= am visat enorm la zăpadă | Maria Prochipiuc [23.Oct.08 08:42] |
Ochiul surprinde tot ce inima uneori nu poate percepe, visul se desfasoara undeva in spatele pleoapei intredeschise, albul iernii da poemului o liniste deplina, doar metamorfoza imaginei din oglinda da o nota de nostalgie, in rest doar semnificatii si … Dumnezeu cum își scutură cerul oftînd peste acestă oglindă în care sunt greiere/furnică pe rînd | |
= Adriana | angela spinei [23.Oct.08 08:59] |
Dumnezeu isi scutura cerurile si ne acopera identitatea cu fulgi, ca sa ne fie cald si nu frig si furnica si greierul stiu sa rada si sa planga. toate la timpul lor imi place mult ochiul ei în care îmi văd pielea anihilată ca și cînd ar fi tușit iarna și ființa mea ar fi fost strănutată sa ne ridicam si sa facem oameni de zapada! cu prietenie as | |
= Stranutam, tusim, privim | razvan rachieriu [23.Oct.08 14:48] |
Da, din perspectiva lui Dumnezeu, apărem ca “greiere/furnică” (greiere cântând muzica existențială echivocă, furnică cărând lestul inutil). Strănutăm din ființa alterabilă când râsul, când plânsul, tușim uneori frigul, alteori arșița și privim sau prea intens realitatea sau o vedem prea șters prin lentile opace. Omul este definit de o sumă de contradicții și paradoxuri. | |
= dragii mei | Adriana Giurcă [23.Oct.08 17:25] |
Onorata sa va gasesc aici. Multumesc mult. Pentru mine inseamna enorm fiecare gand pe care il lasa cineva la fereastra. :) Inca o data, multumesc frumos. | |
= .. | ștefan ciobanu [12.Nov.08 00:29] |
sincer imi place finalul. foarte mult. contradictia nascuta in fabule intre greiere si furnica, e rezolvata de tine, cumva:) alternanta greiere - furnica in viata interioara e traita de tine la intensitate maxima. esti funica prin felul cum ti-ai construit umarul, si esti greiere prin faptul ca ai ales ca obiect de constrcutie umarul placut | |
= Stefan | Adriana Giurcă [13.Nov.08 09:55] |
multam de semn :) | |