| = nț, nț, nț, peste ochelari privind... | Dana Banu [08.Jan.09 21:32] |
| umor cu accente prea vulgare pe alocuri(nu sunt vreo pudibondă dar chiar mi s-a părut exagerat pe alocuri, prea vulgar, puteai să rafinezi puțin), altă problemă ar fi că nu există o tramă clară, mda, am înțeles că e o introducere dar nu prea stă în picioare, e prea subțire încă un material pe care îl începi...sper să îl duci la bun sfârșit chestia cu pupatul fără ochelari nu o înțeleg, poți să nu-i dai jos și cu asta basta, cu puțină dexteritate e ok, nu se întâmplă nimic și nu doare:)) iar ideea finală cu masculul care privește nu exteriorul ci interiorul femeii e chiar prea des uzitată ca să mai creadă cineva în ea, să fim serioși... Mi-a plăcut în schimb ultima frază pentru că sună interesant și anunță o serie de povești pe care sper să le și scrii în concluzie nu-i rău dar din păcate nu prea se întâmplă nimic în textul de față, ridică-ți ochelarii pe nas și scrie mai departe salut, noapte bună, adolescentule miop elian | |
| = de data asta nu, elianule... | Victor Potra [08.Jan.09 23:13] |
| Vulgaritatea umorului depinde foarte mult și de receptor, și de experiența sa personală, mi-e foarte greu să-ți răspund fără exemple concrete, probabil o să avem timp la Sibiu :D Îți certific încercarea explicită de a evita vulgaritatea aici :) Trama mi se pare enunțată clar, chiar dacă nu este dezvoltată. Nu-mi pare subțire, poate întoarce lumea pe dos. Stilul de a merge înainte cu mai multe proiecte ține atât de faptul că mă plictisesc să scriu de-mboulea un singur lucru, cât și pentru că uneori constat că am pornit scrieri pentru care încă nu stăpânesc mijloacele literare adecvate. Prefer să le las în suspensie decât să le fușăresc. Don't worry, voi termina tot ce am început :) Sărutul pasional (că despre el vorbeam, pupatul era la 5 ani) presupune alunecări spre ureche, pe gât, sâni... Mai greu cu ochelarii, mă jur pe lentilele mele... :)) Și dacă are și ea ochelari... Nu vrei să știi, nu? :) Ideea finală cu privitul în interior e o miză. Tocmai în ciuda uzurii la care a fost expusă. Până acum a fost prea adesea catalogată ca o floricică a masculilor fără acces la femei frumoase, îmbălsămați de traiul între urâte. Mă simt atât de focos, Dana dragă, încât nu mi-e teamă să resuscitez idei cărora li s-a făcut prohodul de mult... :)) Și eu sper să scriu poveștile anunțate :) În textul de față se întâmplă o punere de ipoteze. Acestea anunță, după părerea mea, că realitatea rămâne un "de violentat". Deci, în sine, se petrece cel puțin un clivaj al receptivității povestitorului față de "povestibil". Poveștile de iubire care urmează nu ar fi în întregime comprehensibile fără acest antepreludiu, așadar nu pot fi de acord cu tine că este în plus. Ochelarii pe nas, azi, când lentilele de contact sunt atât de accesibile, reprezintă o opțiune. Aceea de a putea să alegi blurul, atunci când simți nevoia... :) Cu mulțumiri pentru atenția cu care mă răsădești, Victor :) | |
| = părere | Anghel Pop [10.Dec.18 14:27] |
