| = domnule potra! | cezara răducu [08.Oct.08 20:14] |
| recunosc, sunteți unul din autorii care mă binedispun de fiecare dată! și poate unul dintre cei mai ,,rebeli,, de pe aici, în sensul bun.recunosc că pasajul cu atlasul mi-a trecut prin toată inima, am simțit pe pielea mea atrofierea oricărui gest de generozitate care mai zace prin noi.am avut experiența să întâlnesc cerșetori care mi-au refuzat covrigii pe care mi-i luasem din ultimii zece mii, pe motiv că vor o sută de mii, nu pâine goală. poate textul dvs. mi-a netezit puțin vanitatea, dar m-a convins că, undeva, cineva are grijă să vadă cât putem să rupem din noi! ps:probabil că o să vi se pară patetic comul meu, dar și patetismul se învață. cu sfială pentru dorința fetiței, | |
| = Da, o populație sărăcită e o masă de manevră... | marius nițov [08.Oct.08 20:28] |
| Da, o populație sărăcită e o masă de manevră, ușor de manipulat, ai impresia că în România e dirijată cota de sărăcie, nu care cumva să fie învățământul, sănătatea privilegiate cu un bonus, ar fi prea bine bietului român! Dar, mai e și reversul, o populație sărăcită poate exploda când nu te aștepți și, într-o zi, românii ăștia docili și înfometați nu vor mai asculta din lipsă de educație, vor da buzna în Parlament, în toate proprietățile locuite de inconștienți și le vor da foc. Toleranța are limitele ei, păi ce s-a învățat din isprava lui Ceaușescu: să se mărească pe ici pe colo salariul, pensia amărâților, vin alegerile, tovarăși! | |
| = De la un profesor | Plopeanu Petrache [08.Oct.08 20:47] |
| Domnule Potra, sunt unul dintre profesorii care au "șansa" să primească acel cadou al acțiunii sindicatelor, creșterea salarială recentă. Despre asta am propriile opinii nu tocmai pozitive la adresa acesor sindicate. Sunt în același timp și administratorul unei librării în Rm. Sărat, librărie care încearcă să păstreze și gustul pentru lectură și aplecarea spre cultură. M-a emoționat gestul dumneavoastră, care mi se pare că este întradevăr un gest de ajutor, mult mai semnificativ decât a da ceva de mâncare unui cerșetor. Nu vă felicit, pentru că acest gest se ridică la nivelul paradigmei, dar spun că orice intelectual român ar trebui să ofere din când în când o carte acelora ce le iubesc și nu le pot cumpăra. Mă obosesc să mă mențin printre unitățile bune din țară; dacă credeți că este ceva cu ideea de a oferi cărți unor asemenea copii care vor să învețe carte, vă stau la dispoziție. Cu stimă Profesor Plopeanu Petrache Administrator al S.C. OLIMP S.R.L. | |
| = Victor | Cornel Ștefan Ghica [08.Oct.08 21:43] |
| 1. românu' n-a fost, nu este și nu va fi (vreodată) rebel. nu știm să fim rebeli. 2. am ajuns la concluzia mea (proprie și personală) că nu prostia și tâmpenia ne caracterizează, ci faptu' că ne CÃ NE PLACE să fim prostiți/tâmpiți. Lenea este cea care ne poartă "drapelu'" 3.ducem lipsă de inteligență "genetică", de înțelepciune "națională". suntem isteți, dar asta nu-i suficient ca să IEȘIM și să ÎNAINTÃM. 4.politicienii suntem NOI. EI nu sunt decât degetele mâinilor noastre; vorba aia, ce-și face omu' cu mâna lui... ...și punctele pot continua. anarhistu', filodoxu' și izolatistu' din mine ar putes merge în neștire. ce facem, domnilor? (mai) rămânem români? cu stimă, Cornel Ghica | |
| = Cezara, Marius, revolta trebuie dospită... | Victor Potra [08.Oct.08 21:49] |
| Cezara, nu văd nici un patetism în replica ta. Sau nu e mai patetică decât lacrimile mele de atunci, reale. Da, cineva trebuie să vadă, și, mai ales, să povesteacă. Eu o fac cu ură. Față de interminabila nesimțire a clasei politice. Poate va mai fi cineva să povestească cu inocență. Altcineva cu uimire. Și tot așa, până o să-i îngropăm în povestiri despre cum nu vrem să fim, despre ilicitul existenței lor. Marius, am spus "I-aș împușca [...] Nu pot." Am trăit o dată revolta disperării totale, în 1989. Nu am știut ce să punem în loc, i-ar cei care au încercat să învețe, pe ei și pe alții, au fost vânați ca animalele (14-15 iunie 1990). Am fost acolo, Marius, și știu ce înseamnă manipularea celui fără aparat critic, e oroarea coborâtă pe pământ! Ar trebui să le fie teamă, într-adevăr, de o explozie ca cea din decembrie '89, dar și nouă ar trebui să ne fie, Marius. Cred că este un efort de asumat, de către cei care au talentul de a avea o voce atrăgătoare spiritual, să grăiască spre trezirea a cât mai mulți. Nu am soluții, doar o căruță de probleme. Și nebunia de a nu lăsa această căruță de izbeliște. Revolta trebuie crescută în mintea copiilor și tinerilor prin singura armă pe care o avem la îndemână: educația. Care nu înseamnă numai acces la, ci și adaptare, inclusiv din partea noastră, a celor ce scriem, la gustul epocii. Nu până la compromis sau alterare, dar măcar un gând, într-un colț al minții, către cititorul tânăr, poate ar ajuta adevărata revoltă, conștientă, să dospească... | |
| = Ecce Homo, dl. profesor Plopeanu... | Victor Potra [08.Oct.08 22:29] |
| După ce mi-a trecut de jale și rușine, pentru că încerc să fiu, totuși, un om pragmatic, mă gândeam cum ar putea fi imaginată o campanie care să dea măcar atât: un minim de cărți, în afară de manualele școlare, copiilor care nu-și permit acest lucru și au prins, cumva, gust de învățătură... Asemenea lui Arhimede, ceream un punct fix, de la care totul să devină posibil. Și acum apăreți dumneavoastră, cu dăruirea, motivația și disponibilitatea necesare! Probabil că Dumnezeu îi iubește pe rebeli, dacă nu de altceva, măcar din plictiseală față de alternativă... :) Sunt sigur că există mijloace de a mișca ceva, cu ajutorul dumneavoastră, poate și cu implicarea Agoniei și a comunității agonice, care nu poate fi indiferentă la problematică; poate putem creea o inițiativă suficient de atipică în mormanul de egoism românesc pentru a atrage alături și alți posibili militanți pentru cauza educației în România. Am să vă rog a mă contacta pe emailul meu, [email protected] pentru a putea discuta direct. Am să încerc să iau legătura și cu editorii agoniei pentru a vedea dacă putem schița împreună ceva concret. Vă mulțumesc, e cea mai bună veste pe care o primesc de ceva timp încoace... | |
| = Cornel, suntem un popor "jenat"... | Victor Potra [08.Oct.08 22:51] |
| Punctările tale ar necesita un eseu în sine, nu pentru a le răspunde, dar măcar pentru a le atinge. Voi răspunde doar cu subiectul acestui eseu, pe care îl plimb de ceva vreme în cap. Românul s-a născut "jenat". Nu poet, nu mioritic, nu creștin, ci plin de jenă. De jenă nu l-a dat pe roman afară, de jenă nu l-a jupuit pe hun, de jenă pentru isprăvile lui Ștefan cel Mare a dat-o la pace cu turci, de jenă nu zice nimic când laptele copilului e alterat la școală și cornul piatră, de jenă nu răcnește la ghișeu când își bate joc de el funcționarul public plătit din banii lui, și tot de jenă nu îl spânzură în piață, răcnind de frustrare, pe politicianul standard român. E jenant să ieși în evidență, să ai atitudini extreme. Chiar dacă situația e extremă. Noi ne prefacem că totul e normal, e lipsă de bun simț să-i tragi la răspundere pe demagogi, pe hoți, pe idioți, poate trece totul de la sine dacă ne facem că nu băgăm de seamă... Ei, uite că nu trece! Sunt deja secole (recomand memoriile lui Argetoianu pentru istoria mizeriei politicii românești) de când impertinența are câștig de cauză în fața unei "jene" naționale. Revenind la comentariul tău: nu cred că ne lipsește nimic în mod special, în afară de tupeul, curajul, furia îndreptățită de a spune tare, clar și la unison ce ne dorim! Nu vă vrem! Afară! | |
| = eu sunt de altă părere | Anghel Pop [08.Oct.08 23:33] |
