| = caci | felix nicolau [25.Nov.08 22:17] |
| hm, multe asemenari cu ce e pe la noi. deci nici pe la ei nu e mai roz. problema, anton, e cat de in viata mai este literatura acolo? si ce tiraje au cei mari? si ce scriitori remarcabili sunt, noi? +ca vreau sa fac un grant pe revistele romanesti din diaspora. tare mi-ar placea sa fii odata la un cenaclu deko, spre dezbatere | |
| = Frumos! | Anton Potche [28.Nov.08 14:23] |
| Servus Felix! Trebuie să-ți mărturisesc, spre rușinea mea, că nu sunt în temă cu starea revistelor românești din diasporă. Mă refer aici la reviste literare tipărite. La librăria mea preferată de la gara din Ingolstadt se pot cumpăra și câteva ziare românești, de exemplu România Liberă dar și Magazinul Românesc, făcut de și pentru diaspora română din Germania. Revistele în limba română sunt toate de bulevard, fără urme de literatură. Cred că viața literară din diasporă există mai mult pe site-uri internet și eventual prin activitățile unori organizații de sorginte românească: http://www.apozitia.de/, http://www.agero-stuttgart.de/, http://www.radu-barbulescu.de/, http://www.cultural-events.de/, http://www.dialog-koeln.de.vu/, http://www.forum-gerrum-stuttgart.de/, http://www.deruge.org/, http://www.verein-romania.de/, etc. Ideea de a prezenta aspecte ale vieții literare din diaspora la Cenaclurile Deko o găsesc chiar foarte bună, fiindcă limba și literatura română sunt vii și peste hotarele României. Remarca ta, privind o eventuală prezență de a mea la un Cenaclu Deko, mi-a stors un zâmbet de măgulire, dar și de nostalgie. Am fost în viața mea de patru ori la București: în 1980 am stat cu una din cele două fanfare din Giarmata pe scena Săli Palatului (Cântarea României) și în anii următori am umblat pe la ambasadele Ungariei și Austriei, cu ce scop vei ști probabil. Privind situația mea familială actuală, nu cred că voi mai vedea Bucureștiul vreodată. Dar în satul meu natal șvabii au folosit, în graiul lor popular, des zicala „Was zwatt dritt sich.” – intraductibil, dar transportând înțelepciunea populară (Volksweisheit): „Lucrurile care se întâmplă de două ori se repetă și o a treia oară.” Cine știe? Poate se repetă și a cincea oară. Cu atât mai mult mă bucur când citesc și văd ce se întâmplă duminică de duminică la Cafe Deko din București. Frumos! Cu această generație se va schimba – încet dar sigur – și fața României, nu numai cea culturală, ci și cea socială. Cu gânduri bune Anton Delagiarmata din Ingolstadt, 28.11.2008 | |
| = Arta oare pentru mass media? | Katona Norbert [03.Dec.08 16:50] |
| Problema antică de a nu fi interesat de artă și cultură este oare mai amplă în timpurile noastre? Iată ajuns informațiile acestea "tulburătoare" pe acest mediu virtual mi-am pus și eu întrebări: Oare Matthias Wulff ce așteptă defapt?Să fie vândut literatura de pe o zi pe alta? (sincer se poate, investești bine în evenimente PR și poate ieși și cu un câștig) E tulburat fiindcă costă doar 22,80 Euro și defapt îi forma tipărită a unui blog? (deși textele lipsesc de pe internet, nu prea cred că nu v-a re apărea peste 2-3 zile) Sincer cartea totuși este un obiect 3d o poți pipăi, răsfoi, mirosi, dar totodată existăm în prezent și dacă s-ar fi gândit toată lumea mai contemporan și apelau la blogging aveau șanse mai mari de a răspândi opera. (cel mai bun exemplu este chiar site-ul acesta, unde a ajuns informațiile) Iar Matthias Wulff n-ar fi fost supărat și eu n-aș fi scris acest comentariu, eu n-aș fi aflat de Goetz, dar poate mult mai mulți decât în prezent. Mulțumesc. | |