| Ca ochelarist convins, de prin a 5-a, confirm că textul ăsta știe despre ce vorbește. Eh, poate că ai mai exagerat nițel la capitolul cu erotica mioapă, oare nu e vorba la tine și de o țâră de astigmatism? Titlul mi se pare o parafrazare banală după "Romanul adolescentului miop", aș sugera să scapi de umbrele eliadești. Să-ți asumi o identitate ce se dispensează de pășitul pe urmele clasicilor. Nu ai nevoie de asta. Cât despre miopie... citeam într-o biografie a actorului James Dean că o mare parte din șarmul lui venea din privirea blurată, de miop ușor nesigur, privire cețoasă care mergea la inima femeilor ce vedeau în tânărul rebel un copil pierdut în lumea confuzionantă, femei repede săritoare să-i asigure siguranță și confort emoțional. Deci ar avea miopia și părțile ei avantajoase... desigur, atunci când nu te izbești de indicatoare și nu cazi în canale cu capacele furate de bronzați. Lentile de contact ai încercat? Ți le recomandă un vajnic posesor de dioptrii -5. | |
| = mda | Dana Banu [09.Jan.09 07:42] |
| m-am cam grăbit aseară când am scris aici...poate era mai ok dacă mă abțineam revin pentru că mi-am dat seama că ai dreptate în ce privește problema ochelarilor(am citit și comentariul lui Anghel) în rest rămân la aceeași părere despre textul de față, după cum ți-am mai spus intru mai des pe la tine prin pagină pentru că știi să primești eventualele mele păreri negative cu o deschidere pe care în general o apreciez(chiar dacă uneori, de exemplu acum, îmi așez ochelarii de citit pe calculator mai cu grijă pe nas când văd răspunsurile tale, hmm) | |
| = zeiss | noemi kronstadt [09.Jan.09 08:48] |
| well, ce avem noi aici? un rebel miop, care, vazand prost la distanta, ignora cu nonsalanta toate semnele de "interzis" si face gratios cu mana trecatorilor retrasi prudent pe trotuarul de vis a vis.o tifla picant, dar nu toxic naturalista, data etericului amor agonic, gestionata cu profesionalism si consistenta psihologica.o interogatie de sine temperat ironica despre cat de greu e sa fii barbat intr-o lume a femeilor , care, nu-i asa, nu trebuie decat sa existe ca sa forteze paradigma la salturi acrobatice, cu holbarea corespunzatoare la obiectul ontologic si extazul dioptristic al subiectului. as zice ca victor potra se pregateste sa devina un scriitor serios, fara sa ne ceara sa plangem. alta performanta. | |
| = Cale indelungata, pana la Mircea Eliade... | silvia caloianu [09.Jan.09 09:05] |
| Nu am avut rabdare sa citesc integral. Din intamplare sau nu, titlu pare sa... parafrazeze (atenuant spus). Imi pare un risc enorm competitia cu Mircea Eliade. | |
| = Dana / Anghel / Noemi / Silvia | Victor Potra [09.Jan.09 10:19] |
| Dana Banu, ce tot mă suspectezi că mă supăr... :)) Dacă uneori răspund cu contraargumente, asta nu înseamnă nici că resping opiniile critice, nici că mă fac arici. Uneori am altă părere. Dar tipul de precizări cu punctare pe ce este de îmbunătățit (cum are și Anghel) e fix ceea ce apreciez :) Așa că lasă ochelarii de citit la locul lor, și nu-ți mai drege vocea cu hmm și mda, sunt tot eu, Lăscărică, nu trage dom' Semaca! :) Anghel, deși textul de față profită de o experiență personală, sper să îl țin cât mai departe de nota autobiografică. Iar "țâra de astigmatism" m-a făcut să zâmbesc toată noaptea... :)) Cât despre lentile de contact... calul bătrân greu se-nvață în buiestru :) Recomandarea distanțării de Eliade, așa cum o faci, e mai mult decât onorantă. Pur și simplu mi-a plăcut parafraza, poate o să o mai păstrez nițel, mi se pare motivantă... Plus că trebuie să găsesc un titlu la fel de cuprinzător... Noemi, să nu zicem hop până n-am sărit :)) Totuși, parcă tu vezi mai bine. E adevărat sau doar mi se pare: chiar sunt pe "pe trotuarul de vis a vis"? Neavând timp să hălăduiesc agonia cum se cuvine, mă gândeam că impresia de spațiu pe care o am ține de veșnica paranoie a debutantului