| + patrundere | Leonard Ancuta [31.Oct.08 01:54] |
| un sol în ascuțișul ochilor tăi care intră până la pruncie o metafora de zile mari, o exprimare completa, cu o forta de sugestie colosala. o patrundere in adanc, o emotie care ajunge la os, la starea initiala. vad aici un soi de abandon in fata sortii, dulce abandonare in dragoste. alaturi de forta si concizie, taierea scurta a cadrelor da si mai multa claritate creeaza premisa emotiei veridice si reale. un poem frumos, zis cu patima si imbogatit de imagine. floarea atarnata in gura mie imi sugereaza ludicul, reduce usor din seriozitate, da senzatia de joc, de harjoana, o lupta de catelandru in care miza e insasi starea de bine, curatenia iubirii. asa citesc eu. o bucurie exprimata cu stil si maiestrie. stea. | |
| = "apa sărată reține imagini" | Ela Victoria Luca [31.Oct.08 02:37] |
| foarte reușit începutul, primele 7 versuri respectiv, surprind, cumva, prin senzația de suspendare pe care o lasă discursul, astfel încât te întrebi "ce scapă?", nu atât din ceea ce este vădit poetizat, ci ce ne scapă nouă, cei de toate zilele, din ceea ce există nespus, așa precum ne scapă "mortul" ce "se freacă la ochi alintat de temperatură". cred că de mergeai pe tonalitatea atsa, pe liniatura asta, până la final, era o surpriză completă (au moins pour moi). desigur că a doua jumătate a poeziei te reprezintă, face parte de fiindul tău, ca autor, ca trăitor, ca totum din care scrii. este cumva marca și matca. însă ce ai reușit aici, în prima parte, este să poți să te redai pe tine-poetul, sub o altă înfățișare, restructurată, pur și simplu transformată. și asta m-a surprins. zvâcnirea aceasta mai sus de spațiul zbaterii și/sau al planării prin text. și remarc și versul final. cred că la verdele-mlădios, deși e în sensul versurilor, am cam încruntat fruntea (ca formulă, ca expresie). și las semnul meu aici. să vedem mai departe. ela | |
| = Florin, | radun gabor [31.Oct.08 09:58] |
| intr-adevar, poemul te lasa fara respiratie chiar din clipa cand incepi sa-i citesti primele versuri, are un mesaj puternic ,transmite emotii strapungand Eul interior , poemul este echilibrat, dozat, claritate in metafore, autenticitate deplina , marca Florin Caragiu.. Cu stima, Radun. | |
| = intrebare mica :) | Anca Beidac [31.Oct.08 12:21] |
| poate nu pricepui eu bine, dar daca o sa fii atat de amabil sa 'iluminezi' o biata cititoare nepriceputa, poate, in a descifra tainele poeziei tale, florin, :), sa imi spui ceva. nu de alta, dar citii comentariul de mai sus, unde floarea in gura inspirase comentatorului senzatia de ludic. mie, una, mi se pare chiar pe dos, in sensul ca floarea in gura, si toata poezia, in general, ma duce numai cu gandul la moartea, la morti, la cimitire, la din astea, un pic macabre, pentru unii, cel putin. gresesc rau? | |
| = mulțumiri | florin caragiu [31.Oct.08 16:17] |
| Leonard: Mersi pt stea, ai citit frumos, versurile acelea sunt cumva chintesenta, centrul constelatiei si inspiratia de plecare. e bucurie, ludic si emotie, drama. Ela: ma bucur pentru semn, mersi mult... suspendare, planare, da, "ceva ne scapa", fain spus - am plecat de la povestea cu aruncarea in sulite a solului dac, care trebuia sa se arunce drept in ascutis, fara sa se fereasca, pentru a fi socotit vrednic, si am transpus aceasta in alt plan, in registrul unei relatii de dragoste. verde-mladios, da, poate e putin saturat, insa mai vedem ce si cum, dupa ce se mai asaza. Radun: multumesc pentru aprecieri, ma bucur ca ti-a placut poezia. Anca: nu e ceva morbid, e vorba de a te lasa patruns de privirea celui pe care il iubesti, in proximitatea epifaniei, acum e clar, da? mersi pt trecere. cu prietenie, Florin | |
| = florin caragiu și floarea atârnată de gură | dan mircean [01.Nov.08 01:46] |
| prima parte apare cu ușoare prețiozități, de aceea aș vedea poemul doar de la versul 7 în jos. dar ca să fiu un pic mai darnic, am să mai las câteva versuri printre, iată poezia: mă arunc în sulițe frontal, fără contorsiunile spaimei, tot ce străpung își vine în simțiri înfășurat în porumb fluturând ca un steag al morții învinse fără luptă cu o floare atârnată de gură Domnul e în urmă și înainte e slava Lui lemnul e încă verde-mlădios și apa sărată reține imagini pentru că aici e de fapt substanța, mesajul, sarea și piperul. altfel, felicitări, sensibil, curat acest al renașterii, precum și mântuirii, poem. | |
