| = despre rostul poetului și al creației în acest moment | Plopeanu Petrache [21.Oct.08 20:08] |
| Până vine poetul el a stat atât de singur încât toată lumea și-a pus întrebarea de ce să mai vină... Cred că lumea de pe aici nu vrea să audă direct în titlu vocabula "poet". Mă întreb de ce. Și am observat că nu prea sunt la mare prețuire acele texte în care poetul face, poetul drege... Oare de ce ? Prilej de meditație. Poemul tău, am vorbit azi deja, este unul care te definește și este încărcat cu semnificații: creația care se autonomizează treptat, care intră în contact cu banalul și încearcă să "vorbească" cu acesta. Imposibilitatea este evidentă, iar poetul, creatorul deslușește pentru propria sa creație taina: transcendența oricărei creații Aștept alte comentarii de la ceilalți membri Cu multă prietenie PP | |
| = E zidul cernelii... | Ioana Geier [21.Oct.08 22:09] |
| Am in suflet un tipat de poem blestemat Ce nu sta nicidecum sa-l adun, Parasit ceas de est,ce perfid te-am schimbat Cu cel vestic,dar rotita-n iluzii apun. E zidul cernelii prea greu sa-l sustin, Dar rana cine sa-mi vada,sa-mi stie Lacrima-ti,mama,de ea ma tot tin Lovind in a lumii de-azi filozofie. | |