grăbit :)) Goana după modernitate, mai nou după post-postmodernitate, a lăsat spații largi, unde recunosc că mă simt confortabil. Plus tentația de a o da în bară pe cont propriu... :)) Cât despre seriozitate... să vedem cât mă ține :) Plânsul e și el un idol al literaturii moderne, deci... fără plâns! :) Silvia, m-ai binedispus de dimineață! Cum adică "titlu pare sa... parafrazeze (atenuant spus)" ? Planează o ușoară umbră cum că ți se pare că l-aș plagia pe Eliade! Doamne cât am mai râs... Na! Că am dat și ness pe mine, hi, hi, hi... Cât despre îndelungata cale până la Eliade sunt o seamă de întrebări. În primul rând e în față, în lateral, în sus?... Și apoi oare încotro mă îndrept eu?... Nu cred că m-aș simți flatat la scandări de genul "Potra este pentru noi, Eliade doi!" Hi, hi... Hai să fim serioși... Singura problemă e că nu ai avut răbdare să citești textul, ceea ce înseamnă că nu ți-a plăcut. O opinie pe care o respect. Și nu cred că sunt suficient de modest încât să mă tenteze o competiție cu Eliade, ca scriitor... :))) Bașca riscurile!... Vă mulțumesc tuturor, Victor | |
| = urmele, batute | Laurențiu Orășanu [09.Jan.09 11:18] |
| Stilistic, intr-o scriere la persoana I-a, cred ca ar fi de evitat exprimari pretioase, care merg intr-un eseu despre problemele copilariei si adolescentei: "Miopia mea a fost remarcabilă, dacă stau să mă gândesc că este cea mai probabilă cauză a inexpugnabilului paralelism cu care mă confrunt acum, între dorință sublimată și realitate disponibilă." sau, ceva greu de crezut, ca la inceput era asa: "Eram dintru început prizonierul paradigmei lui Platon, în care frumosul trupului trebuie că e însoțit și de frumusețe interioară" si, pe de alta parte, as sugera evitarea adresarii catre cititor (esti doar tu si confesiunile, introspectiile, amintirile): "Trebuie să știți că atunci când ai dioptrii peste minus patru, nu mai vezi clar la o distanță mai mare de 10 centimetri." Sari prea direct la epoca actuala, in care scrii, ceea ce ar merge intr-o scriere scurta, ca aceasta schita (si mai bine, intr-un eseu), daca asta-i tot, dar nu cred ca iti va servi pe plan mai lung, daca vrei sa fie doar o introducere intr-un roman sau ceva. Va trebui sa respiri mai lung. Aici doar pui un cap de pod, te pozitionezi la momentul (matur) in care scrii, nu populezi introducerea cu miezul, doar pregatesti trecerea la el. Deci, cred eu ca modul de abordare sufera, dublat de un registru stilistic neadecvat (in parte). De aceea nu e de mirare ca pierzi cititorul pe distanta scurta (vezi ce s-a spus mai sus, si poate ca ar fi mai bine sa nu te mai burzuluiesti la pareri critice; vezi si felul diferit in care actionezi cand Dana iti face observatia sa nu te mai comentezi la rand, si cand aceeasi observatie ti-am facut-o eu; e vorba de dedublare, ca in cazul iubitelor, una de plimbare, a doua platonica?) E treaba ta daca vrei sa cazi in dizgratia cititorilor adversi libicoizilor, aici nu mai insist, ti-am mai spus parerea. Dar, pentru ca genul e oricum extenuat (poate nu epuizat) de Mircea Cartarescu (De ce iubim femeile), poate n-ar strica sa-l re-vizitezi pe acest autor si sa constati ca obtine efecte maxime fara sa bage nasul prea mult prin dessous-ri. Nu uita ca tematica pe care pari sa o abordezi te pune pe urmele unui "clasic in viata", si nu poti evita comparatia cu el. Nu esti primul. De fapt asta incercam, toti cei care scriem: pe un drum aproape in intregime acoperit de urme, sa pasim pe pamantul neatins. A propos de urme si drumuri batute, si finalul din proza precedenta (mult mai reusita) trimite la filmul "Strada Hanovra" (chestia cu poza), daca nu si la alte precedente (dar despre finalul de acolo parca ti s-a mai spus cate ceva). Cartarescu a ocupat un pol, Baetica altul, sunt curios cum te vei descurca. Nu indeajuns incat sa astept cu nerabdare continuarea. Doar daca il bati pe Cartarescu. Daca o bati pe Baetica nu ma intereseaza. | |
