| = Momentul însuși?? | Iolanda Bob [26.Oct.08 01:41] |
| Fiecare cuvânt e un pilastru pe care, dacă îl scoți, se schimbă TOTUL. Filigranat. Nu știu cât ai ai scris la el, chiar pare o iederă carnală și ideatică - în același timp- încolăcindu-se lent pe Cuvânt în timp ce îl citesc. Poemul care parcă se povestește singur... Cam așa îmi imaginam versetele virtuale în 2008. Mă simt obligată să îți las ceva drag în schimb, ca primitivii: http://www.youtube.com/watch?v=_2zc0wTORSI | |
| + Astonished | Călin Sămărghițan [26.Oct.08 01:58] |
| Eu stau acum și mă uit la "Nodul" lui Bogdan Dragomir și mă întreb cum de nu l-am citit până acum. Ce noduri în creier oi fi având? L-am răsfoit înapoi și n-am găsit ceva ce să nu-mi placă; și eu credeam că asta e imposibil. Imagini bulversante pentru o minte obișnuită și sedentară într-ale comodității gândirii, și unilateralității (mai degrabă nonlateralității) imagistice a poeziei de azi, viziuni ce impregnează puternic retina, pline de sens și savoare, ansambluri bine armonizate din care mă grăbesc să amintesc "îngerul își lasă oul în nisip" (în "Pelerinaj..."), "Adam îmbătrânea în mine" (în Porțile de vest..."), "lumina își duce morții pe targă" (în "tablou"), "lumina are întârziere de o viață" și "pleopa ta ca o clapă peste sicriuri (!) de aer" (în "nu te grăbi"), "scândurile de corăbii scufundate în rai" (în "Așteptare postumă") și aș putea continua așa mult și bine. Poezia lui dă viață unor categorii neașteptate, greu de manevrat textual, dar tocmai de aceea bogat semnificative din punct de vedere artistic. "Poveștile" astea ale "Nodului" își creează propria lor lume mitico-biblică, nu metafizică, și mistico-fizică. El inventează o nouă disciplină, îi revelează 'obiectul' și-i scrie non-definițiile. În general poezia lui Bogdan Dragomir parcă ar coase bucăți separate de ruptă ființă, nelăsând în urmă cicatrici, de parcă el le găsește locurile lor ancestrale. Nu e o poezie conformistă, greu catalogabilă, (chiar aș fi interesat de alte păreri critice, îl rog chiar să-mi spună dacă are asemenea rezonanțe pe undeva), motiv pentru care nici nu prea are comentarii; pe undeva l-a văzut ochiul lui Teodor Dume și asta nu mă miră deloc. "Lebăda de lemn" e, cum spune engelzul (am văzut că e greșit scris dar îmi place cum a ieșit), 'astonishing' din titlu, a și observat cineva. Plecând de la sensul originar. Te lasă stană de piatră. "Calul păscând copite de înger" e o striking image demnă de un Eliot contemporan. Revin: Noțiunile 'angajate' (mai sus le spuneam 'categorii' deoarece fiecare element vine cu o întreagă suită de alte sensuri tangente), deci noțiunile angajate în discurs vin cu greutatea lor ("sânge", "trup", "cădere", "Adam", "fulger", "cruce", "zid", "memorie") și nu lasă spații goale de sens, umplu interstițiile gândirii. În poezia lui nu te poți mișca lejer, nu-ți lasă 'spațiu de manevră' și pentru speculații sterile. Viziunea lui poetică frizează limite ontologice pe care le asamblează poetic. Asta dă greutatea scriiturii sale. El descoperă 'legi' după care se contorsioneză ființa în facerea și desfacerea, în existența și para-existența ei. Aceste legi ale ființei sunt sugerate prin bizare ansamblări ale lumii noastre comune: Adam dizolvat "așa cum fulgerul purifică apa de pești", vedem un "Cain încolăcit în tăcere/ ca iedera pe cruci", o memorie ce "ajunge din urmă Cuvântul". Finalul lansează o idee care tormentează mintea umană de sorginte monoteistă, de vreo 4000 de ani încoace: imposibilitatea lui Cain de a mai muri, și ne oferă "soluționarea" poetică a dilemei. Uf, ce m-aș arunca și pe celelalte poezii! Să mă lase numai toamna asta răs-ocolitoare! Mi-e foarte tentantă și o interpretare mistică, dar mi-e teamă că asta ți-ar îndepărta poezia de atenția acestui site. notă: astonished = împietrit de uimire | |
| = Adagio | Călin Sămărghițan [10.Dec.18 14:27] |
| Fantastic! Te-a zărit și Iolanda între timp, iar accepțiunile sale vizuale sunt de remarcat întotdeauna. Ți-a trimis un minunat adagio. | |
| = nodul după Cuvânt | carmen nicoara [26.Oct.08 02:28] |
| sângele care începe să simtă Cuvântul în trup trupul care se dezbracă de adam păcatul se dizolvă și dărâmă cetatea cain în tăcerea lui se încolăcește ca iedera(simbolul al morții și al renașterii asemeni crucii) nodul care nu e altceva decat o stare determinată o limitare este desfăcut cain pribeag fugitiv este iertat poate să moară frumos periplu ecleziastic și laic totodată amintirile se întâlnesc în Cuvânt să renască un poem astringent care își lasă urma pe suflet cu deosebita plăcere a lecturii cn | |
| = re: Iolanda, Calin, Carmen | bogdan dragomir [26.Oct.08 09:18] |
