| = Trist... | cordeanu iulia [16.Nov.08 23:34] |
| "cum să își dea mâna cum să își vorbească dacă din stern li se aud în continuu voci sugrumate?" E trist...asemăn, în umila mea părere,această poezie cu o chemare la umanitate. Și poate acel"nu-mi pasă" să nu fie indiferență ci mai mult neputință sau resemnare. | |
| = S de la simplu (fără dublu reperabil în text) | George Pașa [17.Nov.08 00:33] |
| Nu pentru că la comentariul anterior am fost cam răutăcios (deși ar fi trebuit să remarc și originalitatea imagistică a poeziei, și stările poetice, chiar dacă îmi dădeau atunci impresia de afectivitate zero, am să apun acum că se vede aici o prea mare transparență, o sensibilitate exacerbată, oarecum un fel de furie înăbușită. Neîncrederea nu e în Oameni, ci în (ne)oameni. Și, în final; parcă ființa ar căpăta ceva di agresivitatea acelei pisici, parcă arderea acelor fire de păr urmărește, cred, un scop taumaturgic. Doar nu degeaba sunt numiți în gând toți trecătorii, probabil și bunii, și răii. Un trecător "rrrău"! | |
| = Completare | George Pașa [17.Nov.08 11:39] |
| Se impune o corectură în ultimul vers, o vei observa în mod sigur. | |
| = iulia, pasa | Ela Victoria Luca [17.Nov.08 15:06] |
| iulia, da, poate fi auzita ca o chemare la umanitate, pe o strada a vietii unde intamplarile se desfasoara fara sens. si nepasarea este cu dubla legatura acolo, da. pasa, apai cu textele poti fi rrrrau, dar sa nu fie wrrrong ce spui. nu stiu ce sa zic apropo de impresia ta de afectivitate zero acolo si transparenta aici, fiindca eu vad altu fel lucrurile. cat despre finalul cu agresivitatea pisicii, da, poate fi si acea inbterpretare valida. nu e gresit ultimul vers, am omis special ”îi” (numesc)... ”pe” (toti). iar alta greseala nu vad, poate oi avea orbu pisicii. multumesc, ela | |
| = voci sugrumate! | Doru Dorian David [17.Nov.08 15:18] |
| sa nu incalcesc prea mult cuvintele si mai ales incercand sa limpezesc, sa descifrez, sa treiesc poemul, spun sincer si simplu: mi-a placut, m-a cuprins in sinea lui, l-am trait! O zi buna "nu știam de ce se învârt în jurul fântânii cuprinși de frisoane aliniați unul în spatele altuia un șir fără sens - îmi spuneam - un șir care se îngroapă în asfalt cum să își dea mâna cum să își vorbească dacă din stern li se aud încontinuu voci sugrumate?" | |
| = deturnare de la un destin fad | Laurentiu Belizan [18.Nov.08 11:57] |
| Poemul acesta are o temă bine definită, un ritm și o desfășurare asemănătoare unui scurt-metraj. Însingurarea are o soluție neașteptată și subtilă la final.Oamenii pot fi treziți din transă, deturnați de la un destin fad doar printr-un ritual. Interesant poem! | |
| = Doru, Laurentiu | Ela Victoria Luca [18.Nov.08 12:05] |
| Doru, vocilevocile... acolo unde se aud, e sens; acolo unde raman, se disting de noi; acolo unde sunt sugrumate nu se mai poate trai. Laurentiu, intre ritualizare si de-ritualizare se intampla toate, intr-un spatiu tertiar, in care sirul oamenilor se duce mai departe. multumesc, ela | |
| = oameni si departari | carmen nicoara [19.Nov.08 00:47] |
| oamenii trec oamenii vin uneori sunt un simplu decor o recuzita o garderoba e trist cand vedem oameni mai putin comunicativ decat animalele de companie fara comunicare si fara dragoste sunt un simplu acesoriu de promenada de vestimentatie retin "oameni căzuți la întâmplare în același pasaj traversau de pe un trotuar pe celălalt mici mici ca niște coifuri din ziare sau reclame la comunicarea perfectă" cu drag cn | |
| = carmen | Ela Victoria Luca [21.Nov.08 17:24] |
| mulțumesc, cred că, așa privind de la distanță acum, acea strofă aleasă de tine e ok, mă cam irită că s-a pierdut impactul în următoarele, dar oi vedea eu cum le prelucrez mai târziu. ofof, accesoriile astea:) ela | |