= Fără redundanță | T. Constantin Georgescu [09.Jan.09 19:00] |
O mărime fizică, oricum un număr, aici al „ceței dintre tine/și lovitura sălbatică” (două elemente devenite, probabil, sufletești) și negreața ei interogativă, sprijinită de celelalte (puține dar suficiente) cuvinte, este o figură de retorică memorabilă. Într-adevăr, toate cedează, numai tăcerea rezistă (desigur, este vorba de o anume tăcere). Chiar și cu această inventariere (distanța, disperarea, urletul, zidul), titlul rămâne extrem de subtil. Fără redundanță, abia folosindu-și scheletul, poezia reușește. | |
= + | Vasile Mihalache [09.Jan.09 14:29] |
Poemul de fapt este așa: "urletul cedează/ tăcerea rezistă". | |
= Felicitări! | razvan ducan [09.Jan.09 14:43] |
Multă densitate în acest mic poem, ceea ce înseamnă a mare capacitate a autorului de filtrare și condensare a ideii. Emoția rezultată e rafinată aproape de modul maximal. Se induce o serioasă cultură poetică. Tehnica este rezultatul cumulărilor cantitative ce au dus la saltul calitativ. Cu alte cuvinte o mică perlă în oceanul de steril. Felicitări! | |
= tăcerea rezistă... | Teodor Dume [09.Jan.09 15:57] |
katy, aici e cu totul altfel. concentrarea stărilor e binefăcătoare nimic balast. totul e punctat din vreme, cu precizie. recitesc și constat că trebuie să revin până îmi găsesc locul potrivit pentru a putea pătrunde în adâncul cuvântului. da, versul de final este liantul întregului plăcut de tot cu sinceritate, teodor dume, | |
= . | Laurențiu Ion [09.Jan.09 16:28] |
în acest poem chiar există Poeta ecaterina bargan bine ai re-venit | |
= constantin, vasile, razvan, teo, laurentiu | Ecaterina Bargan [13.Jan.09 19:54] |
constantin, cu siguranta aveam eu gindurile mele cind am scris poemul, dar m-am convins nu o singura data ca de fapt parerea cititorului conteaza. vasile, o esentializare justa. razvan, cred ca in asta si consta poezia. teo, aveam contradictii de sonoritate la versul final dar mi-am calcat pe inima si am lasat asa. laurentiu, commul final incununeaza opera. multumesc | |