| Domnul Potra afirmă: „I-aș împușca (pe politicienii români), dacă aș putea. Nu pot”. Adică domnul Potra ar pune la zid politicieni și ar trage. Dar nu poate. Dacă ar putea însă, ar face-o. Ar alinia la zid politicieni de-a valma și ar apăsa pe trăgaci. Ar comanda execuții în masă. Ar ordona epurări politice. Asta îmi amintește de Reichskristallnacht, Noaptea de Cristal, când, pe 9 noiembrie 1938, hitleriștii au organizat un pogrom împotriva evreilor germani. Motivul? Evreii erau acuzați de toate relele țării, de stagnarea economiei, de cămătărie, de jaf bancar, de ticăloșenie. În numele ideii de „progres”, de „justiție”, de „bine pentru toți” s-au comis atrocități antisemite inimaginabile. Tot așa au început și legionarii în perioada interbelică. Tunau și fulgerau contra „politicienilor corupți”, promiteau curățarea parlamentului de lichele, jurau că vor face „o țară mândră ca soarele de pe cer”. Apoi Zelea Codreanu le-a cerut „să pună mâna pe pistol”. Și legionarii l-au ascultat. Au apăsat pe trăgaci. Au murit politicieni. Între ei, și marele Iorga. Exact la fel ca domnul Potra erau convinși și inchizitorii medievali că fac bine societății prin arderile pe rug. Doar credeau curățau poporul de „oameni malefici”, făceau „bine” comunității, eliminând pe cei „corupți”, nu? Toate genocidurile încep cu idei mărețe, de purificare spirituală a unui neam, cu programe de utopii nobile. Apoi ajung la purificare etnică, sau război civil, sau gropi comune. Mecanismul e magistral denunțat de Cioran în „Histoire et utopie”. Între fanatismul domnului Potra, care ar pune mâna pe pistol ca să împuște politicieni la nimereală, fără judecată, și fundamentalismul religios al talibanilor convinși că scapă lumea prin terorism de „politicienii americani care sunt Satan” nu mi se pare mare diferență. Utopiile încep cu idei de justiție universală, de dreptate pentru toți, și sfârșesc într-o baie de sânge. Justițiari ca domnul Potra erau și aceia care erau ferm convinși de adevărul ideilor lor mărețe și generoase, organizând Revoluția Franceză din 1789. Au luptat pentru „libertate, egalitate și fraternitate”. Dar tot ei au organizat și groaznicul masacru din Vendeea, din 1793, care a pustiit o regiune întreagă. Cu idei de dreptate pentru toți au început și comuniștii la Revoluția din Octombrie din Rusia. Utopia lor grandioasă, care promitea justiție planetară, s-a terminat cu Gulag-ul infernal descris de Soljenițîn. Sute de milioane de morți. Acuzați de „rău social”, de „corupție morală”. Nu erau destul de „buni” pentru „noua orânduire dreaptă”. Și Che Guevara lupta pentru „eliberarea popoarelor” și pentru ideea frumoasă de „fiecăruia după nevoi”. În numele ei a ucis, a ordonat torturări, a executat cu sânge rece civili din satele ce nu colaborau cu rebelii săi. Cine nu era cu ei era împotriva lor. Dacă nu erai cu „rebelii”, erai „trădător”. Și executat. Îmi amintesc că și un anumit politician naționalist român foarte agitat promitea aceleași lucruri în anii electorali trecuți. Că va construi închisori noi pentru „politicienii corupți”, că va organiza „execuții în masă” pe stadioane, după modelul chinez. Ceva nou? Mă înspăimântă astfel de chemări la anarhie. Domnul Potra ne înduioșează inima sensibilă lăudându-se că a ajutat el o fetiță sărmană, apoi imediat după asta instigă pe un site public la rebeliune generală, și se dă ca exemplu personal: „I-aș împușca, dacă aș putea.” Chiar așa? Domnule Potra, dacă ați avea totuși puterea de a dispune după plac de viața politicienilor români, ați fi sigur că omul din cătarea puștii merită execuția? Ați apăsa pe trăgaci cu inima ușoară, convins 100% că omul acela e răul absolut? Sau doar ați ordona „rebelilor” din subordine să o facă, pentru ca să puteți dormi cu conștiința împăcată? Credeți că dacă i-ați împușca lumea ar fi mai bună, că societatea se va curăța, că totul va merge mai bine? Că în locul lor nu vor veni alții la fel de răi? Poate chiar dumneata, marele „rebel”, cu „rebelii” tăi? Crezi că dacă te nășteai în locul lor, dacă ai fi fost educat exact ca ei, nu ai fi fost la fel de „corupt” ca și ei? Mă sperie entuziaștii naivi, care se autoproclamă „rebeli”, și instigă la anarhie și execuții capitale în numele ideilor ce-i bântuie ca pe niște posedați. Din materia ideilor lor „pure” e plămădit aluatul pentru orice xenofobie, orice integrism, orice intoleranță. Exact așa cum completează domnul Potra în comentariile sale, că „revolta trebuie dospită”. „I-aș împușca, dacă aș putea”. Cam așa gândea și Hitler în „Mein Kampf” despre evrei. Diferența este că Hitler „a putut”. Azi e simbolul răului absolut, dar uităm că în 1939 Hitler a fost propus la Premiul Nobel pentru Pace! Ceea ce arată că a știut să câștige de partea sa intelectuali și generații prin ideile sale atroce, dar deghizate după masca binelui. Ura se ascunde mereu după motivații „generoase”, însă în final își arată adevărata față, de cruzime oribilă fără sens. În orice rebel se ascunde un mic dictator. | |
| = Victor, este prima dată... | Emil Iliescu [08.Oct.08 23:55] |
| Victor, este prima dată când poposesc timid pe pagina ta. Textele tale, unele foarte directe și îndeajuns de coerente, care să ne dea de gândit nouă, celor din jur, m-au ținut în priză intelectuală și literară, mereu! Textul tău de acum este un strigăt în pustie, și eu sunt sigur că tu știi asta! Nimeni, nimeni din cei care au posibilitatea de a vedea zorii fiecărei dimineți în alte culori, decât în cele în care le văd cei mai mulți dintre români, nimeni din cei pe care eu îi așez cu vladimireasca durere a pandurului Tudor, în tagma jefuitorilor, nimeni dintre ei nu își va pune vreodată întrebarea dacă noi, românii, mai gândim sau am devenit niște biete bancomate, golite de bani, văduvite de pinurile existenței noastre, aflate în pragul falimentului existențial! Chipurile copiilor lipsiți de bucuria copilăriei, durerea părinților neputincioși în fața întrebărilor și nevoilor acestor copii, imposibil de transformat în realitate cu buzunarele goale, nu va interesa niciodată pe nimeni. Să-i ajutăm pe copii noștri măcar să învețe, să încerce printr-un efort sublim să devină oamenii de mâine care să poată oferi copiilor lor, totul...sau aproape totul... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = victor | Patricia Teodor [09.Oct.08 00:20] |
| Domnule Victor, acest eseu este curat atitudine românească. Începe cu o revoltă și continuă cu pilde lacrimogene. Ce să-i faci? Așa este românul, foc de paie. Dacă doriți să întreprindeți ceva pentru a salva România, pentru a schimba mentalitățile sau pentru a mișca măcar un deget, vă rog să contați pe mine. Când o să propuneți pe acest site un proiect, am să vă contactez pe adresa da mail. Multe succese! pat | |
| = Re Emil Iliescu & Patricia | Victor Potra [09.Oct.08 15:20] |
| Emil, capitularea începe cu tăcerea, știi asta foarte bine. Strigătul este mai întâi în pustie, dar, iată, se adună cei ce știu să asculte și să privească în mâine. Revolta mea ar fi goală de conținut fără rezonanța benefică a celor care își manifestă disponibilitatea pentru a începe să urnim o schimbare. Mulțumesc pentru gândul bun și pentru sprijin. Patricia, pilda nu e doar lacrimogenă, sper, ci și un punct de reper. România, anno domini 2008. Avem de văzut unde ne aflăm. Fie și din mici fragmente, ca acesta, se poate construi o "stare a națiunii", poate mai apropiată de realitate decât statisticile învârtite de guvernanți, care ne învață cu scamatoria demagogului că suntem rumeni și fericiți, deși oglinda ne spune altceva. Mulțumesc pentru disponibilitate, orice poiect în direcția aceasta va presupune, cel puțin inițial, un suport pe bază de voluntariat. Am să anunț în site dacă se conturează o inițiativă. | |
| = Anghel Pop, în sfârșit față-n față... | Victor Potra [09.Oct.08 17:38] |
| Textul de mai sus poate fi acuzat de multe: de patetism, de exaltare, de naivitate, chiar de lipsă de echilibru și de miză pe furie, pe emoțional. Dar nu are nici o picătură de violență. Cu excepția unei exprimări, notabile: "I-aș împușca, dacă aș putea. Nu pot." Contextul este acela al pedepsei pentru torționari, cu referire clară la Goma, "Gherla". Cu soluția "să nu-i tac!" Pot să mărturisesc, acum, că am ezitat îndelung în a lăsa această expresie. Pentru cei ca tine am lăsat-o, Anghel! Pentru plăcerea de a-ți răspunde, acum. Nu pot să-i împușc, nici măcar pe cei care ar fi dovediți vinovați, nu pentru că nu am puterea, mitralierele sau dreptul, ci pentru că pe urmă se dezlănțuie Iadul, pe care l-ai descris cu atât talent... Într-adevăr, istoria omenirii este plină de orori făcute în numele binelui. Dar eu nu spun că am rețeta binelui. Ci doar că nu mai trebuie să îndurăm în tăcere, precum niște animale! Să rostim clar, răspicat, în toate formele pe care le avem la îndemână, că nu mai acceptăm bătaia de joc. Toți ceilalți cititori au înțeles. Pentru că au vrut să înțeleagă... Ce pot eu să fac cu tine, Anghel Pop, cel care nu vrei nimic decât multiplicarea ego-ului tău?... Da, știu! Pot să te folosesc ca exercițiu pentru reaua voință dusă la extrem, pentru când voi ieși cu aceste idei într-un spațiu public mai larg. Sigur voi fi confruntat, la o scară mai mare, cu aceeași perversitate, care ia o frază din context și o plimbă în gură isteric, construind din ea un discurs plin de truisme, repetând același lucru până la saturație, mizând pe o regulă a mass mediei moderne, aceea că repetiția în exces ține loc de adevăr... Sunt avertizat asupra acestui pericol, acum, și îți mulțumesc că ai acționat ca un cobai standard, strict pavlovian, reeditând discursul din finalul disputei noastre de la textul lui Gorun. Nu mai am nici o îndoială, acum, că tu ai fost în spatele textelor semnate Irina Vendis. Faptul că ai șters toate acele texte, relevă răutatea endemică pe care ți-o atribuiam. Ești o creatură, Anghel, pentru că ești centrat exclusiv pe egoul tău, ceea ce te face să folosești oamenii ca obiecte, când ei ar trebui considerați întotdeauna scop în sine. Un om adevărat nu ar dezumaniza și nu ar controla pe nimeni până la falsificarea identității. Modul cum ai controlat-o pe Irina, care este o persoană reală, este la limita penalului, este foarte probabil să îi fi produs traume psihice. Îți promit că am s-o caut, să văd cu ochii mei ce ai făcut din ea. Acestea, fie spuse despre motivațiile tale, și despre ipocrizia nesfârșită din spatele discursului tău despre protejarea democrației. Revin la finalul comului tău: "În orice rebel se ascunde un mic dictator". Îi opun, simplu, finalul textului meu: "... rebelii sunt câinii de pază ai unei societăți, cei care spun lucrurilor pe nume, cei care au hotărât că nimic din ceea ce ar putea pierde nu merită compromisul tăcerii" Și adaug: în orice inteligență, oricât de strălucită, lipsa de morală moșește un diavol. Din partea celor ca tine, amoralii cinici, avem a ne teme de reeditarea experiențelor istorice pe care le-ai relatat... | |
