Comentariile membrilor:

=  poetanizer	Laurentiu Ion [27.Oct.08 15:43]
i got a clue about what you're living toți știu ceea ce ești și nu sunt nevoit să împac un copil plin de nazuri pt că și-a pierdut bucata de prăjitură și nici să fac pe fugarul din drumul ăsta, poezia ta am văzut, stau acolo scările, urcăm pe ele în nicio ordine ne îngrămădim cu siguranța că da se poate e deschisă ușa și așa rupe fiecare sigilul și-o evaluează like it! finished upload...
=  er	Laurentiu Ion [27.Oct.08 15:44]
sigiliul* damn
=  .	sorin ene [27.Oct.08 15:55]
firesc si dinamic. o istorie generativa de etape. perspectiva refuzului de a acoperi esenta, unde fiecare intamplare se isca din te miri ce. un mod de a iesi in lume cu viata imbracata invers, din afara inspre nucleu. nu e ceva ce trebuie cercetat ca sa poata fi inteles. e mai degraba o nevoie elementara de impacare cu toate resursele ce pot parea atrofiate. intrebarile vibreza, sparg geamuri in asteptarea unui raspuns, chiar si unul stanjenit dar necesar. altfel, factorii raman cu orizonturile in exercitiu permanent, alungand tipare si obsesii, stabilind factorul prim, determinand raporturi de importanta primordiala. si nici nu stiu ce e mai tulburator din toate astea.
=  alice	carmen nicoara [27.Oct.08 17:08]
o expoziție a evoluției interioare a evoluției cuplului de la orgasm la power combat de la vreo 7 8 scene cu reprezentație reușită la eforturi de cunoaștere și sacrificiu până la momentul x unde se plutește contracurentului unde sentimentul datoriei luptă cu extenuarea adrenalina și sportul extrem îndepărtează de realitatea interioară care rămâne la stadiul de imagine reală sau nu, a cărei reprezentare devine proprietatea posesorului fără implicații sentimentale și chiar dacă cineva din exterior atinge imaginea no problem face parte din decor a despica firul situației în patru înseamnă a te îndepărta de simplitate și de micile bucurii spre o stare de nervozitate când nici rezolvarea ecuației nu mai are sens a-l înțelege pe celălalt se reduce la Ideea de înțelegere, esența se pierde în apăsarea realității, rutina e un angajament care nu mai ține cont de posibilități frustrări și dorințe totuși ceva ar putea distruge epilogul dar povestea nu merge mai departe de aici totul ține de imaginația spectatorului rămâne dorința de plecare de dezicere și recunoașterea unuia sau altuia cineva trebuie să spună cedez plăcut periplu în expoziția cu gânduri ascunse cu imagini care nu rămân doar la stadiul de reflecție pe retină ci pătrund adânc până ne confundăm cu ele îmi place discursul tău puternic vizualizat ca întotdeauna cu o grămadă de cuvinte și instantanee care și după citire revin în flashuri în noi cititorii gata că m-am lungit am tăiat firul în patru și eu doar ca să spun god it's a damned good poem în fișierul de la capătul inimii tale
=  best novel read in ages!	Corina Gina Papouis [27.Oct.08 18:17]
cum (ra)suna textul asta in mine, auzi? cind l-am terminat - am avut senzatia ca am citit o carte buna - un best novel (care are de obicei in jur de 40000 cuvinte)din care am invatat tot ce trebuia sa invat despre viata, intimplare, sfidare, oportunitate, vulnerabilitate, trairi intense, superficiale, durere, cadere, acceptare...shall I carry on? No point! loved every bit of it! Alice - you are a PRO!:))
=  un gand	Doru Dorian David [27.Oct.08 18:46]
"mereu există lucruri mai rele ca altele doar că nu se potrivesc (unu-ntr-alta)" pentru mine aici se opreste ploia cuvintelor, acesr tren cu vagoane golite! O ZI BUNA!
=  heavens help you cast your demons out	alice drogoreanu [27.Oct.08 20:22]
overcome and completely silent now Laurențiu first e să știi ce ești apoi poate să știe și restul lumii important e să nu afli invers Sorin asta cu ieșitu' în lume cu viața îmbrăcată invers e mișto, mi-a plăcut cum e cu omu' îmbrăcat pe dos de către viață? Carmen dracu știe ce și cum micile bucurii care când sunt cât cântăresc unde se păstrează și ce faci cu ele odată stabilit că , realmente-s bucurii și nu iluzii Corina de fapt nu-s pro sunt anti multe cred că nu-s în stare să scriu o carte acum o carte așa cum se admite să fie o carte una cum admit eu ceva incredibil de simplu și de înțeles comprimat la esențial și pe care citind-o să-ți dai seama că știai ce-i acolo și că o puteai scrie și tu și oricine a t i l a vorbind de lucruri că neutre fiind "un tren" se potrivește nemaipomenit de bine cu "două trenuri"
=  Cum sa te mai intorci in nepasare/Dupa un surf pe crestele solare?	florian abel [27.Oct.08 21:00]
Tocmai cand ma bucuram ca am prins iepurele alb de codita, Doamne, imi ziceam, la asa poezie cit un miting electoral, sa vezi teren fertil, sa vezi ce materie prima de criticat, de facut cocoloase, imi consum cota de contradictie pe trei luni ! Ti-ai gasit! parca am dat de mama poemelor elaborate, scris superb, serpuire printre realitati si incolacire pe fraza ca ticalosul ala primordial pe arborele cunoasterii si muscatura din toate merele fara nici o frica de pedeapsa dumnezeului cititor. Un fel de jurnal al lui "Alice in tara nebunilor" citit de palarierul nebun si comentat de iepurele de martie & pisica de Chesire. Dumnezeu sa te aiba-n fraza !