| = Eram si eu la o cafea, dar... naturala, era | silvia caloianu [09.Jan.09 11:37] |
| Scuze, dar... ca multi alti autori de pe aici, vad ca nu stii sensul verbului "a plagia". Cine a citit "Romanul adolescentului miop", cine are lecturi serioase, in general, si... tendinta de a fi original, ar trebui sa inteleaga ce spun mai sus. Ma bucur ca te-am inveselit. Sper ca ti-am dat si de gandit, cat de cat. De ce as avea intentia sa te supar? Ce rau mi-ai facut sau... ce bine? :) | |
| = Silvia Caloianu / Laurențiu Orășanu | Victor Potra [09.Jan.09 11:58] |
| Silvia, am înțeles ce ai spus. Doar că m-am dus cu joaca mai departe (prea departe?) :)) Spuneam că "Planează o ușoară umbră cum că ți se pare", ceea ce e foarte diferit de "ți se pare", nu ? Mă iartă dacă am părut agresiv, ceea ce ai spus e corect și util pentru un autor... cu "tendinta de a fi original" :) Foarte pertinente observațiile critice intitulate "urmele, bătute", mulțumesc pentru ele. Observația cu tonalitatea ușor prețioasă, de la început, mi s-a făcut și în afara site-ului, e foarte posibil ca acolo să existe o "bubă". Adresarea colocvială, către cititor - o temă de reflectat. Nu mă (mai) burzuluiesc la părerile critice :) A se vedea, tot mai sus... Cât despre o veche dispută asupra comentariilor, probabil că inflamarea a provenit de la abordarea problemei ca un proces de intenție... În fine, cele bune să se-adune, cele rele să se spele, nu? :)) Mi-a plăcut metafora cu "pe un drum aproape in intregime acoperit de urme, sa pasim pe pamantul neatins". Mă rog, suntem datori măcar să încercăm... :) Mulțumesc pentru intervenții, Victor | |
| = Și miopii au dreptul... | Emil Dogaru [09.Jan.09 12:34] |
| Victor Și eu zic că la proză ești mai tare. Apropo de proza de față mi-ar plăcea să mă crezi când îți voi spune (și chiar îți spun) că am convingerea că am perceput-o așa cum îmi închipui că ai dorit să fie percepută de un cititor . Fiindcă am mania explicitării, precizez că am vrut să spun că m-am transpus în pielea personajului și i-am înțeles trăirile chiar dacă eu n-am avut și n-am încă experiență de „ochelarist”. M-ai cucerit cu nota de autenticitate și n-aș vrea să despic firul în patru spre a presupune cât este adevăr și cât ficțiune literară. Important e rezultatul, foarte bun în opinia mea. Ai practicat cu succes, zic eu, acel tip de umor duios, indulgent, care având aplicație asupra propriei persoane te-ar putea expune și unor comentarii bășcălioase, la care sunt sigur că te-ai gândit, dar e bine că eventualitatea lor nu te-a inhibat pentru că iată, ai găsit cititori care-ți apreciază sinceritatea scrierii. Îmi place acest gen de autoironie, necesară atunci când te regăsești pe tine, cel de cândva, și-l privești cu ochii de acum, sau, ca să fim în temă, cu "dioptriile" vârstei de acum. Transpare sinceritatea, chiar dacă inevitabil cosmetizată nițel de actul literar în sine. Sinceritatea e una din calitățile pe care le apreciez cu precădere.