| = Legenda | Maria-Gabriela Dobrescu [04.Nov.08 15:39] |
| S-a încheiat povestea tristă a lui Păliman. Și-a găsit odihna sub "glodul aspru" al cimitirului și pacea "dincolo de obârșia cerului" alături de Răsura lui dragă. Ați grăit atât de frumos legenda aceasta care a crescut, a călătorit și a ajuns până aici unde unii dintre noi am citit-o cu mare plăcere. Abia aștept să mă las purtată pe aripile unei alte povești scrise de dumneavoastră. Cu admirație, Maria | |
| = Maria, legendele... | Emil Iliescu [04.Nov.08 16:47] |
| Maria, legendele au fost întotdeauna părticele din sufletul acestui popor. Ele vor exista atâta timp cât lumea va crede în ele și le va împleti cu visele ei. Fiindcă, ce este mai frumos și mai miraculos în lume, decât să visezi! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = M-a impresionat... | cordeanu iulia [04.Nov.08 23:52] |
| M-a impresionat sfârșitul lui Pălimar deși ați intuit foarte bine calea spre mântuire a acestui om din popor și-ntr-adevăr a fost o nuvelă...și-am citit-o cu gândul la vremurile trecute când numai cărțile puteau crea în mintea noastră imagini pe care le trăiam cu o intensitate diferită. Cu prietenie Iulia | |
| = Iulia, sfârșitul lui Păliman... | Emil Iliescu [05.Nov.08 11:14] |
| Iulia, sfârșitul lui Păliman este al oricărui om, căruia viața i-a luat totul. Ionică va trebui să aibă un alt destin, de aceea Păliman l-a părăsit nedrept. Fiindcă este nedrept să-ți lași copilul fără aripi! Dar, viu, Păliman nu ar fi putut să-i fie un exemplu de urmat, ținând cont de trecutul său. Demnitatea cu care a plecat dincolo i-a ușurat oarecum Judecata. Îți mulțumesc pentru trecere. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = legenda | tincuta horonceanu bernevic [06.Nov.08 10:29] |
| M-a prins atât de mult această poveste tristă, încât mi-au dat lacrimile. Felicitări pentru harul de povestitor, pentru intensitatea scrierii. tincuța | |
| = Tincuța, îți mulțumesc... | Emil Iliescu [06.Nov.08 16:20] |
| Tincuța, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ele nu fac decât să mă încurajeze și să-mi dovedească faptul că lumea mai ascultă cu plăcere chiar și azi glasul tainic al legendelor. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = O întoarcere în vremuri apuse... | Emil Dogaru [06.Nov.08 18:26] |
| Domnule Iliescu Nu prea știu ce să spun, sunt dator totuși să vă spun ceva, nu doar fiindcă ați avut amabilitatea de a-mi face un comentariu pe un text de-al meu. Desigur, și reciprocitatea are un rost al ei, major aș spune, în relațiile dintre oameni. Dv nu numai de asta meritați niște vorbe ci pentru felul dv de a fi. V-am întâlnit comentariile la mai mulți autori pe care i-am vizitat și eu. Tonul dv. este întotdeauna același, blând, încurajator, reușind să-i insuflați autorului încrederea că ce face el este apreciat. Aveți capacitatea de a scoate în evidență părțile bune, să zic așa, legați unele fapte din textul comentat cu filozofii generale despre viață ori cu întâmplări trăite sau posibile. Concret despre proza dv. mărturisesc că nu este neapărat genul agreat de mine, și recunosc că se trage probabil din insuficiențe de-ale adolescenței când am scăpat momentele propice citirii lui Sadoveanu, Slavici, alți autori din categoria celor cu proze pe linia cărora înclin să cred că s-ar înscrie și a dv. Din ce-am citit acum - acest episod final - apreciez calitatea dv de a duce cititorul în atmosfera unui timp fără timp, dacă pot să-i spun așa, în orice caz trecut. E un limbaj molcom, așezat, foarte sugestiv și, potrivit reflectării atmosferei acelor vremuri în care omul nu stăpânea decât în mică măsură natura, avea respect pentru ea, nu lua de la ea decât atât cât trebuie. Scrisul dv. dovedește o mare pricepere în mânuirea vorbelor. Asupra intrigii nu pot să mă pronunț, dar în opinia mea unui astfel de text, pentru a-i spori atractivitatea îi trebuie un anume ritm și nu de puține ori și acțiune. În orice caz mă bucur că am avut prilejul să vă adresez câteva cuvinte și subliniez încă o dată că apreciez prezența dv activă pe acest site. Vă doresc în continuare să nu vă pierdeți vivacitatea. | |
| = Emil, îți mulțumesc... | Emil Iliescu [07.Nov.08 17:08] |
| Emil,îți mulțumesc pentru trecerea ta și pentru aprecierile pertinente. Încerc pe cât pot să fiu alături de cei care scriu pe site, fiindcă, așa cum am spus și într-una din "personalele " mele, suntem o mare familie virtuală și numai împreună putem face lucruri durabile. Cât despre poveștile mele, deși am fost de multe ori acuzat că au numai finaluri triste, eu nu fac decât să respect o lege imuabilă: încă de la naștere privim spre limanul călătoriei noastre prin univers. Tot ceea ce facem în viață nu reprezintă decât popasuri ale gândului și spiritului spre un dincolo necunoscut. Cu prietenie, Emil Iliescu | |