| = De ce Atelier? | Maria Prochipiuc [09.Dec.08 10:45] |
| Un poem de o simplitate covârșitoare ce denotă o cunoscătoare a cuvântului și nu în ultimul rând a versului simplu. Și hai mai departe prin viață că uite m-ajunge și timpul din urmă, iubite... - îndemnul de a continua drumul, indiferent de ce se întâmplă cu noi, drumul, timpul au valențe comune, de asta folosirea lor dă putere... e un poem ce merită să fie comentat, mai ales finalul cu îndemnul la trăirea acestui azi concentrează tot mesajul aici, în acest, azi. Citeam pe aici pe agonia si mai am obiceiul să mai privesc și peste gard și am descoperit acest poem. Poate nu-i înțeleg eu mesajul? | |