Dumnezeu? mulțumiri, prietene! același suflet, teodor dume, | |
| = Între ziua... | Emil Iliescu [09.Jan.09 19:06] |
| Între ziua care se așează în fiecare dimineață sfios între palmele noastre și noaptea, ce se pleacă sub albastre frunți, poetul caută "forme potrivite" pentru gândurile sale: lucruri uitate, ca niște cadavre, erori imposibil de reparat din cauza vremii care s-a troienit peste ele, lumi mai bune, așezate mereu sub lumină dumnezeiască, deși el știe că totul este un "corsi et ricorsi" imuabil, etern. Rămâne aceeași alegere existențială: lumea aceasta, "teritoriu de umbre", sau cea în care palpită și începe o nouă viață? Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = re: emil iliescu... | Teodor Dume [09.Jan.09 19:13] |
| domnule emil, mulțumesc pentru trecere și punctare. ordinea lucrurilor nu e întâmplătoare... teritoriile există cu mulțumiri, teodor dume, | |
| = Detronare | Velsius Clementi [10.Jan.09 09:31] |
| Gasesc interesant la poezia dvs. strict ultimul vers, iar acest lucru nu este unul intamplator. Cu alte cuvinte, "Ordinea Lucrurilor" subscrie unei clipe izolate intre rigo mortis'ul ochilor batrani ce privesc lumea veche si in statu nascendi'ul noului nascut. Apoi cele doua stari converg in transfigurarea sufletului, spre metempsihoza. Inspirata viziunea, ma bucur sa vad ca ati avut la indemana si mijloacele exacte de a oferi o schita precisa si surprinzatoare a unei ordini supranaturale. Puncta cineva mai devreme absenta "infidela" a linistii, a mierii, ci doar ochiul necrutator al poetului. In marea asteptare a ordinii, cred ca asta ne ramane, spectacolul mut... Felicitari! | |
| = re:versius clementi... | Teodor Dume [10.Jan.09 11:23] |
| plăcerea semnului tău e de partea mea, și mulțumesc mult pentru această trecere care a lăsat un comm elaborat. incizia făcută a fost studiată profund și numai apoi ai decis, în esență, să remarci acea ordine pe care o așteptăm. și încă un mulțumesc pentru aprecieri cu prietenie, teodor dume, | |
| = "întunericul singura eroare" | Amon Desmint [10.Jan.09 18:50] |
| Ordinea versurilor are legatura cu Ordinea de care amintiti, ceea ce inseamna ca acordurile phoetice rezoneaza simultan in interpretare si-n ascultare. Sunt de acord ca intunericul e o eroare; inca nu stiu daca pe teritoriul cu umbre sau pe cel care zvacneste. | |
| = re:amon desmint... | Teodor Dume [10.Jan.09 20:10] |
| Amon, bine ai venit, în pagina mea! mulțumesc pentru interpretare și semn.te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |