| = dinspre fiica pietrei | Ecaterina Bargan [18.Oct.08 08:49] |
| ca multa treaba mai aveti cu pietra si cu venirea ei. a venit, slave! am citit totul ca pe un exercitiu de repetitii in care e scopul a se folosi cit mai des dar elocvent cuvintul piatra. ma rog, ceva interesant a iesit pina la urma. | |
| = ecaterina | florian stoian -silișteanu [18.Oct.08 09:11] |
| pentru mine este o provocare dacă un copil la 17 ani are răbdare să caute înțelesul încercării mele și mai cu seamă să și găsească....până la urmă ceva interesant.și pentru mine este un exercițiu.îmi doresc doar să pot prinde vestea din care eroic să se arăte că bucuria mea de a trăi de a iubi de a căuta lasă o urmă care poate cândva să devină folositoare...care poate cândva să aducă un zâmbet care poate cândva să facă omul...puțin fericit.mulțumesc | |
| = da, a făcut omul puțin mai mult fericit | Laurentiu Ion [18.Oct.08 09:34] |
| în dimineața asta. energia din poeziile dvs. mă fascinează de fiecare dată când mă opresc la vreuna dintre creații. fie că sunteți trist, fie fericit, creațiile dvs. abundă de o energie ce molipsește, ce fericește cititorul în măsura în care este trist. mi-a plăcut! o zi la fel frumoasă ca și sufletul dvs., Laur | |
| = er | Laurentiu Ion [18.Oct.08 09:35] |
| la fel de frumoasă :) | |
| = Laurențiu Ion | florian stoian -silișteanu [18.Oct.08 10:34] |
| ce să spun....mă gândeam să nu...să nu pornesc un răspuns..atât de crunt fiindcă tu poate că pierzi bucurând mie...apoi...despre sufletul meu....frumos în nici un caz golul nu are nimic de a face cu ce spui...eu.....sigur....îți mulțumesc foarte pentru că...da...îți mulțumesc frumos Ioane! | |
| = *** | Marina Nicolaev [18.Oct.08 14:06] |
Există un Dumnezeu al pietrelor (ce îmi amintește de "Cântec de noapte" - "Greu se lasă greu se lasă/Dumnezeul pietrelor"), un loc al pietrelor, o familie a pietrelor, un cimitir al pietrelor, o inimă a pietrelor, o piatră a inimii sau mai multe... In acest context, funcționează acest "Theatrum Machinarum" liric propus, în care geometria pietrelor se intersectează tridimensional cu geometria inimii. Dincolo de Omul-de-piatră, din când în când se (mai) întâlnește Poetul. | |
| = Marina Nicolaev ce onoare! | florian stoian -silișteanu [18.Oct.08 20:10] |
| Oooo ce vizită uriash de frumoasă petrece doamna Marina ce bucurie pe inima mea că de tare mult nu am văzut pe aici numele tău.Sunt onorat cum sunt de fiecare dintre dumneavoastră.Da există un Dumnezeu al pietrelor parcă există și prin cântecul Tatianei Stepa....dar să mulțumim pentru toate așa cum știm noi cel mai potrivit | |
| = după ce citesc | cezara răducu [18.Oct.08 21:17] |
| un poem marca silișteanu mă opresc, zâmbesc și mai adun o piatră. știi că mi-a plăcut.nu mai zic. cezara | |
| = diana ștefan, cezara răducu | florian stoian -silișteanu [18.Oct.08 21:52] |
| am întors din orașul meu cu treburile nopții.am întors apoi prin poezie.ro.îmi place.mă simt acasă.chiar dacă...sunt unii oameni ce umblă cu barda și taie adânc poate de foarte multe ori nedrept cu siguranță nedrept.dar ce să facem dacă ei se lasă în umbră ...să trec la faptul acestui poem. Iată sub ascundere de site am primit un comentariu care este un poem adresat. îl reproduc la vedere.sper să nu umble cineva la dreptul acesta..poemul este așa scris așa trăit așa Pe urma umbrei tale poezie [ ] Strigarului din calea mea - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de DIANA CIULEI [FENDERS ] 2008-10-18 | | Am lăsat în umbra din urma ta ceașca de dimineață a cafelei tale în frigul toamnei ce-și scutură dupa plecarea ta culorile, în același loc lângă ultima țigară fumată și rostită-n anariato E-n același loc privirea ta țintită în ființa mea așa ca ieri printre promisiuni. Nu-i chip să spulber pașii tăi știu că-n așteptarea mea vei fii acolo înalt, același copil din sufletul meu, mereu în ceartă cu umbra lui ce vrea sa devină om. Voi veni sa-mi iau lumină într-o zi rămâi în struna glasului meu de chemare Să nu fii piatră, eu te știu doar pasăre în libere aripi de gând purtat de dor. Eu cred în litera ta să-mi scrii acel sat, și-ți voi opri timpul ca să poți atinge luna. ................. puțini știu ce înseamnă Anariato și bine este că se întâmplă așa. Dragă Cezara numa bine că ai apărut cu bune despre mine poate mai salvez ceva din jungla asta de întâmpinare și dacă poemul meu a trezit așa interes nimic nu mă face mai fericit | |
