| = * | Oana Izbașa [15.Nov.08 20:47] |
| Ei, plictiseala e și ea tot un fel de minune, mai subtilă așa... :) Lasă iubirile să vină, vezi tu dup'aia ce faci cu ele, dacă le bagi în sacoșă sau nu. (oricum nu e bine niciodată să faci cumpărături pentru toată săptămâna, trăim într-o lume a minunilor rapide, de-a dreptul urgente, în care, poate datorită vitezei, aproape totul e "prea" perisabil). "tu ești de fiecare dată la celălalt capăt al cuțitului" îmi place foarte mult. Cred că asta înseamnă dragoste. Cu prietenie, Oana | |
| = De la capătul celălalt al unui gând bun | George Floarea [15.Nov.08 20:47] |
| Foarte interesant acest scurt metraj al universului tău interior: „simt în mine un soi de oboseală seculară acumulată în arborele genealogic”, „o să te las să mă vezi după chipul și asemănarea ta ” sunt formulări care îmi plac foarte mult.gf | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [16.Nov.08 10:22] |
| frumos poemul de la inceput la sfarsit. tu ești de fiecare dată la celălalt capăt al cuțitului, ideea aici e ca acest cutit nu ajunge pana la acel"tu",el incepe unde se tremina cutitul, si mi-ar placea sa cred ca se afla la capatul cu lama nu cu manerul.versul acesta mi-a placut cel mai mult. singura obiecte o am la "plebei simpatici", mi se pare putin nu fortat, dar parca peste mana. si finalul reusit: poate de aceea nu fac cumpărături pentru toată săptămâna nu știu niciodată ce poftesc a doua zi mcm | |
| = + | Vladimir Ciortorovski [17.Nov.08 11:57] |
| oh, da! parca si aud sunetul pasilor pe caldarîm. dar pt ora (uneori mai multe) de fericire care ma asteapta seara, merita trecut prin restul orelor, de plictis calareatzo, strasnica scriere! | |
| = Na ! | ioana bolba [17.Nov.08 12:58] |
| Eugenio, te-am "prins" cu sufletul demult, dar acum ochii mi s-au rotit de bucurie cand te-au zarit pe aci.. tot poemul e sublim, dar la sfarsit mi-a placut si mai mult, calimara si shopingul nu sunt poate favoritele tale preferate si lasa loc mult trairilor profunde si nevoi acute de a scrie, de a scrie, de a scrie, de a te descatusa. cu tot dragul din Ardeal si de pe malul Crisului Repede, Ionuca | |
| = răspunsuri | Eugenia Reiter [18.Nov.08 21:43] |
| Oana, îmi place să cred că la capitolul dragoste mi-am încheiat socotelile. dar cine știe... mulțumesc frumos pentru trecere gf, chiar așa simt, o groaznică oboseală. mai bine nu m-am priceput sa spun. mulțumesc ție. Carmen, am zâmbit, să știi. când spun "tu" nu ma refer la cineva anume... ci la un posibil "tu" pe care il țin la distanță. onorată c-ai trecut pe aici. Vladimir, ești un norocos, atunci. reiter înseamnă călăreț în lb. germana, ca să știe lumea ce-ai vrut să spui:) mulțumesc Ionuca, tu ești o persoană specială și de multe ori te pomenesc când merg pe la mama. i-am dus și câteva texte de-ale tale. mă încearcă un sentiment de vinovăție și trebuie să rezolv asta neapărat. pentru că ești o femeie extraordinară și pentru că-mi crești nepotul. te citesc și te admir:) mulțumesc pentru tot, tot, tot | |
| = . | Ecaterina Bargan [20.Nov.08 07:22] |
| eugenia, nu prea iți cunosc în amănunt scriitura ca să fac o comparație și să vorbesc despre un progres pentru care acest text este în recomandate, dar mie mi se pare slăbuț, cu excepția unor momente cum ar fi: "mă năpădesc... orbiri de fericire într-o comă de ore în șir când plutesc pe loc ca un vultur fără pradă". deși în același context, cel mai slab construit se face: "mă năpădesc cu interogații stupefiante râuri de călătorie pentru stomac". aici, deși nu e nimic cacofonic după reguli, se citește strident "când culorile sunt cenușii". cel puțin pentru mine primele două lexeme nu sună bine alături. de asemenea mi-a plăcut finalul și formularea aceasta "o să mă complac într-un cotidian ce moare sfâșiat/ de regularitatea unor bună ziua și noapte bună". cum să zic, poemul e juma la sută bun, dar se mai putea de prelucrat. mai citesc. | |
| = Ecaterina Barcan | Eugenia Reiter [20.Nov.08 14:43] |
| Ecaterina Barcan, ai dreptate. CHIAR nu poti vorbi tu despre un progres al textelor mele. gandeste-te de ce nu poti. nu te lasa inselata de faptul ca vezi la textul asta, ultim, o stea rosie si in rest nimic. exista un motiv pentru care au disparut toate celelalte. iti apreciez opinia. | |
| = Educatia | Andu Moldovan [23.Nov.08 01:55] |