| = Domnul Iesous Hristos sa fie binecuvantat si sa se indure de tine, care i-ai fac | Sergiu Daniel Barbalata [01.Nov.08 11:43] |
| cu o floare in gura, iesind sa se plimbe in lumina soarelui, prin porumb, singurul mort (in pacat)= poetul infrunta primejdiile necunoscute care ameninta dragostea si pot lovi chiar prin persoana iubita, de multe ori. privirile ei sunt percepute ca niste sulite, care provoaca suferinta in inima. dragostea adevarata presupune acceptare si jertfa. pilda este Domnul Iesous Hristos. El este sprijinul ultim al poetului. inca este viata mladioasa pe pamantul acesta iar lacrimile=apa sarata retin imagini in memoria de necuprins in cuvinte a vietii omenesti. aceasta poezie de ganduri simple este o rostire complexa si aspra intocmai ca viata romanului din vremurile noastre, care nu mai poate gasi incredere si srijin decat la Dumnezeu. | |
| = magna-cum-lauda-te | Dirzu Andrei Ovidiu [01.Nov.08 18:11] |
| pana si mortului ii e frica sa paraseasca lumea aceasta pentru cea de dincolo, oare acolo tva-ul o fi mai mare?! cu o floare in gura se intoarce inapoi cerand iertare oamenilor care l-au batut inainte si le cere sa il primeasca inapoi, Dumnezeu e prea bun pentru el, nu vrea sa primeasca... | |
| = multumiri | florin caragiu [02.Nov.08 02:17] |
| pentru vizita, fiecare vede in felul lui, eu vad lucrurile in sensul amintit mai sus, da - al renasterii, dragostei si mantuirii, cum s-a remarcat. cu prietenie, Florin. | |
| = . | Ecaterina Bargan [04.Nov.08 20:26] |
| se simte poezia si formularile poetice, asa, intr-un spatiu restrins si comprimat, ceea ce il face si mai pretios. remarc si eu inceputul ca fiind puternic. mai fragil versul lemnul e încă verde-mlădios, dar cu siguranta isi are si el rostul. spor la scris, mai departe. citesc cu bucurie. | |
| = Ecaterina | florin caragiu [05.Nov.08 13:17] |
| multumesc frumos pentru aprecieri, si eu te citesc cu placere, desi in ultima vreme nu am mai apucat sa las comuri. | |
| = pretiozitati:) | Liculescu Constantin [06.Nov.08 16:00] |
| "fluturând ca un steag al morții învinse fără luptă" e destul de cliseic, si ideea apare si la Stefan Bastovoi, dar mai bine exprimata:) "Domnul e în urmă și înainte e slava Lui" suna ca in textele alea propagate de pastori, adica foarte fake, prea putin religios, doar manifest si cam atat:) iar aia cu "ma arunc in sulite/frontal" e un gest destul de dacic, asa:D so, e un text destul de nasol:) | |
| = ok | florin caragiu [07.Nov.08 00:29] |
| mersi pt parere, Constantin. | |
| = "Așa ceva n-a mai scris nimeni" | Nicolae Diaconescu [10.Nov.08 18:41] |
| Când vrea cu orice preț să șocheze, autorul ne vorbește despre mortul ce se freacă la ochi alintat de...credeam eu, căldură, sau frig, căldura îl umflă, frigul îl contractă, dar nu, mortul e alintat de... temperatură!!!! E atâta transfigurare a poetului în cadavrul jucăuș! Păcat că domnul scriitor a trecut în creația sa de la planul impersonal în primele versuri la propriul eu, care se aruncă în sulițe, frontal etc. Dacă ar fi cineva curios și ar scrie fiecare vers pe o hârtiuță și apoi le-ar amesteca într-o căciulă și le-ar scoate, ce credeți că ar ieși de acolo? Un text despre care se poate spune....e la fel cu primul, dar ... "Așa ceva n-a mai scris nimeni!" | |
| = multumesc | florin caragiu [10.Nov.08 19:12] |
| Dle Nicolae, de ce sunteti malitios, in fond ideea e foarte simpla :) numai ca probabil va e mai greu s-o intrevedeti, nu-i bai... uite, mortul care iti scapa din maini poate fi chiar propriul trup, pe care unii parinti ai pustiei il numeau asa... iar chestia cu aruncatul in privirea celuilalt ca in sulite trimite la sinceritatea si profunzimea deschiderii si participarii la o relatie... pe ideea reciprocitatii si a cunoasterii ca participare, a cunoaste inseamna totodata a fi cunoscut - in prezenta si lumina lui Dumnezeu... m-am jucat putin cu cuvintele, e adevarat, dar daca sunteti atent textul are fir rosu, nu e nicidecum aleator... cu bine, | |