(fie și în varianta când durata ei se rezumă doar la perioada scrierii ori recitirii) Îmi place și tonul din ce în ce mai înțelept în care polemizezi. Și miopii au dreptul la iubire: în viu sau în literatură. Chestiunea cu plagiatul e relativă. Iubirea e o temă banală, dar inepuizabilă. Sentimentul e universal și probabil că același pentru toți, dar trăirea efectivă a lui e un act unic pentru fiecare. Iar de discutat se poate discuta la infinit. Cât despre comparații îți spun, nu spre a te flata ci pentru a-mi exprima părerea, că textul tău de acum le bate pe toate din "De ce iubim femeile" mai puțin poate pe Zaraza. | |
| = Fiind miop, nu știu ce călăream | florian abel [09.Jan.09 13:25] |
| Si nici de ce, că ipocrita mama natură, sau cine o fi dat cu dalta pe-acolo la facerea noastră, a avut grijă să pună atâta plăcere în împreunarea cu propria coastă, încât omul să nu-și mai pună problema: cine dracu mai perpetua specia umană de se făceau copiii numai printr-o strângere de mână? Așa că, dat fiind că nimeni nu a învățat nici cât negru sub unghie din experiența scrisă si nescrisă de mii de ani a omenirii, înseamnă ca fiecare experiență e unică si, deci, este oricând binevenită orice destăinuire fără reticențe și orice tentativa de înțelegere a ce mama mă-sii vrem de la ea și ce vrea de la noi nenorocita asta de dragoste care atât ne prostește (noroc cu sexul că îndulceste). Și încă ceva: ar fi interesantă o astfel de scriitură în colaborare cu un alt scriitor și, surpriză - o femeie. Un trio prin care fiecare paragraf să primească replica tampon generata de provocarea textului în sine, plus echilibrarea întregului prin intromisiunea sinceritații sau a vulpozității feminine. Think about, if you have courage! | |
| = . | Dana Banu [09.Jan.09 13:56] |
| n-ai înțeles, nu te suspectam de vreo supărare ci m-a deranjat oarecum prima parte a răspunsului tău, în plus, revenirea mea s-a datorat(așa cum precizam) faptului că remarca mea referitoare la ochelari era inutilă și greșită, mi-am dat seama doar la a doua citire, astăzi de dimineață nu sunt interesată să îmi oferi exemple concrete, am înțeles punctul tău de vedere încă de la prima lectură, ți-am lăsat aici o părere și atât, nefiind și nedorind să ajung vreun critic literar semnele mele de lectură sunt ca și mine, adică simple și directe, fii sigur că ți le voi lăsa și de acum încolo atunci când voi considera că am ceva de spus salut | |
| = Emil, Floribel & Dana | Victor Potra [09.Jan.09 17:46] |
| Emil, mulțumesc pentru aprecieri. Autoironia și abordarea "nefardată" (ca să nu mă aplaud singur cu sinceritatea :) ) - sunt întradevăr printre obiectivele stilistice ale acestui text. Scrierea la persoana I e riscantă, deși îmi place la nebunie, cert este că pentru mine e chiar relaxant să pot transpune direct în pielea personajului, care mai este și povestitor. Trebuie să recitesc Cărtărescu, m-ai făcut curios... :) Floribel, interesantă perspectiva ta... Oricum, rămâne provocarea poveștilor ucenicului îndrăgostitor... Cât despre o asemenea treime, hmmm, nuș' ce să zic, curaj are și taurul, când iese în arenă... Mai vedem, ne mai socotim... :) Dana Banu, abia acum am înțeles... Ok, o să fiu mai atent cum răspund la comuri, astfel încât să nu mai apară posibilitatea unor sensuri duble atunci când nu le doresc. Scuze pentru deranjul provocat, nu a fost cu intenție... O seară glorioasă, Victor | |
| = err | Victor Potra [09.Jan.09 17:48] |
| într-adevăr să mă pot | |