=  de data asta nu cain , abel	alice drogoreanu [27.Oct.08 22:58]
mereu am crezut că pălărierul ține capul, iepurele mănușile și pisica esențialul motivul pentru care să am vrut să scriu șarpele de la tren prin oraș peste gunoaie și dormitoare terminat într-o sclipire de țigară dar mă tem că n-aș fi putut, nu în vorbe PS să știi că să te plimbi în amurg printr-o grădină cu flori e chiar frumos păcat că n-a fost corect perceput și întrebuințat
=  Neancrederea e prima cicatrice pe sufletul celor tradati	florian abel [28.Oct.08 08:04]
Ba eu cred ca poti, si in vorbe si in priviri, de unde neincredere in cineva care defloreaza realitatea ca si cum ar da un bobarnac unei muste? Pune mana si plimba sarpele peste existenta si lasa curtea regala sa se-ngrijeasca singura de culoarea trandafirilor. Si, sti tu, "curiozitatea e o boala exclusiv feminina, de care sufera toti barbatii" :de unde sti de "amurgul cu flori"?. Sa inteleg ca m-ai monitorizat? Cu plecaciune, Fl. Abel
=  Proces Verbal de constatare asupra unui poem de dragoste mare	Adrian Firica [10.Dec.18 14:27]
pentru o clipă am crezut că-s Alice Cooper – schizofrenie în toată regula! am început să număr în gând: 1. o să se termine când o să termin de înșirat tot ce-ai în tine 2. mereu există lucruri mai rele decât altele doar că nu toate se potrivesc unu-ntr-altele 3. o proprietate banca asta en-detail 4. de fapt nu vreau să mă cunoști 5. dacă nu o fac dacă nu mă gândesc pe fâșiuțe 6. se putea întâmpla în orice moment 7. ceea ce vreau e mai tot timpul o bancă singură la care să te uiți din depărtarea pentru care fabrici felul în care-ți iau fața în mâini în care înghit aer ca să-l țin minte ca să te țin minte “- Prezent! strigă Alice și de emoție, uită cât de mult crescuse în ultimele minute și sări de pe locul ei cu atâta grabă, încât răsturnă cu poalele rochiei banca juraților, iar aceștia se prăvăliră cu toții peste capetele mulțimii adunate jos, în sală. Zăceau acum, bieții, împrăștiați pe podea, amintindu-i foarte limpede de un vas cu peștișori aurii pe care-l răsturnase din greșeală, cu o săptămână în urmă. - Procesul nu poate continua – spuse Regele, cu voce foarte gravă – până ce toți jurații nu vor sta la locurile lor așa cum se cuvine, TOȚI – repetă foarte apăsat, privind țintă la Alice pe când vorbea. Alice se uită spre banca juraților și văzu că, în grabă, băgase Puiul de Șopârlă cu capul în jos, iar biata vietate dădea din coadă foarte mâhnită, fiindu-i cu neputință a se mișca. Alice îl scoase iar pe Bil și-l puse la loc cum se cuvenea: Nu că ar avea vreo importanță – își spuse ea. Pentru lămurirea procesului cred că e totuna dacă Bil stă în cap sau în coadă. De cum își mai reveniră jurații din spaima ce o trăseseră când s-au văzut răsturnați și de îndată ce fură găsite și li se înmânară tăblițele și condeiele, se apucară cu mare sârguință să scrie istoricul accidentului. Cu toții scriau, afară de Bil, Puiul de Șopârlă, mult prea copleșit de ultimele evenimente încât să mai fie în stare de altceva decât să șadă cu gura căscată, privind tavanul tribunalului.” (Lewis Carrol; Alice ... în capitolul al XII-lea). ... - Ce știi în această problemă? mă întrebă Regele pe mine, care eram acolo în calitate de martor. - E un poem de dragoste bezmeică desenat în șapte trepte. - Aruncați-l afară, spuse Regele, pentru că dorim o depoziție kilometrică și neașteptată. ... Lasă! mi-am zis: “... le va aprinde luminițe în ochi ...” (Lewis Carrol; Alice ... în finalul capitolului al XII-lea).