| Mie mi-a placut intotdeauna ca pe agonia s-a facut si multa educatie, nu doar simpla literatura. Uite, acum nia gaseste de cuviinta si ii face niste educatie ecaterinei si asta e un lucru mare, mai ramane sa priceapa fiecare ce are de priceput si totul e pus pe roate. Textul mi se pare prea frust pe gustul meu actual, de parca eugenia s-a saturat de tramvaie esuate prin depozite cu alune si incepe cu chestii de genul "ca un vultur fara prada ma simt in deriva parcurg trotuarele cu o lentoare de broasca testoasa" cerand un sprjin indraznesc sa il numesc exagerat din regnul animal in doua versuri care impart aceeasi miscare" are tot poemul acesta un sictir de parca eugenia scuipa toate cojile de seminte literare care i-au ramas printre dinti in ultimii hai sa zic, cinci, sase ani de pus burta ei ezoterica pe carte. Sigur ca ea ne arata mereu ca stie sa scrie si nu oricum, ci cu acea naturalete care te prinde cand citesti, te ia si te duce de mana fara sa simti vreo constrangere, insa pericolul zic eu ca pandeste acest gen de scrieri venite din partea unui astfel de autor si anume o alunecare spre comercial, un frau lasat prea liber imaginatiei metaforice si o siguranta de sine care, in cele din urma cel putin mie, mi-a lasat gustul lecturii unui fel de businees plan Parerea mea | |
| = da | Matei Danut Alexandru [23.Nov.08 21:49] |
| ..eu..poate sunt,poate nu sunt,in masura sa vorbesc!...imi place si mie..."o să mă complac într-un cotidian ce moare sfâșiat de regularitatea unor bună ziua și noapte bună poemul prin care m-am gândit să-mi iau adio a rămas în călimară"...da!...da.. | |
| = raspund | Eugenia Reiter [24.Nov.08 21:24] |
| Andu, vezi tu, nu te contrazic (si asta pentru ca am incredere in flerul tau) dar mi-e greu sa cred ca alunec spre comercial. daca tind catre acolo e grav pentru ca mereu am fost impotriva si-am criticat latura asta. o sa ma gandesc la ce-ai spus. in alta ordine de idei, ma bucur c-ai trecut p'aci. n-am ramas multi din cei "vechi":) Mathew:) daca-ti place e de bine. cand vii pe-acasa sa treci sa-mi lasi un buna ziua la usa:) | |
| = Despre plictiseala ca o minune minunată. | emilia gunea [29.Nov.08 19:18] |
| Cel mai mult mi-a placut imaginea cu "el" la celălalt capăt al cuțitului. Dar am perceput și importanța imaginei de plictiseală, am perceput-o ca autentic simțită. Plictiseala, ce invenție "minune" a epocii noastre. Cred ca această plictiseală este esența cuțitului și așteptării iubirilor viitoare și ai descris-o "minunat"... | |
| = :) | oros marc [31.Dec.08 00:02] |
| ''parcurg trotuarele cu o lentoare de broască țestoasă la ora când culorile sunt cenușii iar dorința de aventură...'' această parte m-a dus cu gândul la ceva... destul de,... cum să mă exprim? îndrăzneț de sincer pentru următorele iubiri cu care nu prea se va descurca Eugenia, parcă din plictiseală? știu... e doar un poem... :) sau nu? | |
| = raspunsuri | Eugenia Reiter [31.Dec.08 08:33] |
| Emilia, intotdeauna se afla cineva la celalalt capat al cutitului. depinde la care capat. nu? e o plictiseala controlata:) iti multumesc. An bun iti doresc! O.M. ai omis intentionat urmatorul cuvant (sau nu?) ''parcurg trotuarele cu o lentoare de broască țestoasă la ora când culorile sunt cenușii iar dorința de aventură MOARE" poti sa te exprimi liber. ti-a zburat gandul la o prostituata. e o idee. mai ca-mi vine sa ma imaginez:) si nu, nu e doar un poem. e o traire reala. astea-s poemele mele. bucati din viata mea. An bun si tie! va multumesc | |
| = Ce mai face doamna Bovary? | Traian Calin Uba [19.Jan.09 14:37] |
| Bun text pe tema plictiselii. Poate ca pe ici, pe colo ar mai trebui lucrat - ma refer la versuri ca "nu stiu ce voi face cu ibirile care vor veni" si "rauri de calatorie pentru stomac", dar poemul e consistent; cred ca se termina cu versul puternic "poemul prin care m-am gandit sa-mi iau adio a ramas in calimara" - marturie a unei sinucideri ratate (amanate) din plictiseala. Am avut sentimentul ca citesc crampeie dintr-un posibil monolog interior al Doamnei Bovary (care si ea se sinucude din plictiseala). | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [22.Apr.09 13:38] |
| Eugenia, in ton cu prietenii nostrii. un pohem bun, cu unele, mici, amendamente, de care sunt sigur... ai strire. in rest, sa auzim de bine! cu prietenie, | |
| = impresionantă | Dely Cristian [05.May.09 00:47] |
| Poemul de adio a rămas în călimară, iar el era, încă, acolo - la capătul cuțitului (lamei), unde dorința dispărea odată cu venirea nopții. El aducând plictiseala ca "bună ziua" și "noapte bună".. din același motiv și vulturii pluteau banal - pe loc, chiar și în miez de zi. Impresionantă expunere a sentimentului. Sper că nu voi regăsi oboseala seculară și-n arborele meu genealogic, vreodată. Cu speranță. | |
| = tu esti... | Chiperea Carmen [26.May.09 23:04] |
| "tu esti de fiecare data de cealalta parte a cutitului", ramine insa o enigma la care capat te afli tu?, iar intre "buna ziua" si "noapte buna" sint o multitudine de gesturi repetate zilnic, incit in cele din urma nici nu mai bagam de seama ca in jurul nostru lumea este plina de minuni. Noi insa incet, incet ne transformam in roboti plictisiti, uzati, intrebindu-ne "ce voi face daca voi iubii din nou?" | |