| = completări | Anghel Pop [10.Dec.18 14:27] |
| Domnul Potra instigă la rebeliune generală, adică la crime în masă, dar uită că în orice răzmeriță mor și oameni nevinovați, așa numitele victime colaterale. Dar oare cei înfierați drept „politicieni corupți” sunt ei răi în totalitate? Nu a rămas nici un rest de umanitate în ei? Cine poate decide care oameni să fie executați? Numai Justiția, conform legilor în vigoare. Or, domnul Potra se situează pe sine mai presus de justiție? Diabolizarea aceasta a adversarilor („politicienii români sunt niște torționari”) e o practică veche. Dintotdeauna au fost oameni care au avut nevoie de țapi ispășitori. A se vedea cărțile antropologului Rene Girard, care arată că persecutorii au nevoie de justificări pentru a extermina cu conștiința împăcată, așa că mereu își denunță oponenții drept „răi”, „malefici”. Pentru domnul Potra, politicienii sunt „torționari”, nici mai mult, nici mai puțin. Așa să fie, domnule Potra? Politicienii de azi au torturat pe bune oameni, deci merită apelativul „torționari”? Toți au torturat, în bloc? Dar exagerarea e necesară unui spirit dezagregat. Pentru că numai așa, îngroșând la maxim acuzațiile, un om debusolat își poate cultiva extremismul. De ce nu promovează domnul Potra doctrina „rezistenței pasive” a lui Gandhi, a „non-violenței”, prin care Gandhi a eliberat 800 de milioane de oameni și a inspirat o planetă întreagă? Probabil pentru că e mai ușor să o faci pe comisarul NKVD cu pușcă la bandulieră. Ajută la înfrumusețarea imaginii de sine, mai ales dacă e alterată de ratări. Domnul Potra nu și-a însușit încă marea lecție a operei și a vieții lui Tolstoi, care ne arată că o lume rea nu se poate îndrepta prin rău, ci numai prin bine, pentru că dacă răspunzi cu rău atunci ești la fel cu cei pe care îi denunți ca „răi”. Exemplu: Comuniștii i-au acuzat după 1945 pe politicienii „partidelor istorice”, PNL și PNȚ că sunt „politicieni corupți”, și i-au decimat și torturat prin lagăre și închisori. Azi descoperim că acuzația era falsă. Dar, la vremea ei, expresia „politicieni corupți” a sunat destul de convingător pentru a justifica execuții și deportări! Domnul Potra se laudă cu experiența sa ca militar, când a tras. Nu știm în cine, și la ce comandă. Iată ce ne mărturisește în autobiografia sa: „15 Noiembrie 1987 – așteptăm cu arma la picior să împușcăm ceva. Nu știm ce, dar împușcăm cu entuziasm.” Pasiunea domnului Victor pentru arme de foc e evidentă: el „împușcă entuziasmat”, deși nu știe nici măcar cine sunt țintele în care i s-a ordonat să tragă, și pentru care motiv. Oare și atunci era Rebel? Sau a executat docil ordinele superiorilor? Domnul Potra pozează în eroul salvator al națiunii, care cheamă la rebeliune, proclamând: „e criză de rebeli în România”, „revolta trebuie dospită”, „eu sunt Rebelul”. Nu întâmplător, în mai toate prozele sale visează cu ochii deschiși că salvează pe cineva: ba pe vreo minoră dintr-un bordel, ba pe copilul său. Cu toate astea, nu uită să ne confeseze, prin alegerea persoanei întâi pentru narare, performanțe sexuale autoelogioase: „am futut la ea până dimineață”, „sex în trei”, etc. Dacă ne uităm în biografia domnului Victor postată pe site, vom citi cu surprindere: „2006, dezastru complet, economic, sentimental și spiritual.” Se pare că „dezastrul complet” pe toate planurile (faliment, abandon, depresie) l-a dezechilibrat profund, încât în anul următor, 2007, ne confesează încă o prăbușire psihică („Nu rezist, cad”), deși se scuză prin faptul că a încercat să se ridice prin „prima revoltă”. Se pare că nu a fost destul de motivat, așa că urmează în 2008 „a doua revoltă”, adică exact faza în care se află acum domnul Victor: instigare la rebeliune, sete de împușcături, pozare în erou salvator al lumii. „Dezastrul complet” din viața privată se transferă în spațiul virtual prin mecanismul inconștient numit în psihanaliză „deplasare”, așa încât domnul Victor compensează angoasele existențiale și frustrările crizei de bărbat la 40 de ani prin pozatul din toate unghiurile drept model de desăvârșire civică și etică. Dar violența lăuntrică, insuficient gestionată și conștientizată prin autoanaliză, se trădează prin gesturi ce contrazic flagrant modelul pozitiv: declarații războinice, pulsiunea morții, fascinația thanatos-ului, instigare la anarhie și violență generalizată, etc. Cam așa și-a început și Hitler cariera sa abominabilă: la început nu era decât unul dintre miile de anarhiști mărunți care colcăiau într-o Germanie învinsă și dezamăgită, încă un agitator ce ținea discursuri revoluționare prin berăriile unde se mânca varză cu cârnați, folosindu-se de nemulțumirea oamenilor simpli pentru a putea ajunge la putere. Berăriile acelea au dispărut ca loc de propagandă politică. Azi manifestele se împart pe net, iar ceea ce a scris domnul Potra mai sus e un astfel de manifest ce îndeamnă la destabilizarea instituțiilor de stat, îndemnând populația la revoltă armată, prin manipulări abile de genul: „i-aș împușca dacă aș putea” pe „politicienii torționari”. Degeaba încearcă domnul Potra să se convingă și să ne convingă de bunătatea sa (pomana de o sută de mii dată unei biete fetițe), de sub masca frumos potrivită pe chip răzbate privirea hidoasă a violenței oarbe: „aș împușca, dar nu pot”. E o profesiune de credință atât de cinică încât îmi dă fiori: „aș împușca, dacă aș putea”. Adică, dacă aș avea posibilitatea. Dacă mi s-ar oferi ocazia. Ce bine că domnul Potra încă nu a avut ocazia să împuște. Nu aș vrea să fim prin preajmă când domnul Victor va începe să împuște. Să sperăm că istoria tulburată a acestor ani nu-i va oferi șansa de a pune mâna pe o pușcă. Să sperăm că, dacă va încerca să-și ia permisul portarmă, psihologul care îl va testa va fi suficient de vigilent ca să-și dea seama de tendințele destructive ale acestui „erou al timpului nostru”. | |
| = Anghel, am treabă... | Victor Potra [09.Oct.08 18:13] |
| Am de scris, am un copil de crescut, vreau să generez o inițativă prin care copiii nevoiași să primească cărți... Viața mea e plină, și, pe alocuri, frumoasă... Nu te doare să fii singur? Cu adevărat singur, adică să te uiți în oglindă și să vezi peretele din spatele tău? Uite, îți dau o bucurie, să te joci cu ea: ești unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-am cunoscut. Nu vrei să încerci și un pic de bunătate? | |
| = interesant | Claudia Radu [09.Oct.08 19:08] |
| sa inteleg ca e un fel de propunere de anti-campanie, care e tot o campanie, desigur, de data asta de sensibilizare a celor care inca nu s-au tampit (aici e chestiune de procentaj, individual ma ref). standard, campaniile gen "o carte pentru fiecare" sunt cunoscute prietenilor (care prieteni normal ca stiu de ce). daca vorbim de o campanie facuta "altfel", ar fi interesant de vazut daca va ramane cu acelasi "scop nobil" pana la capat. stii tu, victor, vorba aia: drumul spre iad... | |
| = doar o vorbă să-ți mai spun și mă duc să scriu și eu ceva | Anghel Pop [09.Oct.08 19:19] |
| Nu cred în violență. Nu cred că violența, oricât de abil ar fi scuzată, ar putea schimba vreodată ceva în bine. Cred că soluția lui Gandhi e cea mai bună: s-a folosit de pârghiile sistemului pe care dorea să-l clatine, dar fără nicio violență. Nici pe vremea sa guvernarea britanică nu era mai miloasă. Era la fel de coruptă, în plus erau colonialiști, străini. Dacă Gandhi tot a vrut să schimbe ceva, atunci s-a pus pe studiat, a făcut avocatura, a analizat sistemul pe care voia să-l schimbe, a activat într-un partid, și-a atras adepți prin discursuri, a făcut greva foamei timp de săptămâni, a ținut post negru pentru obiectivele sale invitând sute de milioane de oameni să-l urmeze, a organizat marșuri de protest, a îndurat închisoare și bătăi împreună cu adepții săi. Dar niciodată nu a îndemnat la rebeliune, nici nu și-a exprimat ura și violența contra politicienilor, cu manipulări de genul: „i-aș împușca, dacă aș putea”. Pentru că atunci ar fi ieșit un măcel inutil. Și cine a câștigat în cele din urmă? Gandhi! Britanicii au plecat. Gandhi a fost ucis, dar nu a ucis, și nici nu a îndemnat la ucidere. Asta te invit eu să faci, domnule Potra: fă studii de Științe Politice, pentru că ești tânăr, citește mult în domeniu, fă-ți partid, atrage-ți adepți, tineri ca dumneata, câștigă alegeri, schimbă sistemul în bine folosindu-te de pârghiile existente, ale democrației. Dar prin non-violență, nu prin manifestări crizate de genul: „aș împușca, dacă aș putea”. Pentru că atunci te discreditezi irevocabil. Dacă nu te-ai și discreditat deja. Eu sunt ultrasătul de discursuri, de jelanii și de „rebeli”. Dacă voi vedea în tine un Gandhi, poate te voi urma și eu și voi intra în partidul tău, pentru a pune osul la schimbare, mai ales că la meșteșugit discursuri te pricepi bine (ca orice român). Însă nu prețuiesc deloc agitați de genul Zelea Codreanu grabnici la „rebeliune” și „împușcături”. Dacă îți urmează cineva îndemnurile și pune la cale vreun atentat politic? Nu e de joacă! Trebuie să fim foarte atenți la fiecare cuvânt pe care îl lansăm în lume, pentru că nu știm ce efect de avalanșă va avea. Acestea fiind zise, domnule Victor, te părăsesc în seara asta și îți doresc spor la scris, așteptând cu interes viitorul tău text. | |