=  MÃNÂNCÃ-MÃ!	alice drogoreanu [29.Oct.08 13:37]
asta ar spune Alice și știi de ce, Adrian? pentru că stai deja pe-afară cu depoziția în mâini iar prăjiturica e mică mică pe ea e scris frumos, cu stafide un model , ar putea susține depoziția, de fapt uite cum se procedează "Foarte bine — zise Alice — am s-o mănânc, și dacă mă fac mai mare, o să pot ajunge până la cheie, iar dacă mă fac mai mică, o să pot să mă strecor pe sub ușă; așa că, de intrat în grădină, intru — și puțin îmi pasă cum și în ce fel! Îmbucă o fărâmă și se întrebă îngrijorată: "Ce se întâmplă? Ce se întâmplă?" ținându-și mâna în creștetul capului, ca să vadă dacă se înalță ori o ia în jos. Fu foarte mirată să vadă că rămânea cum era; bineînțeles că asta se întâmplă ori de câte ori mănânci o prăjitură, dar Alice într-atâta se deprinsese a se aștepta la întâmplări neobișnuite, încât i se părea nerod și plicticos ca lucrurile să decurgă în chip obișnuit"
=  Florian	alice drogoreanu [29.Oct.08 13:38]
de pe site știu de pe site era în gura mare
=  drogo fata	Cătălin Găian -Konig [30.Oct.08 23:02]
Delir fara efort..cuvant plin..shi ca o balerina care iubeshte exercitziul la bara ai decongestionat locul care incepuse sa puta, tziai intins jucariile shi ai inceput sa desenezi.. "..seamănă cumva a coșmar de abstinent cu sunete și sfori sforile s-au prins între ele m-au prins și pe mine!".. Shi sa fiu al naibii daca nu mau prins shi pe mine, cel care venea din lumea asta, aceiashi dar intoarsa pe dos. Ai inshirat ca la shcoala, intradevar dar nu ai citit pe sarite, cel putzin nu cred eu, mai degraba teai temut,speriat sa nu ramai cu mintea de copil in lumea aceea din ilustrate. Noi barbatzii vrem ne simtzim ilustrate...eu cel putzin una cu flori de camp. Am batut campii cu gratzie, dar nu se poate altfel atunci cand te produci tu drogoreanco fata. Text de fortza in ciuda dizgratziei in care te alungi...obosita de cuvinte...asemeni unui autoflagel in regula!..Ca la J.Pollock dar starea in care el dadea frau liber inconshtientului shi inlatura controlul conshtient lasand impulsul creator să se declanșeze fără constrangere shi fara nici o obligatzie explicativa, la tine este..." tragi perdeaua o să stai să te uiți la alții inflexibil și toate astea s-au strâns numai pentru că asta e unghie ăsta e ficat ăsta e curent asta e conexiune alergând dintr-un capăt în altu’ prin noi precum ciuma această conexiune spune mi se rupe de aveaidedatșinaveaicuiaveaidespusșinueranimenivoiaisăfacișițierafrică ..." Shi credema este mai mult decat imi imaginam ca potzi..Drept pentru care te imbratzishez ca un templier care se exista
=  eu am ilustrate cu ierburi cu bărbați nu	alice drogoreanu [31.Oct.08 14:24]
mintea mea nu bate câmpii templiere da' ce mișto îi să te uiți la ai altora să încerci să vezi unde ești ai o nadă , aia cu bărbații doamne feri nu pot crede că vor să fie ilustrății prinse la oglindă sau în portmoneu
=  mă dureau genunchii și ambiția	Ecaterina Bargan [04.Nov.08 20:37]
tu parca scrii zburind sau cel putin facind ceva care aduce adrenalia, ceva viu. adica misca, adica este si este multa poezie care aduce asa o libertate si o prospetime si un suflu continuu. e foarte placut. am remarcat fraza trecuta la rezumat si finalul. de fapt intreaga poezie este buna. dar vezi ca ai scris undeva "spune mi", nu stiu daca intentionat. :)
=  atenție! gabarit depășit	alice drogoreanu [04.Nov.08 20:51]
vezi că dacă rupi din context iese o aberație acolo e "această conexiune spune mi se rupe de" , în traducere = conexiunea spune/declară și anume că: I SE RUPEE
=  ei iaca	Ecaterina Bargan [04.Nov.08 21:06]
nu puteai sa dai si tu un enter la mijloc, chiar nu ma prinsesem :)
=  journal pour l'indépendance	alice drogoreanu [04.Nov.08 21:13]
păi nu puteam iaca pentru că cine-s eu să-i ordon conexiunii startu debitu' sau creditu'
=  anca, scuze	alice drogoreanu [21.Nov.08 11:23]
acum am văzut offtopicul tău ce mă poate înspăimânta cu adevărat e că am putea fi niște personaje și nu niște realități convertite în modul ăsta , foarte accesibil convenabil aparent,într-un scris aruncat pe un site de fapt, cine e alice? pentru fiecare e altceva pentru ea? [Alice Liddell photographiée en 1860 par Charles Dodgson (Lewis Carroll)]