| Iolanda, Nu stiu daca este momentul insusi...cine poate sa stie cu adevar asta? Multumesc mult ca ai trecut prin Nod. Calin, Ca sa raspund la intrebarea direc adresata mie, anume- daca am mai avut rezonante critice...iti pot spune ca nu. Din 2004 cand am facut greseala sa public primul volum de poezie- "Cadere de ingeri" (spun greseala intrucat varsta mea de atunci- 14 ani- a parut a fi nepotrivita, caci, de cele mai multe ori, acest aspect mi se incrimina si nu textele), am primit doar cateva critice pozitive legate de carte (in 3 reviste), si o nominalizare la premiile de debut Nichita Stanescu. Dezamagirea a fost mare, dar nu neasteptata. Am decis sa ma scindez de constiinta poetica. Asa am si facut pana anul trecut in lunile de iarna. Apoi, am intrerupt din nou...pana mai de una zi. Iti multumesc de comentariu. E o hermeneutica lucida. Astept si interpretarea mistica. Carmen, E bine ca ai reasezat (intr-un fel) textul...se vede ca in spate sta un efort rational de al patrunde. Se intampla rar aici. Ma bucura. | |
| = * | bogdan dragomir [26.Oct.08 09:43] |
| iertare- corectez. "a-l patrunde" | |
| = Cain, nodul si Abel cel bun | angela spinei [26.Oct.08 11:05] |
| Bogdane ma duce acest Nod cu gandul la un Cain obosit de atata ura, la gelozii dar si la o misiune pe care o avem aici. cati dintre noi trebuie sa fie Caini ca un Abel sa poata dormi noaptea? m-a uimit Sângele meu despărțind în silabe trupul căderii cu o deosebita placere a lecturii din nou si din nou, as | |
| = Angela, | bogdan dragomir [23.Nov.08 06:19] |
| cred ca termenii metaforei lui Cain si Abel nu se discuta doar in perimetrul bunului si al raului. Metafora se extinde asupra a doua directii de a concepe viata. Una sedentara- reprezentata de Cain si alta pastorala reprezentata de Abel. Cea pastorala este tipica crestinismului. In alta ordine de idei, pozitia in spatiu si timp reasaza relatia cu divinitatea. Pedeapsa lui Cain este aceea de a-si parasi pamantul, adica sedentaritatea si de a merge in Nod. | |
| = descoperire de seara | Adriana Lisandru [24.Nov.08 00:49] |
| Cain, cel care a zidit primul oras (prima cetate) pote sa inceapa sa moara. iar acea memorie nu este doar a unuia singur, ci a stipei sale. ce aduce moartea lui Cain? solidificarea se preschimba in disolutie, cercul isi naste cvadratura, roata se opreste...si un alt cerc se naste. acesta sa fie Nodul tau? excelente imagini - cred ca ar trebui spus "esente de imagini". o sa mai trec. | |
| = erate...tot de seara | Adriana Lisandru [24.Nov.08 00:50] |
| poate sa inceapa ci a stirpei sale. + scuzele de rigoare. | |
| = Adriana, | bogdan dragomir [24.Nov.08 00:56] |
| intuiesti foarte bine ce se intampla prin Nod... te mai astept...desi din Nod nu a mai ramas decat cimitirul...:)) | |
| = Bogdan | Adriana Lisandru [24.Nov.08 01:02] |
| nu cred ca e vorba de intuitie...ci de niste lecturi (pe care le banuiesc a fi)comune. :) multumesc de invitatie; o sa trec si prin gradinile vii. | |
| = iertare | bogdan dragomir [24.Nov.08 01:07] |
| Asa este. Despre intuitie se vorbeste intr-un alt context. Ai dreptate...cred ca este vorba chiar de lecturi. | |
| = memoria ajunge din urmă cuvântul... | Teodor Dume [24.Nov.08 08:58] |
| bogdane, văd o concentrare atentă a cuvântului din care vi apăsat cu un mesaj, la fel de bine punctat, în paralela dusă între Cain și Abel(ascuns în spatele nodului), adică acea exercitare stabilă și mesajul creștinesc(seninătate-posomorâre ori bine și rău). Așa după cum bine se știe principiul fundamental al valorii creștine este relația cu Dumnezeu. Păcatul vine din interior. Așa că intenția lui Cain a fost bună, de început, ca și a fratelui său ducând jertfa lui Dumnezeu și recunoscându-l. Conceptul despre viață deschide sensuri...și evident s-ar recicla mii de pagini stând și evaluând sensul esența strecurată aici e o metaforizare atentă a unui moment. "Cain încolăcit în tăcere ca iedera pe cruci zidul cetății începe să crape memoria ajunge din urmă Cuvântul" felicitări! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = bogdan dragomir | Veronica Valeanu [03.May.09 11:19] |
| deznodarea,nodul si innodarea desfacerea de sensuri nodul 1- cel divin care se fragmenteaza,oferind raului o ocazie de a se mantui nodul 2- cel uman de polaritate negativa, care trece de propria limita, intelegand ca a fost doar o misiune ( constiinta rupturii in identitate) a invata sa poti sa mori= a produce alt sens din durerile traite, a renunta la sine tragism invins cu asumarea tragismului sensul ce nu se mai lasa explicat, ci creeaza ("memoria ajunge din urmă Cuvântul") concluzia metaforicitatii nu poti ramane intr-un nod, trebuie sa-l desfaci (spatiul meta si anti-meta) sau (ca sa iesi din metafora,trebuie sa devii metafora) un text excelent am gasit aici. toata aprecierea, VV | |
| = Re: Teodor Dume, Veronica Valeanu | bogdan dragomir [06.May.09 23:34] |
| Imi cer scuze pentru intarzierea atat de mare cu care vin si va aduc multumirile mele. Acum (dupa o perioada destul de indelungata) vad ca s-au postat comentarii noi la acest text. Nu stiu ce as putea sa adaug in plus... | |