| = Se descoperea într-un fel în care nu se putea recunoaște | Maria Prochipiuc [10.Dec.08 09:57] |
| O lectură plăcută la citire, e interesant, prin anumite pasaje parcă te redescoperi ca făcând parte de acolo. Sunt multe pasaje care ar putea fi scoase la iveală.Voi mai reveni la lectură! Corectează: El îi racolase de pe stradă, de acolo de unde făceau autostopul, îi dusese acasă, le dăduse de mâncae, îi plimbase, ba chiar îi răsfățase o săptămână. | |
| = Intră în "Lumea mea"... | Bogdan Butariu [10.Dec.08 12:16] |
| Maria, Mersi mult pt. aprecieri.Da;mai apare și câte un typo! Uneori îmi mai obosesc ochii și scapă. Mersi. Dacă ești interesată și de alte texte, poți intra pe http://bogdybutariu.blogspot.com/ Acolo vei găsi "Lumea mea" literară. Un proiect cultural pe care doresc să-l dezvolt. | |
| = Bogdan, ai reușit... | Emil Iliescu [11.Dec.08 22:06] |
| Bogdan, ai reușit să modelezi portretul egoismului care zace în fiecare artist! Un egoism care îl înstrăinează de oamenii din jur prin turnul de fildeș, unde el se autoizolează cu iluzia că de acolo, de sus, va fi admirat mai bine de efemeridele rămase la picioarele turnului. Eroul tău reușește să descopere în final trăsătura definitorie a personalității sale, cea care l-a făcut să abandoneze familia, prietenii, trăirea socială, dedicându-se unei false speranțe: aceea de a nemuri lumea. Autoportretul făcut în epilog înseamnă că a înțeles ceva din ceea ce Ramona a vrut să-i transmită: "...mie nu-mi trebuiesc ființe excepționale, doresc ființe pur și simplu. Mă săturasem să tot fiu o frunză mâncată de o larvă din care, mai târziu va țâșni un fluture superb". Dar acum va trebui să ia viața de la capăt și să încerce ca pe pânzele lui să se apropie iar de oameni și să trăiască printre și pentru ei. Cu prietenie, Emil Iliescu | |