| = ... | Paul Bogdan [09.Oct.08 19:28] |
| Domnule Anghel, oare incisivitatea dumitale manifestată uneori atât de excentric, nu denotă cumva o doză de violență? Unde rezonează Ghandi cu atitudinea dumitale? Bine, o să-mi spuneți: "îl atac dar nu-l împușc". Ei bine, până nu vi se oferă ocazia nu veți ști cum veți reacționa... | |
| = pt. domnul Bogdan (offtopic) | Anghel Pop [09.Oct.08 19:49] |
| Domnule Paul, respect moderația și înțelepciunea dumitale, pe care le apreciez de pe vremea când îți citeam poeziile semnate Pan. Din perspectiva temperanței de care dai dovadă în această comunitate, ai și dumneata dreptate. Te salut cu prețuire. | |
| = merită? | Dolcu Emilia [09.Oct.08 19:54] |
| "Credeți că dacă i-ați împușca lumea ar fi mai bună, că societatea se va curăța, că totul va merge mai bine? Că în locul lor nu vor veni alții la fel de răi?" sau "Crezi că dacă te nășteai în locul lor, dacă ai fi fost educat exact ca ei, nu ai fi fost la fel de „corupt” ca și ei?" Domnule Anghel Pop, dacă problema se pune în acești termeni, a înlocuirii unor răi cu alți răi, singurul lucru care nu e indiferent e cel al categoriei de răi din care facem parte, cei de la putere sau cei care urmează să ia puterea. Și în acest caz, “omul din cătarea puștii” merită întotdeauna execuția ; pentru că e unul din cei căruia îi putem lua locul. Dacă înțeleg bine, dumneavoastră nu vreți înlocuirea. Și atât. Putem deduce de aici din ce categorie de răi faceți parte. Dar să presunpunem totuși că faceți parte din cei buni care au mai supraviețuit. Ce faceți în cazul acesta ? Constatați pur și simplu că dacă ați fi în locul celor răi, și dacă ați fi fost educat ca ei , ați fi la fel de "corupt" ca ei. Pentru aceasta filozofie social-politică, merită oare invocată atâta istorie ? Personal, socotec că e important să luăm atitudine, și să învățăm să luăm atitudine. | |
| = pentru | Alexandru Maria [09.Oct.08 20:02] |
| că nu știu carte: dispun eu de câteva mitraliere. le vrei? hai să fim puțin serioși... românu' nu-i nici rebel, nici jenat, nici... nici. textul ăsta pleacă de la o idee actuală (și chiar dureroasă), da' sfârșește într-un fel de propagandă violentă, ura(tă) e prea puțin cizelată... pe lângă faptul că nu prea cred eu că ar trebui să fie ură... și împotriva cui? revolta, dacă doar o dospești e bine. da' tu prea vrei revoluție... chill out :) peace, ma | |
| = pt. doamna Dolcu | Anghel Pop [09.Oct.08 20:03] |
| Doamnă Dolcu, da, cred că prin împușcări lumea nu devine mai bună. Dovadă sunt toate revoluțiile sângeroase. Eu vreau schimbarea, dar din interiorul sistemului, folosindu-se pârghiile care sunt acolo, nu prin violență. Cred că am răspuns la toate întrebările dvs. în ultimul meu comentariu, cel în care am descris pe scurt doctrina lui Gandhi. Recitiți-l, vă rog. Cu deferență... | |
| = Despre un dialog imposibil... | Victor Potra [09.Oct.08 21:02] |
| Din păcate, Anghel dragă, faci exact ce am zis în primul comentariu adresat ție: demagogie bazată pe ideea că "repetiția în exces ține loc de adevăr"... Continui același discurs, ideatic vorbind iei cu copy și paste comurile anterioare, fără să ții deloc cont de răspunsurile mele sau ale celorlalți. E centrare completă pe ego. Și, paradoxal, ai același tip de demagogie care ne scârbește la politicienii noștri de azi. O ții puia-gaia cu violența și Ghandi, când am relevat îndeajuns că revolta e în primul rând culturală. Ai fi în stare să ne vezi pe toți robi, doar pentru a putea să te auzi pe tine. Singur... Am să-ți aplic singurul tratament meritat, sper că și curativ: AM SÃ TE TAC! Vorbește liniștit, pentru mine ești inexistent, din punct de vedere spiritual îți întorc spatele, chiar acum. De asemenea, îi rog pe cei care țin la posibila valoare a unei dispute culturale, să încerce aceeași metodă. Ești bun de tăcut. Cu regret o spun, mi-e teamă că ai probleme psihice mari, ar trebui să vezi un psihiatru. Îți servesc această afirmație intenționat, aș fi încântat să trebuiască să o demonstrez într-un cadru organizat... :) | |
| = închei și eu acest dialog pe ziua de azi | Anghel Pop [09.Oct.08 21:15] |
| Domnule Potra, mulțumesc pentru indicația de a vedea un psihiatru. Nu cred că am nevoie, deoarece mă pregătesc eu însumi pentru a deveni în curând psiholog. În ce privește afirmația dumitale "Politicienii români sunt niște torționari. I-aș împușca, dacă aș putea. Nu pot", cred că se înscrie îngrijorător în profilul psihologic al unui atentator politic. Și cred că e mai bine să previi, decât să suporți consecințele. Cred că afirmația dumitale va interesa în mod deosebit Serviciul Român de Informații. Am salvat acest text. Acesta va fi ultimul meu comentariu pe ziua de azi, așa că îți doresc noapte bună și inspirație la scris. | |
| = Claudia, corectă intuiție :) | Victor Potra [09.Oct.08 21:15] |
| Drumul spre iad e pavat cu mijloace, care devin scopuri în sine. Dacă vom porni, nu se știe cine, încă, pe un drum către ceva care ar trebui să se numească "Un copil, o carte", pericolul este să uităm către ce am plecat. Dar măcar atât putem face, vorba ta, să ne amintim că "nu ne-am tâmpit" :)) | |
| = Doamnă Dolcu Emilia... | Victor Potra [09.Oct.08 21:45] |
| ... cu respect, vă mulțumesc pentru intervenție. Dar discursul domnului Anghel Pop este ilicit, relativ la acest text, cel puțin. Este extrem de simplu, e o regulă totalitară, până la urmă: preopinentul trebuie combătut cu orice mijloace. Domnul Pop nu are nici un scrupul să-mi pună în gură lucruri pe care nu le-am spus. Singurul mod în care poate fi stopată o astfel de grafomanie este refuzul falsului. Vă rog să nu marșați la această tehnologie de a țipa foarte tare, fără a avea nimic de spus. A o combate, în ideile propuse de el, înseamnă a o accepta. Pentru că, fără nici o legătură cu ceea ce am avut eu de spus, dl. Pop strecoară propria sa ideologie. Să nu uităm, până la urmă, cine e de o parte și de alta a baricadei: politicieni bătându-se cu pumnii în piept la televizor, cu mașini vile și deplasări, pe de o parte, și copii cu ochi flămânzi, râvnind după o prăjitură sau după o carte. Aceștia sunt termenii ecuației pe care nu vrea să o vadă dl. Pop. | |
| = Al. Maria, am ceva mai bun decât mitralierele... | Victor Potra [09.Oct.08 22:08] |
| ... am creierul și o tastatură :) Ei, știi și tu asta, dar "chil out" merge și ca îndemn de la mine căte tine... Recitește textul, și vezi un lucru simplu: nu pot să fiu doct și răbdător, cei cărora le iau partea nu au timp... Crezi că poți să-i spui unui copil, ai răbdare doi trei ani, și pe urmă o să ai cărțile pe care nu le-ai putut avea când ți-au trebuit?... Cu fiecare lună trecută, sunt mii care renunță la învățătură. Eu am doar urgența unui ceas care ticăie, împotriva noastră, a celor care prețuim gândirea... | |
| = Anghele, fa-te ca nu vezi ! | florian abel [09.Oct.08 22:25] |
| domnule anghel pop, nu pot sa ma mir ca vei deveni in curind psiholog, tagma dvs. are nevoie de tot mai multi astfel de lancieri, care sa atace subtil pe cei care ridica vocea, care sa poata afirma cu mana pe suflet enormitati de genul " politicienii aceia poate au si ei suflet", ,vai, domnul meu, dumneata tii oglinzi in casa?. sper sa nu va retrageti prea curand din stupiditate, nu mai sunt decat vreun milion ca dvs in tara asta, care are mare nevoie de nimic. cu stima ? ( doamne fereste !) | |
| = Dl. Paul Bogdan, scuze dacă vă calcă SRI-ul... | Victor Potra [09.Oct.08 22:24] |
| ... din cauza mea :)) Vă multumesc pentru toleranța de care ați dat dovadă, găzduind acest dialog, chiar dacă uneori a degenerat în monologuri paralele. Este instructiv să clarificăm pozițiile, reacțiile și argumente pentru cultura și educația copiilor noștri. Mulțumesc. | |
| = ... | Marina Nicolaev [09.Oct.08 22:41] |
