| = părere, în liniște! | Marius Surleac [08.Oct.08 23:19] |
| O hiper-dezvoltare a simțurilor datorită lipsei acute de zgomot, totul e ca noapte a, ca apoi ochiul să observe mai adânc universul, totul se face în liniște, pe furiș chiar - până spre dimineață când totul este luat de la capăt. Din nou eleganță, liniște sufletească deranjată un pic de "tresăririle ne cheamă ca o lebădă". Prima strofă mi se pare cea mai vizuală, cea mai expresivă. În strofa a doua totul devine un pic difuz, dar atrage cititorul spre a descoperi ce se ascunde dincolo de ea. A treia sugerează o stare de confort. Ultima strofă e veselă, implică bucurie și împăcare. cu plăcerea lecturii, Marius | |
| = liniste in ferestre | angela spinei [09.Oct.08 11:41] |
| cu cartea in mana poti uita de sunetele altora poti sa uiti de neputinta de a fi om un poem impins pana in casa de vise a celuilalt, larg ca tacerea si calm ca o carte buna ne aduc înapoi îmbrățișați, între noi doarme încă aerul-prunc, îi lăsăm toate foile și tăcem ca tacerea e adevaratul om. cine stie sa taca - stie sa iubeasca cu respect as | |
| = doar ela victoria luca a fost în arcadia | carmen nicoara [09.Oct.08 12:17] |
| cât de lin pune reflecția universului interior pe retină ela victoria luca... ți-e teamă să pășești, să nu sufli peste "foile așternuturi", să nu bulversezi oniricul numai îmbrășișarea de dimineață are dreptul să trezească spectatorul din poveste căci ea îl afundă în tăcere; devenim aproape invidioși pe arcadia ei ascunsă unde doarme "aerul-prunc" și se trezesc poeții; cu imensa plăcere a lecturii, cn | |
| = strofa a doua | Ecaterina Bargan [10.Oct.08 21:58] |
| e cea mai reala, precum si in continuare a treia. desi pina acum te remarcai prin inceputuri si finaluri strong. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [10.Oct.08 22:17] |
| marius, e benefică lipsa zgomotelor, e enrichissante, cum ar spune francezul, poți auzi dincolo de vuiete, de manifestări, și e bine așa, în spațiile largi ale spiritului. angela, cărțile se scriu și din neputință, dar nu numai: și din zvâcnetul vieții, și din mișcările spiritului, și din pulsul corpului, și din vederea asupra lumilor, explorarea lor, asimilarea, căutarea și interiorizarea esteticului, a creatului șamd. iubim și când tăcem, și când vorbim. dar grea artă și tăcerea, și cuvântarea. carmen, nu știm niciodată câte lumi se întipăresc pe retină, câte cuvinte, de la prima privire la ultima. dar știm că ele ne vor mișca întotdeauna, chiar și în cea mai grea încremenire. ecaterina, eu conștient nu am "mizat" niciodată pe un "strong", fie el început, miez, sfârșit. ele se scriu, cu intensitatea lor. mulțumesc frumos, ela | |