| = poezie | Ecaterina Bargan [05.Nov.08 21:42] |
| ca o rugăciune. prima care îmi place prea mult, după o vreme în care puteam spune doar "frumos", citind agale. comparații foate potrivite, fără contraste care să aducă artificii. același timbru pe tot parcursul poeziei. o tristețe deosebită, o tăcere sumbră și singuratică, niște adevăruri incontestabile. și un final de exepție. fără cuvinte. | |
| = ...for death brings eternal life and peace | Marius Surleac [05.Nov.08 21:54] |
| Da. Un alt fel de a vedea acest segment al vieții. După ce treci prin cele mai sus prezentate, atunci ești un alt om - lumea se vede diferit, iar cu fiecare încercare devii mai tare, mai rece, mai realist. Îmi plac tablourile atât de duios construite aici - forma și stilul acestui poem ne fac mai încrezători. A treia strofă excelent construită și remarc: "nicio gură nu e acolo să îți spună șoptit tatăl nostru" și în final "fiindcă întregul tău trup este făgăduit/ și iertării și morții și lucrurilor ce nu se mai pot cere" - inteligent. Cu plăcerea lecturii, Marius | |
| = un semn | Ioana Geier [05.Nov.08 21:57] |
| Sunt aici...Nu pot decat sa las un semn ca intr-o carte de marturii...Poemul acesta din suflet nu vrea sa imi iasa afara... Cu simpatie, Ioana Geier | |
| = am invățat ceva | angela spinei [05.Nov.08 22:23] |
| astăzi pe agonia. din poemul tău, Ela orice iertare își are prețul său. pentru ca să poți ierta trebuie să știi să suferi. doar că acum cuvintele sunt mute. nu pot exprima ceea ce vreau să spun. deci tac doar un semn las că am citit și am simțit as | |
| = * | Andrei Trocea [06.Nov.08 10:29] |
| poate pentru ca am vazut, am simtit la fel, foarte de curand, poemul l-am avut foarte aproape. cel mai dureros si cel mai real e: "privim criptele așa cum privim capătul de sus al întâmplării căderea în neputință sau leagănul de lemn și sfoară în care am crescut" da, radacinile suuunt mult mai adanci. la suprafata sunt icoane si alte prosternari. cu prietenie, andrei ot tgocna | |
| = dupa ceva zile, raspunsuri | Ela Victoria Luca [10.Nov.08 16:24] |
| Ecaterina, da, e un fel de rugaciune, la marginea lucrurilor vii; Marius, aceste lucruri ce nu se pot cere sunt singurele ce sunt in cele din urma primite; Ioana, fruntea noastar este o carte de marturii, e necesar sa vedem, sa avem grija; Angela, orice cuvant este mut, doar dincolo de cuvant e vocea, suflul, cuvantul le deschide; Andrei, realul si cresterea nu au cum sa nu fie si dureroase, dar fara asta, cum sa te inalti altfel? Multumesc tuturor, Ela | |