...Rămân perplexă citindu-vă rândurile: "Pentru copilul acela, politicienii români sunt niște torționari. Chiar dacă ea nu știe, iar ei nu vor recunoaște niciodată. I-aș împușca, dacă aș putea. Nu pot." Domnule, sunteți convins de ceea ce afirmați? | |
| = ideea | Alexandru Maria [09.Oct.08 22:43] |
| era că sunt alții care o să citească ce ai scris mneata pe aici și... dar cred că te-ai prins. cât despre cărți și alte chestii din astea - numai de bine, să vă iasă ce vreți să vă iasă (fără să fiu ironic). nu zic să fii ca ghandi, da' mai temperat, mai temperat. o noapte faină, ma | |
| = Marina, te faci că nu înțelegi... | Victor Potra [09.Oct.08 23:54] |
| Da, sunt convins că oricine pune un copil să aleagă între pâine și carte, este un torționar. Faptul că ea nu știe, și ei nu vor recunoaște, e miza textului. Strigarea unui adevăr! Nu pot să împușc pe nimeni, pentru că singura noastră șansă e dialogul. Asta nu mă împiedică să doresc curățenia. Aveți și dumneavoastră o instituție de sesizat? | |
| = Re | Marina Nicolaev [10.Oct.08 06:32] |
| Vă erijați candid într-unul dintre câinii de pază ai unei societăți, cei care spun lucrurilor pe nume, cei care au hotărât că nimic din ceea ce ar putea pierde nu merită compromisul tăcerii.! Textul prezentat este demagogic, ipocrit, provocator patriotard cu accente grave de extremism! Asta se înțelege perfect. | |
| = Tarot întors | Adrian DUMITRU [10.Oct.08 03:22] |
| Victore maică, disputa asta a ta cu dl. Pop mă face să îmi uit o promisiune pe care mi-o făcusem și să intervin cu o părere. Hic et nunc. Așadar, m-a amuzat să văd că dl. Pop intervenise cu o părere stridentă și rezonantă pentru a combate o altă părere, stridentă și rezonantă. Că discursul tău polemic este strident - acesta este un fapt pe care nu l-am remarcat numai eu (dar de când oare este numărul observatorilor un criteriu just pentru validarea unei judecăți?). Că eștipătimaș în felul în care îți expui ideile - idem. Dar că această patimă și această stridență îți sunt reproșate cu egală patimă de către un admirator al lui Gandhi - iată ceva ce nu poate decât să mă amuze. Am să mai zăbovesc o țâră pentru a observa că da, sunt de acord cu tine că educația este încă în ruină, și că (helas, la vie...), o să mai fie așa încă mult timp, dar nu i-aș blama numai pe politicieni. Mass media în România și anumite medii culturale consideră încă foarte firesc ca un miliardar (și crede-mă, privind din acest punct de vedere, puțin îmi pasă de felul în care și-a dobândit banii) să investească într-o echipă de fotbal - dar nimeni nu observă însă că NICIODATÃ (sau, în orice caz, nu prea curând) un astfel de personaj, politician sau nu, nu va investi un eurocent într-o bursă pentru un student merituos (un minim de 10000 de euro pe an, infinit mai mică - și mai puțin vizibilă- decât costul de achiziție al unui antrenor sau fotablist din Dumnezeu știe care țară intra- sau extra- comunitară), și NIMENI nu încearcă efectiv să determine sau să încurajeze un miliardar să înffințeze o fundație culturală de tipul "Getty", de pildă (și nici nu mă aștept să văd așa ceva până am să mor). Aș mai observa de asemenea că nu în TOATE cazurile (deci - nu în mod necesar) un om educat este și un om independent (nu se lăuda oare un anumit politician că un anumit om de cultură îi făcea rezumate din Macchiavelli în mașină??? - btw, asta m-a făcut să mă stric de râs), că un om educat poate avea pofte politice care să îi afecteze judecata (uneori decisiv), etc. Aștept - și aș participa cu plăcere, chiar și neinvitat (eu, care evit să urmăresc presa de orice fel de mai bine de patru ani) - la o dezbatere publică (de amploarea cazului "Elodia" - și iar, nu-ți vine să te strici de râs sau să izbucnești în plâns, depinde de ce jumătate a sticlei preferi, când vezi ce trăznăi pot preocupa opinia publică românească???-) referitoare la destinul educației și culturii în România, o dezbatere care să reunească politicieni, ziariști și minunații noștri "oameni de cultură", care sunt sublimi, dar... O dezbatere care să propună soluții - mergând de la o nouă lege a sponsorizării (care să facă investiția în cultură și educație un pic mai atractivă pentru "investitorul român de succes", degrevând astfel "bugetul statului, și așa olog de moștenirile trecutului etc") până la ... relația "oamenilor de cultură" cu cultura însăși. O astfel de dezbatere cere calm - cel puțin în felul în care o văd eu - și pragmatism. PS - "O națiune educată i-ar putea mătura pe toți: lăcuste, lipitori, tenii – cum vreți să-i numiți, din postura comodă de paraziți politici necontestați." - invariabil, o astfel de judecată, ca și aceea cu cei 9 preoți din zece..., este pripită, și da (din păcate, dl. Pop are dreptate la-dessus) ușor periculoasă. Eu mă mulțumesc să observ că nu existe "națiuni educate" (dacă ai văzut una, arată-mi-o, te rog, și precizează-mi criteriul conform căruia o națiune este sau nu "educată"), că toate națiunile pe care noi le considerăm educate au proble cu politicianismul și corupția (iar statele totalitare - cele care eu respins "putregaiul democratic" nu au demonstrat că ar fi putut fi mai puțin corupte, ci dimpotrivă), și că, cine știe, poate că Mr. Churchill avea dreptate: "democrația este un rău - dar este cel mai mic rău posibil". Vezi tu că ar fi cu putințiă o țară a "educaților, drepților și a curaților"? Mie, sincer să îți spun, o astfel de posibiltate îmi face frică. Părerea mea personală este că acolo unde intelectualii și-au vârât nasul în politică, s-a lăsat rău de tot. De la Platon încoace. În mod ciudat, corupți (căci sunt așa, sau, cel puțin o bună parte a lor), demagogi (idem), nemiloși (idem), stupizi (idem), politicienii par a se pricepe cât de cât la treburile cetății mai bine decât domnii Joseph de Maistre, Marx, Lenin, Goebbels, Sartre & cie (cât ți s-ar părea de ciudat, toți acești domni au fost "intelectuali"). dar părerea mea personală este o altă poveste. Eseul tău este prea polemic, prea strident, prea... nu știu cum să spun. Asta e. | |
| = Domnule POrta | Paul Bogdan [10.Oct.08 07:50] |
| SRI-ul, Domnule Potra? Haideți să vă lămuresc... Mămăligoasa vox populi a acestor ani postrevoluționari, a permis crearea unei noi pături sociale aristocratice, care și-a creat legislativ un mediu propriu, ermetic și parazitar, care funcționează pe vorba ăluia(na că am uitat cum îl cheamă!): legea este ca o pânză de paianjen. Și dacă ar fi numai populi ăsta, care, vorba "împușcatului", este mulți da' proști, ar fi o explicație pentru toată această amorțeală dar, din păcate, deșteptăciunile nației ăsteia s-au claustrat în caste și bresle, poate demoralizați și dezamăgiți, poate lași și profitori. Acuma, dacă dumneata îți vei scoate tunul de sertar și vei purcede la execuții verbale, probabil că vei fi socotit a fi un anormal în această societate democratică, inertă, în care încercăm să supraviețuim. Dacă ai crede în Dumnezeu, ți-aș propune să apelezi la justiția divină. Ai avea mai multe șanse de a revoluționa mentalitățile și de a curăța ceaunul de mămăligă în care facem bulbuci de optsprezece ani. Dar dumneata ești un necredincios. Ești un pierdut! Reacțiile comentatorilor ți-au dovedit că în țara asta nu mai este posibilă o revoluție. Iar, daca vei ieși în stradă ca în 89, pentru o viață mai bună, pentru dreptul de a trăi nu liber, ci cu adevărat liber, pentru a da o șansă bătrânilor care vor muri în case iarna aceasta în timp ce parlamentarii și-au mărit pensiile,... nu vei fi consemnat în istorie precum Spartacus, ci vei apărea la știrile de la ora cinci ca o ciudățenie, un eveniment, care v-a dura câteva zile mediatice... maxim trei. Nu se mai poate lua arma în mână, Domnule Potra! Nu ai în spate o mașinărie atât de bine pusă la punct, ca aceea cu care m-ai avertizat, pentru a-ți justifica eventualele crime și pentru a manipula masele precum pe cobaii din Valea Jiului prerevoluționară. Îți dau un sfat amical: crapă în liniște! | |
| = Profesionist? | Rodean Stefan-Cornel [10.Oct.08 08:46] |
| Domnule Potra, Cred că am citit aproape tot din ceea ce ați postat până acum și aproape toate comentariile scrise de dumneavoastră. Din câte îmi amintesc, nu cred că am mai intervenit cu vreun comentariu și, aproape sigur, nu ne-am intersectat opiniile pe la alte texte, dintr-un motiv simplu: aș fi avut prea multe de spus și atunci, am ales să tac. Nici acum nu sunt hotărât ce cale să aleg în continuare, în ceea ce vă privește. Totuși, câteva lucruri sunt certe pentru mine și o să le exprim acum, chiar dacă este destul de târziu, dar trebuia să fac aceste mărturisiri: - mi-a plăcut extraordinar de mult tot ce ați scris, cu excepția unei "producții" în versuri, care nici nu mai are importanță și căreia, poate, "nu i-am prins eu șpilul"; - comentariile dumneavoastră m-au încântat întotdeauna; - o să vă mai citesc (inclusiv comentariile pe care le veți face la alte texte). Și textul de față mi-a plăcut foarte mult, m-a impresioanat, a reușit chiar să-mi umezeasă ochii, ceea ce pentru mine înseamnă că sunteți talentat. Nu știu de ce - nu vă mai "caut" la biografie sau pe "google" - dar am impresia că sunteți profesionist în ale scrisului, în sensul că o faceți în mod curent și la înalți indici calitativi. Aveți cumva vreun editorial, vreo tabletă, vreun colțișor permanent într-un ziar sau pe la ceva reviste? Cu respect, Cornel Rodean | |
