| = parere | Ecaterina Bargan [25.Oct.08 07:59] |
| momente bune sunt strofa finala, si trintitul intr-o carne straina. in loc de pe urma as scrie apoi, si titlul fara bare, ideea fiind integra. de altfel, o poezie buna. | |
| = Katy | Adriana Lisandru [25.Oct.08 15:40] |
| multumesc, si pentru lectura si pentru sugestii. sincer vorbind, insa, nu cred ca acele modificari ar insemna ceva. asa ca nu intervin. :) o zi frumoasa | |
| = munți de mutat | Plopeanu Petrache [25.Oct.08 17:07] |
| Și dacă dragoste e... Și știi cum e și cu munții care se pot muta dacă dragoste e... Și îmi dau seama că ai mulți munți de mutat!!! Cu prietenie PP | |
| = o zi lungă cât o suferință... | Teodor Dume [25.Oct.08 17:23] |
| adriana, nu pot decât să te felicit pentru poem. intarea, acea constatare simplă , dar cu încărcări filozofice "nici coniacul nu mai e ce a fost/și nici toamna" precum și finalul deosebit (ultimele două strofe)mă fac să cred că mi-am hrănit sufletul bolnav de frumos. "când m-aș trezi să îmi pot scutura inima cum aș scutura dintr-o pătură veche căldura ta mirosul tău numele noastre și orele în care ne-am iubit pe nerăsuflate flămânzi" felicitări! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Adriana | angela spinei [26.Oct.08 00:05] |
| daca dispare cuvantul normala - tot despre cat de mult ne lipseste iubirea e poezica ta. cu multa sensibilitate si cu dragostea pe varf de ochi spui atat de frumos în memoria nesfârșitelor mele plecări și a toamnei care-mi lunecă-n vene dar nu mă îmbată si multe alte randuri cu prietenie angela | |
| = femeia | carmen nicoara [26.Oct.08 00:54] |
| are tot ce vrea dragoste să poată muta munți seninătate și victorii doar toamna nu o îmbată destul și nu simte diminețile în piele masculină dar mai presus de tot are poezia și amintirile poemul alunecă asemeni toamnei în vene un cerc perfect se deschide cu coniacul și toamna care s-au schimbat și se închide cu paharul gol și toamna care nu îmbată destul portretul femeii la "un pahar" de uitare în cercul închis al iubirii rețin "traversam astăzi munții și munții se dădeau la o parte" "să mă trântesc într-un pat într-o carne străină sau într-o zi lungă cât o suferință mahmură de dragoste" cu plăcerea lecturii cn | |
| = adriana | Corina Gina Papouis [26.Oct.08 01:24] |
| un text care a intrat in mine si m-a strecurat ca vintul asta de toamna, noroc de coniacul tau!:) remarc un ton feminin cu accente masculine - o felie de adevar servita ca o dorinta: 'dar vezi în noaptea asta-mi doresc să fiu născută în trup de bărbat' finalul, o acceptare senzuala in fata paharului golit...cum altfel? superb! Corina | |
| = domnilor... | Adriana Lisandru [26.Oct.08 12:58] |
| Teodor Dume, nu stiu cata filosofie este intr-un pahar de coniac...dar o bruma de revolta se gaseste intotdeauna. :) ma bucur ca aroma a ajuns pana la tine. Petrache Plopeanu, cu muntii lucrurile stau cam asa: ori ii muti, ori te strivesc. sa ne bucuram, deci, de toamna asta, asa imperfecta cum este...:) | |
| = ...si doamnelor | Adriana Lisandru [26.Oct.08 13:00] |
| Angela, as vrea si eu sa dispara cuvantul "normala", dar ma tem ca, daca il dau la o parte, nu-mi mai ramane mare lucru... Carmen, Gina, mi-a placut sa va am tovarase la acest pahar.: ) multumiri. | |
| = Sfasiere de cer cu picurare de ingeri | florian abel [26.Oct.08 13:13] |
| O sa ma rezum la a-ti citi poeziile, nu mai am nimic de comentat,e clar ca stapanesti la nivel expert arta cuvantului, daca gresesti ceva trebuie sa dai socoteala singura, dar pe linga sensibilitate ai si luciditatea care te ajuta sa vezi dintru inceput perfectiunea sau diformitatile formei. Unui poet adevarat nu-i mai pot spune decat: drum catre nori si ploaie de lumina ! | |
| = Florian Abel | Adriana Lisandru [26.Oct.08 13:36] |
| "O sa ma rezum la a-ti citi poeziile, nu mai am nimic de comentat" dar...cu ce ti-am gresit? :) multumesc de urare, insa opiniile constructive prind bine intotdeauna; nu postez pe situri literare pentru lauri, ci pentru feedback. | |
| = cata poezie... | Petru Teodor [05.Nov.08 16:05] |
| ...intr-un pahar aproape gol. Remarc si citesc in memoria nesfarsitelor tale plecari si a toamnei ce luneca prin venele... poetilor, vad muntii care se dau la o parte, calatoarea care porneste pe drumul muntelui - urcusul este intotdeauna greu si are multe ispite. ..."dar vezi[...] flămânzi" suntem cu totii din cand in cand spre razvratire. Si eu observ cum nici "coniacul nu mai e ce a fost". Caldura in aceasta poezie cat pentru sapte primaveri. Rememorez si eu cu pas agale trecand prin text ca prin alei cu soare. Cu respect, PT. | |
| = re:Petru Teodor...dupa doi ani | Adriana Lisandru [19.Oct.10 16:26] |
| am intrat pe aici sa fac putina curatenie...si ma gandeam ca de fapt, coniacul e din ce in ce mai prost si toamna din ce in ce mai greu de-nteles. multumesc, in 2010, pentr cuvintele tale din 2008. am senzatia ca tocmai am recuperat un mesaj lasat in voia marii. :) | |