| = ironică | dorin cozan [08.Dec.08 16:15] |
| asta imi aminteste de frica mea din copilarie de a aprinde cibritul. daca ia foc aerul? mai tarziu, la scoala, m-o luminat. dar si-acum, cand aprind unu, tresar. ca si cu dragostea: de-atatea aprinderi fara rost, mi se fâsâie sau...cine stie? | |
| = părere | Liviu Nanu [08.Dec.08 16:39] |
| Un poem frumnos și sensibil, ca o elegie. Doar tramvaiul parcă e lipit, deși are și el rolul său vizual. Am remarcat: "de atâta dragoste s-au aprins și pereții cireșul din fereastră se scutură de scântei" "orașul sughite înecat cu roșu de fum" "ah, cum se zaharisește, între buze mierea de după - ambra unde ne vor descoperi peste milenii" Citit, plăcut anton | |
| + îmbrățișați în țipăt | Maria Prochipiuc [08.Dec.08 19:43] |
| cireșul din fereastră se scutură de scântei Poezia ta are in ea un modernism matematic, de atâta dragoste s-au aprins și pereții, versul capătă interpretări filozofice: orașul sughite înecat cu roșu de fum. Asumarea fiecărui vers ca pe o proprie structură îi dă poemului o dimensiune interioară. Fiecare vers are un anumit accent și se desfășoară în mod liniar: sirenele mașinilor au pornit toate / când a deraiat tramvaiul / prima dată Dacă din primul vers cireșul dă acea ,, intenție,, de vitalitate, sfârșitul poemului ne duce undeva peste timp, poate doar clipa e importantă aici, un poem incifrat, în care oricât ți s-ar părea de clar te duce mereu spre altceva. | |
| = . | Leonard Ancuta [08.Dec.08 19:54] |
| da, un poem bun. chiar mai devreme ma gandeam sa dau o stea, insa ma macina o problema, si anume faptul ca acel fosilizati la culme, pe de o parte e redundant, se intelege perfect din ambra unde ne vor descoperi peste milenii, si in plus taie si efectul acelui imaginativ, imbratisati in tipat, fromos spus. oricum, asa cum spunea un antecomentator, o frumusete aproape matematica in versuri. | |
| = Mulțumesc | Luminita Suse [09.Dec.08 04:49] |
| Mulțumesc pentru comentarii. Ne aș tep ta te. Ultimele două versuri mă deranjau și pe mine, nefiind sigură dacă toată lumea știe povestea cu inserțiile din chihlimbar. | |
| = Dragostea - tipat continuu | razvan rachieriu [09.Dec.08 18:16] |
| Dragostea este văzută ca un țipăt continuu în spațiul tăcerii în care este cuprinsă viața, ca o vâlvătaie ce aprinde pereții – simbolul singurătății, a izolării -, ca o miere cu care sunt unse corpurile înecate în voluptate, iar după actul sexual focul se transformă în fum roșu înecăcios și grețos. | |