| = vorba lui Pan, „crape” diem (sau despre „cifrul Hill”) | Vasile Munteanu [10.Oct.08 08:49] |
Cifrul Hill, utilizat în criptografia clasică, reprezintă un cifru al substituției bazat pe algebra lineară. A fost primul cifru poligrafic în care operarea simultan cu mai mult de trei simboluri era posibilă practic. Fiecare literă este tratată ca o cifră din baza 26: A = 0, B =1 ș.a.m.d. Un bloc de n litere este considerat ca un vector cu n dimensiuni, multiplicat cu o matrice n × n, modulo 26. Componentele matricei trebuie alese aleatoriu, astfel încât matricea să fie inversabilă în Z la n (pentru a asigura posibilitatea decriptării). Atribuiți-i lui Z valoarea echivalentă cu numărul total al cetățenilor și obineți o „matrice națională”. Nu voi dezvolta aici noțiuni de teoria matricelor. Ceea ce voiam să spun este că, în definitiv, socialul este un alt tip de calcul rațional, în cadrul căreia cetățenii (încă de la naștere) sunt identificați (deci primesc un anume tip de identitate) printr-o valoare matematică; și că întotdeauna se vor găsi indivizi pricepuți în a opera cu mulțimi (chiar și cu mulțimea vidă, vezi „cazul teroriștilor”). În altă ordine de idei, din curiozitate și, mărturisesc, intrigat de vehemența dovedită de unii dintre antecomentatori pentru a arunca în autor cu piatra extremismului, am căutat pe google ceea ce i se reproșează; rezultatul a fost următorul: 6720 rezultate” în limba română (I-aș împușca dacă aș putea) 11.100.000 în limba engleză (I shot them if I could) Ce trebuie făcut? Aceia care, de-a lungul istoriei, direct sau indirect, au suportat diverse forme de teroare, să se transforme la rândul lor în torționari?! Să înțeleg că „nedreptatea” este un criteriu direct proporțional cu numărul indivizilor care o aplică? În definitiv, fiecare este responsabil pentru cum gândește și cum acționează. „Ia-ș împușca” este (pentru că asta am vrut să dovedesc mai sus) o expresie (fericită sau nefericită) care, nu-i așa, fiind o expresie, nu face altceva decât să exprime o stare afectivă justificată mai mult sau mai puțin rațional. Lăsați oamenii să gândească și să se exprime liber (chiar dacă le îngrădiți legal „libertatea de a trage cu arma”). | |
| = e mai ușor să vindeci societatea pe căi pașnice | Anghel Pop [10.Oct.08 15:05] |
| Cei care demască antisemitismul, pentru ca astfel de orori să nu se mai repete, pot fi învinuiți de violență la rândul lor? Cei care militează pentru pace, protestând cu putere contra violenței, sunt ei violenți cu adevărat? Acestei atitudini i-aș spune vehemență. Îmi vine rău când văd încolțind ici-colo germenii violenței, și mă străduiesc să-i stârpesc din fașă. Nu mai vreau exaltați care fac pe vitejii pe internet, și ne incită la anarhie. Da, protestez cu putere în subsolul acestui text, pentru că am oroare de indivizi care vor să ne câștige simpatia, să se joace cu emoțiile noastre ca la o claviatură, pentru ca în final să ne facă să-i urmăm în aventura ideilor lor sângeroase. Nu vreau să mă las manipulat de utopiști naivi care se inflamează repede pentru o idee, dar capabili să ucidă în numele ei. Să vedem care este rețeta acestui manifest. Domnul Potra ne prezintă situația generală din țară, ceea ce știm cu toții, că lucrurile merg prost, ne sensibilizează prin povestea fetiței, cu caracter garantat lacrimogen, apoi se dă pe sine ca model de urmat (eu "i-aș împușca, dacă aș putea”), după care ne incită să ne revoltăm: „e criză de rebeli în România”, „revolta trebuie dospită”. Cam așa făceau legionarii în perioada interbelică: câștigau încrederea populației construind în tabere de muncă azile pentru bătrâni, orfelinate, locuințe pentru săraci, iar după ce și-au asigurat capitalul de încredere s-au pus pe rebeliuni și împușcări. Rețeta e verificată. Așa că și în subsolul acestui manifest au început să curgă reacții favorabile: de la susținere până la anunțarea viitoarelor incendieri și răzbunări. Cine cu ce s-ar fi ales din asta? Domnul Potra și-ar fi mărit creditul de încredere, pentru că eu cred că asta îi interesează pe cei ce abordează acest tip de discurs: faima, dorința de a rămâne în istorie, fie și prin urme de acte violente. Am vrut să rup vraja asta, hipnotizarea în masă, zicând cu hotărâre NU! Dacă aș reuși prin luarea mea de atitudine să stopez ascensiunea unui mic Hitler in nuce aș fi mulțumit. Domnul Potra putea să mă convingă numai dacă ar fi propus soluții pașnice. Eu cred că numai strategiile politice de tip Gandhi au valabilitate pe termen lung, numai luarea de atitudine fermă și non-violentă poate optimiza mecanismele democrației. Dovadă faptul că Gandhi și-a atins obiectivele fără vărsare de sânge. Respect umanismul lui Gandhi, niciodată utopiștii care vor să ne impună ideile lor prin agitații abile. Revoluțiile cu idealuri utopice și grandioase sfârșesc prost. Mi se pare inadmisibil ca în mileniul III, după experiența amară a măcelurilor și conflictelor din secolul XX, domnul Potra să mai vină cu acest tip de discurs violent care face apel subversiv la imaginarul colectiv al românilor nemulțumiți. De ce domnul Potra nu renunță la fraza care îl incriminează? De ce nu a retras pasajul vizat atunci când i s-a atras atenția, admițând public că a greșit prin acea manifestare extremistă? Cred că domnului Potra îi e greu să recunoască faptul că a greșit. Aici se vede gândirea rigidă, care nu poate accepta faptul că uneori oponentul are dreptate, în contrast cu o gândire nuanțată, deschisă spre ameliorarea proprie prin dialogul real, fie și cu adversarii de opinie. Domnule Potra, dacă vrei să faci bine în țara asta poți să o faci liniștit, dar pe căi pașnice. Fă-ți o fundație, atrage tineri în jurul tău, ajută tineri, schimbă societatea prin forța gândirii tale. Ai în fața ta un teren imens și fertil. Dar fără derapaje extremiste! Și acum ar trebui să retragi acel pasaj problematic, și sper ca acest conflict să te ajute să-ți revizuiești gândirea pe viitor, pentru a nu mai intra în astfel de polemici. | |
| = Dramatizări și exagerări | Rodean Stefan-Cornel [10.Oct.08 16:16] |
| Nu vreau să mă angajez în polemici, dar cred că, după aproape 7 luni de "Agonia", eu am înțeles că sunt pe un site de literatură, nu la manifestări politice și nici la o sesiune de comunicări științifice despre fascism, extremism, manipulare etc. Domnule Anghel Pop, să nu exagerăm și să nu dramatizăm! Eu, de exemplu, care am făcut un comentariu favorabil domnului Potra, ceva mai devreme, mă simt vizat de avertizările dumneavoastră, ca nu cumva să pun mâna pe ciocanul de șnițele și pe cuțitul cu care tai hârtie și să-l urmez pe anarhistul de Potra în tendințele sale de a extermina întreaga clasă politică! Cine mă cunoaște puțin știe că, după zeci de ani petrecuți în armată, după o carieră militară ca ofițer cu funcții destul de importante, după ce am studiat destul de temeinic probleme de război psihologic, de tehnica manipulării și de comunicare, nu este niciun pericol să fiu manipulat. De asemenea se știe că sunt umanist prin definiție, că ador dezbaterile pașnice, nonviolența, că sunt extrem de atent în respectarea legilor și a altor "rânduieli". Și atunci, de ce mă faceți să mă simt parcă vinovat de faptul că am afirmat doar că îmi place cum scrie domnul Potra? Este vorba doar de un eseu și, "Un bun eseu presupune, pe lângă interpretări personale.....elemente de fantezie și în orice caz o formă și un stil deosebit de atrăgătoare". Am citat dintr-un dicționar de termeni literari, ca să se poată interpreta mai bine așa-zisele fraze belicoase ale autorului. În concluzie, pentru mine, domnul Potra a demonstrat că știe ce este un eseu, știe cum se scrie un "bun eseu". Atât. Cornel Rodean | |
| = punct pe acest subiect! | Paul Bogdan [10.Oct.08 17:15] |
| Domnule Anghel Pop, oare nu ar fi mai bine să îl ucidem pe Victor Potra pentru a împiedica eventualele crime pe care acestea le-ar putea comite? Poate ar trebui să înființăm un comando secret și să îi curățăm pe cei care au ceva de SPUS împotriva stării de fapt... că doar s-a mai întâlnit în istorie. Întreb acest lucru deoarece dumneata ai intrat pe un teren minat. Vă justificați vehemența făcând analogii care ar trebui să vă asigure o anume simpatie și să pună interlecutorul într-o postură imposibilă. Mai clar: una este să spui "aș face", alta este "haideți să facem!". Este diferența dintre opinia personală și instigare. În cazul când dumneavoastră exagerați, jocul devine perfid. Vă rog să aveți grijă, nu toată lumea poate fi dusă din virgule! | |
| = În ce cred, Adrian Dumitru... | Victor Potra [10.Oct.08 17:52] |