| = ave | serban georgescu? [19.Oct.08 11:17] |
| un poem intr-adevar reusit pacat ca ce e mai reusit in acest poem nu apartine autorului salutare | |
| = domnule Șerban aveți dreptate | florian stoian -silișteanu [19.Oct.08 23:26] |
| încântat să petrec dumneavoastră...și aveți dreptate....mulțumiri | |
| = domn, domn... | serban georgescu? [24.Oct.08 12:39] |
| florian eu nu sunt domn eu sunt serban si ca drept dovada iti spun si eu ce a zis si el ca Statul se bizuie pe loialitate. Istoria statului se bizuie pe valoare. Statul puternic, din loialitate numai, isi aduce aminte de valoare. Aparitia poetului in stat este de buna-seama un rasfat. Abia dupa ce se termina lupta, abia dupa ce se numara mortii, abia dupa ce se spala putoarea sangelui, abia dupa ce se spala steaua de raze, abia atunci, si nici atunci, ceea ce este frumos ne trebuie, in pofida aceluia ce a fost victorios. Trebuie sa doarma piatra ca sa curga apa, si, dupa seceta aspra, trebuie sa inceteze ploaia binecuvantata ca sa ne bucuram gales. domnule, lasa-ma sa dorm si sa domn | |
| = dragă frate iată recunosc șerbanul | florian stoian -silișteanu [24.Oct.08 12:59] |
| și acum sunt acordului și acum ....depre puțenia sângelui nu mă arăt încă dispus ...e posibil să știm unul despre celălalt ...bătrâne vine piatra să ceară.te slaut și poate pe 13 decembrie în Iași numim o bucată de pământ | |
| = lucrul piatră | serban georgescu? [02.Nov.08 11:16] |
| Iată care și cine cred eu că este autorul moral al acestui poem : ÎNCERCÃNAREA SAU DESPRE TÂLMACIUL, TRADUCÃTORUL, DEFÃIMÃTORUL PIETREI Trecusem obosit, de-n-călare pe calul meu obosit, de-n-călare peste fostele morți numite pământ, pe cărarea dintre morți numită cărarea de pământ și-mi era o sete aparte, o sete nu în gură și pe limbă, ci o sete sub apăsarea părului meu nespălat de coif. Am descălecat ca să-mi spăl mâinile, căci mâna curată e primul semn al spălării cuvântului. Și l-am zărit dormind pe îngerul-copil înghemuit sub aripile lui cele de atins și de neatins și cel cu nasu-n genunchi și pe sub pana aspră și ușoară a fricii de lumină - Und-te duci tu, îngeraș? - Nu mă duc, mi-a răspuns, nu mă duc, căci sunt în slujbă, - mă odihnesc numai și eu ca tot tâlmaciul, traducătorul și defămătorul pietrei, la umbra pietrei. - Ce? am zis eu, necrezându-mi ochilor și neauzindu-mi vederii. Ce zici că faci, bă, tu îngeraș? - Traduc piatra în limba ta. - Care piatră, îngerașule, l-am întrebat când el se ferea să-l ridic spre sinea mea în brațe și cu grijă ocrotitoare. - Piatra asta pe care-o vezi și tu, străinule, cu ochii. - Cum adică, și ce faci tu de fapt? - Simplu, spuse îngerul-copil, întinzându-și trupul de copil și trosnindu-și fiecare mădular și fiecare articulație a aripilor lui ușoare și solzoase. Simplu, zise copilul, piatra gândește și eu tălmăcesc în limba ta ce gândește și ce ne învață ea pe noi toți. Eu sunt limba pietrei care gândește, iar gândurile ei, în mari bucăți de aer vorbite sau în iuți crivățuri rostite, de vrei să auzi și pentru tine le zic. - Tu crezi oare că vorbind în numele ei, ea are ceva de zis? - Eu nu vorbesc în numele ei, că și numele ei este doar un cuvânt, piatra adică. Eu traduc numai ceea ce dânsa gândește pentru gândul tău. - Da, tu ești frumos și ești înger, cum poți tu traduce ceva care stă și nu zboară? - Pot, a răspuns copilul, că aicea m-au dat părinții mei la slujbă. - Cine sunt părinții tăi, l-am întrebat eu mirat și curios. - Rude apropiate de-ale pietrei, mi-a răspuns îngerul mirat de mine și blând. - Atunci înseamnă că tu ai putea să-mi spui ce gândesc până când și arborii. - Nu cred că pot. - Atunci înseamnă că tu ai putea să-mi spui ce gândesc stelele cele care luminează și stelele cele care nu luminează. - Nu cred că pot, răspunse copilul, nu cred că pot să-ți spun ce mi-ai zis să-ți spun. - De ce? - Sunt dezlegat de ele și sunt legat numai de piatră. Oho, oho, mi-am zis mirat. El adormi la locul sacrosant sub lucrul piatră. | |
| = ori | serban georgescu? [02.Nov.08 11:29] |
| floriane, scriu și liniștea nu vine u son le nej măi omule dantan? scriu și nimenea nu știe nimic ce suntem noi bă, îngeraș andărgraunzi ori ce? ori ce | |
| = dragă Șerban frate de ești Georgescu | florian stoian -silișteanu [03.Nov.08 01:10] |
| am stat io la priveghi să văd înțelesul dar pâlpâie focul se clatină candela și piatra iată sparge la piatră.poate trăiesc! | |