| = Unde evadezi? Poate ai nevoie si de un copilot... | DIANA CIULEI [22.Oct.08 19:57] |
| Ea, iubirea, niște mâini cu degete subțiri ale existenței, atinge adâncul înfometat din sufletul nostru care se vrea adevăr. Dar căutarea de abolut vine întotdeauna la pachet cu suferința, uneori cu singurătea însoțită de "ideea resemnării". | |
| = Exact ca în titlu | florin otrocol [28.Oct.08 01:38] |
| Sărut mâna, domnișoară Diana. Nu am nevoie de copilot când evadez din mine pentru că acel "copilot" îmi poate compromite evadarea. Exact cum am insinuat în titlu și apoi în text, evadarea din mine reprezintă ieșirea din anonimatul vieții mele. Cioran spunea că iubirea este cunoscută numai de cei care acceptă suferința. Îl completez eu pe cel care a suferit doar la nivelul mansardei din Paris, în care trăia, și spun că suferința cu partea ei frumoasă poate fi înainte de apanajul iubirii apanajul creației. Majoritatea marilor artiști pe care istoria nu uită să-i condamne la eternitate au în spatele creației suferința și categoric și iubirea pentru frumos. Eu iubesc ireal și mai puțin în comparație cu ei, dar mai mult și mai real decât majoritatea contemporanilor. Reverență, Florin O. | |