| 1. Cred în discursuri echilibrate, care știu să privească toate fețele unei probleme. 2. Cred în dezbaterea relaxată, centrată pe idei și pe soluții. 3. Cred că abordarea de mai sus este total ineficientă în România, până nu sunt îndeplinite câteva condiții de receptivitate. În acest moment nu mai au importanță decât problemele care au în spate un număr semnificativ: de oameni (potențiali votanți), sau de bani. În acest joc al numerelor, intelectualii moderați primesc pedeapsa supremă: ignorarea totală. Nu are importanță ce spun (din punct de vedere social), vorbesc în pustie. Pentru ca tu, și cei asemenea ție, să ajungă să susțină "O dezbatere care să propună soluții", care să nu fie o farsă, trebuie să existe o voce (sau un cor), susținută de un număr semnificativ. Pur și simplu pentru a pune problema, în termeni reali. O dată ce ascunderea sub preș a problemei (oricare ar fi ea), va deveni imposibilă, o dată ce clasele conducătoare acceptă dialogul real, nu mimat, atunci vine momentul ca oamenii ca mine să se retragă, lăsând locul oamenilor ca tine. Există două diferențe majore între mine și un jurnalist: nu am presiunea noutății continue, și nu sunt plătit pentru ce scriu. Acestea sunt premisele care îmi permit să spun că una dintre motivațiile mele, este de vă pune pe voi, intelectualii autentici, cu un bagaj de cunoștințe incomparabil mai vast decât al meu, în "pole position" pentru găsirea de soluții. Deci nu este vorba despre înlocuirea politicienilor cu intelectuali, ci despre crearea unui statut al vocii inteligente, a unei situații până la urmă normale, în care cultura și educația nu mai sunt văzute ca un lux, ca o decorațiune de care ne putem lipsi. Pentru ca unul ca tine să poată vorbi în șoaptă și să fie ascultat, unul ca mine trebuie, mai întâi, să le scoată dopurile din urechi. Notă: în contextul de mai sus, "națiune educată" se referă la națiunile care știu cum să reacționeze când cei numiți pentru a conduce încep să-și bată joc. | |
| = Suntem datori să încercăm, d-le Paul Bogdan... | Victor Potra [10.Oct.08 18:09] |
| Cu o moarte toți suntem datori, dar ce facem cu viața care ne desparte de acel moment? Radiografia dvs. este corectă. Polarizările din societatea românească sunt strigătoare la cer. Iar șansele de a apărea ca un măscărici, la știri, sunt mult mai mari decât acelea, infime, de a genera o schimbare. Dar o viață e valoroasă când încerci să o trăiești conform credinței tale intime, în consonanță cu convingerile tale. Deci, apreciind ironia amară a îndemnului, vă spun că întenționez "să crap" cât mai zgomotos posibil :) Măcar atât să știu că am făcut: n-o să-i las să le tihnească... | |
| = dl. Cornel Rodean | Victor Potra [10.Oct.08 18:24] |
| De scris scriu serios doar de trei luni. Mulțumesc pentru aprecieri. Ce este publicat pe agonia relevă, inclusiv ca dată, când au fost scrise textele. E drept că am hotărât că voi scrie acum zece ani, timp în care am "dospit" :) Nu am colaborări la ziare sau reviste, în afara agoniei, încă nu am găsit o relație care să nu ceară compromisuri asupra conținutului și formei scriiturii. Nici nu am căutat, dacă aveți vreo sugestie... mulțumesc. Cât despre al doilea comentariu al dumneavoastră, cred că se încadrează la problematica "cum îl faci pe surd să audă", mai ales când nu vrea... Am spus deja de prea multe ori că este vorba de o metaforă care relevă o stare de spirit... Voi trata acuzația de extremism într-un com separat. Mulțumesc pentru mintea deschisă cu care ați venit asupra acestui text... | |
| = dl. V. Munteanu | Victor Potra [10.Oct.08 18:38] |
| O demostrație elegantă, asupra unui lucru simplu, până la urmă: "Lăsați oamenii să gândească și să se exprime liber" Știți, extremismul este până la urmă refuzul dialogului... Eu am încercat de cel puțin trei ori să intru în dialog cu cel care mă acuză de extremism, pe coordonate diverse. Eu am impresia că am primit de fiecare dată aceeași tiradă, construită pe o frază ruptă din context. Fac aceste precizări, pentru că extremismul este exact acela care nu lasă oamenii să gândească și să se exprime liber... | |
| = Domnule Potra | Adriana Lisandru [10.Oct.08 18:47] |
| Mă iertați că vă mai obosesc și eu (cred că sunteți extrem de solicitat de numărul comentariilor) însă am o nelămurire. Citez din unul din răspunsurile dvs: "Cu o moarte toți suntem datori, dar ce facem cu viața care ne desparte de acel moment? " Iată o întrebare, îmi spun! sau, cum zicea Eliade..."întrebarea justă"! mai departe: "Dar o viață e valoroasă când încerci să o trăiești conform credinței tale intime, în consonanță cu convingerile tale. Deci, apreciind ironia amară a îndemnului, vă spun că intenționez "să crăp" cât mai zgomotos posibil :) Măcar atât să știu că am făcut: n-o să-i las să le tihnească..." ei bine, frazele de mai sus fac să se rostogolească nelămurirea peste mine: chiar credeți că un articol (sau eseu) publicat în spațiul acesta (oricât de bine ar fi el scris) îi va tulbura pe distinșii noștri aleși? Înclin să cred că zgomotul ce le va atinge urechile este fi comparabil cu acela al unei păstăi de fasole strivită sub roțile unui tir. Scuzați-mi sinceritatea... De ce nu vă folosiți energia și revolta acționând acolo unde protestul dvs. ar fi, într-adevăr, auzit, deci eficient? | |
| = Experienta unui... | Ioana Geier [10.Oct.08 19:43] |
| ORIUNDE IN LUME sunt copii care rabda! Da,ne este greu,cumplit de greu sa ne uitam in ochii lor,in sufletele lor. Dar,sa fim rezonabili:disputele respective ar trebui sa aiba loc intru cu totul alt cadru,nu pe un site de literatura,accesibil in lumea intreaga.Incredibil,cum ne" fortam "sa distrugem din orice,si bruma de incredere pe care occidentalii o mai au in noi! Ioana Geier(care are si experienta unui adapost de femei in occident...) | |
| = De ce nu pot capitula în fața mitocăniei gălăgioase... | Victor Potra [10.Dec.18 14:27] |
| Cum bănuiți cu toții, este înainte de orice o chestiune de principiu. Nu poți renunța la ideile tale doar pentru că cineva urlă continuu. Extremistul este de fapt, în acest caz, o persoană care semnează cu numele de "Anghel Pop". Naiba știe cine e, a fost Irina Vendis, o fi fost și Moș Crăciun, dar nu uitați că este o persoană care are obișnuința manipulării, a ipocriziei, a mistificării. Să demontăm arsenalul cu care sunt atacat în acest moment. 1. Se urlă în continuu același lucru, până situația ajunge insuportabilă pentru victimă. Experimentat cu succes în lagărele chinezești, pentru reeducare. Subiectului i se repetă până la saturație un discurs unic, cu variațiuni minore. Aplicat cu excelente rezultate și pentru izolarea unor indivizi în comunitate. Ca metodă seamănă izbitor cu propaganda fascistă și comunistă, care denigra prin repetiție oponenții, înainte de eliminare. Anghel îmi aduce aminte de Goebbels, urlând isteric la radio, la infinit, aceleași inepții, până când ele ajung numitor comun în conștiința ascultătorului. 2. Subiectul este acuzat de toate crimele imaginabile. Se face proces de intenție. Pledoaria acuzării este construită pe "ce a vrut să spună" subiectul. Frazele, cuvintele, sunt rupte din context și manipulate cu abilitate. Se aduc precedente istorice. Se face apel la biografia subiectului. Subiectul este asemuit cu toate personajele malefice din istorie. Isteria ajunge în pragul lapidării: asemenea oameni nu au dreptul să... să acționăm cu hotărâre împotriva atitudinii nesănătoase a tovarășului... să-i închidem gura! După câteva iterații retorice, "procurorul" Anghel deja vorbește despre "acuzatul" Potra ca și cum l-ar fi prins cu mitraliera în mână, și doar vigilența sa revoluționară a oprit un masacru... O rețetă totalitaristă clasică, în care nu ai voie să mai spui nimic pentru că afectezi "liniștea" din conștiința cetățenilor... Liniștea care le permite conducătorilor să-și facă de cap! 3. Subiectul nu are dreptul la apărare. Tot ceea ce spune este ignorat. Inchizitorii nu acceptă discuții în afara cadrului construit. I se oferă însă șansa pocăinței, a iertării. Mulți oameni politici interbelici au cedat în închisorile comuniste când li s-a aplicat acest tratament. "Recunoaște și o să te iertăm". Din fericire dl. Anghel nu are la îndemână și metodele de convingere "fizice", am prea puține îndoieli că nu le-ar folosi... "De ce domnul Potra nu renunță la fraza care îl incriminează?" deja totul a fost demonstrat, nu mai rămâne decât de stabilit gravitatea pedepsei, în funcție de regretul de care "dă dovadă" (vezi Goma, din nou) subiectul. 4. Se pun etichete. De exemplu "antisemitism". Ce dacă nu era deloc vorba de evrei sau de orice altă rasă sau popor? Subiectul trebuie demonizat. "Extremism". Ce dacă soluția propusă de fapt de mine este "să nu-i tac!" Acest eseu, politic vorbind, are un mesaj simplu: nu trebuie să mai tăcem. Trebuie să ne spunem nemulțumirile cu voce tare, trebuie să învingem lehamitea care crește în noi. Și, poate, să ne adunăm mai multe voci la un loc, să facem audibilă opinia noastră. Să creeăm premisele unui dialog real. Să renunțăm, măcar pentru un timp, la orgolii și turnul de fildeș, pentru a spune la unison un lucru în care credem: încetați această bătaie de joc la adresa culturii și educației! Despre extremism mai am de adăugat doar două lucruri. Motivul real pentru care legionarii l-au executat pe Iorga, erau scrierile lui polemice, în care îi ironiza cumplit, innaceptabil pentru un Zelea-Codreanu, care nu avea arma cuvântului. Era necesar să-i închidă gura. Exact ce încearcă acum procurorul meu personal de pe agonia, cu mine :) Al doilea, citez din Eminescu, Scrisoarea a III-a: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!" De asemenea, citiți articolele lui Eminescu din acea perioadă. Cine nu poate sau nu vrea să înțeleagă o metaforă, îl va acuza pe Eminescu de extremism, pentru că vrea să le dea foc politicienilor. De asemenea, de "bulgărism" și "grecotism". Și în ciuda lehamitei pe care o simt în fața prostiei agresive și în fața mitocăniei gălăgioase, nu voi capitula. Și nici nu voi închide șirul comentariilor aici. Sunt dispus să lupt pentru dreptul la exprimare liberă. | |
| = parere | alexandru moga [10.Oct.08 21:15] |
| Domnule Porta, in primul rand acest text nu este eseu. Nici de frica nu este eseu. Specia literara numita eseu se manaca cu alta paine. Asa ca, va sfatuiesc sa ii schimbati incadrarea. Apoi, domnule Potra, ganditi-va si dumneavoastra ca suntem oameni mari; lasati povestirile gen fetita cu chibrituri. Incercati si dumneavoastra sa scrieti mai spre BBC. Nu spre Pro Tv & Maruta, manele & stirile de la ora 5. Mai lasati si dumneavoastra vrajeala si ipocrizia ca nu va crede nimeni. Chiar credeti ca eu / cred ca / dumneavoastra nu puteti dormi noaptea din cauza tragediilor care se intampla in tara asta? Domnule Porta, ce faceti dumneavoastra cu textul asta, este circ ieftin. Si, eventual, faceti senzatie pentru un public care are maximum 10 clase primare, domnule Porta. Spunea un italian ca "vanitatea este prostia egoismului si orgoliul e insolenta vanitatii". Domnu' Porta ascultati si de opiniile critice - ca stiti ce spune un proverb popular "nerodul deschide gura, dupa ce-a-nglodat trasura" | |
| = doamnei Adriana Lisandru | Victor Potra [10.Oct.08 22:18] |
| Doamnă Adriana Lisandru, aș fi încâncat să-mi spuneți Victor, și dumneavoastră, și turma de lei străvezii :) Din două motive postez asemenea scrieri pe agonia. În primul rând, pentru că supun tot ceea ce scriu, mai întâi furcilor caudine ale celor pe care îi știu asemănători cu mine, cel puțin ca presupoziție a apetenței către cultură. E un instrument de control valoros: aici toate părerile sunt avizate, chiar dacă uneori pot fi răuvoitoare. Nu doar că nu mă consider infailibil, dar din punct de vedere "scris" sunt un "puști". M-am reapucat doar de trei luni, la modul serios, de adordarea acestei modalități de exprimare. În al doilea rând, presupunând că aș dori să mă fac auzit, nu cred că un asemenea obictiv poate fi atins de unul singur. Nu și dacă obiectivul este altul decât o efemeră celebritate mediatică... Nu poți schimba de unul singur nici măcar intrarea de la scara blocului... Și apoi, care ar fi spațiul în care aș putea spune ceva, și să fiu "într-adevăr, auzit, deci eficient?" Poate o să public la un moment dat ceva, când se vor aduna destule texte "tocate mărunt" prin acest benefic malaxor care este comunitatea agonică. Dar până atunci nu știu un alt spațiu, în care aș putea produce și dezbateri, nu doar un supliment de gălăgie, în urechile deja surde de atâta agresare ale societății românești... | |
| = părere | Dana Banu [10.Oct.08 22:36] |
| nu ești deloc dar deloc un "puști" în ale scrisului(cum văd că i-ai răspuns Adrianei) am citit absolut tot ce ai postat pe agonia(inclusiv comentariile:)) și părerea mea directă și fără tot felul de fionguri și accesorii inutile e că ai forță și știi exact ce vrei să spui în jocul comentatoricesc de idei de aici nu intru că nu am apetență pentru așa ceva dar da, am citit și trebuie să recunosc că textul tău de aici(care nici mie nu mi se pare a fi eseu) a ajuns până la mine drept pentru care nu trec ca un mut indiferent mai departe și îți spun: ai respectul meu deplin, Victor Potra, știi ce e patetismul iar asta nu e puțin, ba chiar dimpotrivă, trebuie exercițiu lung și intens de viață(viață din aia reală nu imaginar-virtuală) pentru așa ceva salut | |
| = doamnei Ioana Geier | Victor Potra [10.Oct.08 22:52] |
| De acord cu dumneavoastră că disputele acestea ar trebui, poate, duse într-un alt cadru. Dar pentru ca ele să aibă efect, trebuie ca adevărul să fie spus clar și răspicat! Câtă presiune a trebuit să fie pusă, și cât timp, pe succesivele guverne românești pentru ca problema copiilor instituționalizați să sufere îmbunătățiri semnificative, în România? Cum ar fi arătat orfelinatele române azi, dacă, imediat după revoluție, nu era difuzat în toată lumea filmul acela cutremurător despre copiii condamnați la exterminare? Un film care a făcut un mare rău "imaginii României", și un mare bine copiilor de peste zece ani, care au neșansa de a ajunge în asemenea așezăminte. Cel puțin ghinionul de a fi orfani nu mai este echivalent cu o condamnare la temniță grea! Sunt sensibil la problematica imaginii țării noastre, și argumentele vi le pot da într-o discuție privată. Unul dintre personajele admirate de mine este Nicolae Titulescu, care știți ce a făcut pentru această țară, în perioada interbelică. În condițiile unei mizerii politicianiste, care, până la urmă, a dus la demiterea sa! Dar a realizat aceasta fără a ascunde nimic din realitatea internă, acest lucru, de altfel, i-ar fi distrus credibilitatea... Luptând, în interiorul țării, cu condeiul, până la epuizare. Plecând în exil, când libertatea de expresie i-a fost pusă în primejdie. Ar fi putut să aibă aici o viață liniștită, era înstărit, din activitatea sa ca avocat. A preferat exilul tăcerii. Vă respect experiența. Ce vreți să spuneți e că prea fac definitorie această situație (a fetiței) pentru România, care are și părți minunate, de scos în evidență. Și că și occidentul are cazurile lui dramatice, dar pe care nu se bate atâta monedă. Da, dar diferența esențială este că acolo acest lucru este recunoscut ca problemă, că dezbaterile și recomandările grupurilor de lucru sunt luate în serios, că civismul oamenilor de afaceri permite inițiative cum ar fi un adapost de femei, care nu trebuie suportat integral de către stat, nu neapărat... Noi mai avem mult până acolo, dar nu vom ajunge dacă nu începem să pășim, cum putem, chiar nesigur... Sper că am făcut mai clară intenționalitatea demersului meu, care nu este grevată de indiferență la adresa problematicii imaginii țării care mă definește și pe mine, în egală măsură, ca imagine. Doar sunt român... | |
| = Rebel fără cauză... | Ioan Jorz [10.Oct.08 23:14] |
| Victor, îți dau un zece, minus, pentru claritatea și eleganța "editorialului" tău, îndeajuns de cuminte pentru a nu deranja pe nimeni. Cât despre solidaritatea intelectualilor... Am văzut prea multe "specimene" ale elitei culturale, cumpărate cu funcții și posturi bine retribuite, încât să mai aștept acea revoltă, cauză, care să-mi amintească, cutremurător, că sunt viu, că pot redeveni rebel. | |
| = in plina campanie | Traian Rotărescu [11.Oct.08 02:55] |
| Prea multa ariditate in Romania despre care vorbesti si in care traim, depaseste, negativ, desigur, situatia descrisa in versurile lui Edwyn Collins: " too many protest singers/ not enaugh protest songs." Ambele imprejurari ne lipsesc. Izbitoare asemanarea si cu "Ferma animalelor". Ce-i mai grav e ca invrajbirea continua in mod pervers chiar si in randul micilor cercuri desprinse din masa cetatenilor infometati (inclusiv pe plan intelectual) cercuri atinse de "morbul" luciditatii. N-am stat sa urmaresc schimbul de replici cu d-l Anghel Pop, dar, in mod sigur, acest lucru (gest) NU ajuta cu nimic situatia descrisa; disputele intelectuale nu fac decat sa (se) indeparteze si mai mult de o posibila solutionare. Vreau sa spun ca e extrem de improbabil ca vreunul dintre guvernantii incriminati sa citeasca un articol postat pe ORICE site de literatura! Sa aiba macar minimul de interes de a-si consolida mandatul luand pulsul adversarilor "condeieri" adica tocmai acelora care-i pot demasca. Manvrele si tacticile politice devenind din ce in ce mai grosiere, flerul politic, acel simt al anticiparii miscarilor opozantului/ adversarului in scopul mentinerii in functie s-a atrofiat, s-a opacizat; de-acea REdescopera roata, fiindca s-au adaptat alegatorilor care "muncesc, nu gandesc". E un mecanism care functioneaza de la sine, nici macar n-a trebuit sa-l inventeze! De unde si sfidatoarea dar proportionala crestere a nesimtirii a guvernantilor cu obraz de soric. Nu spun ca te singularizezi inutil, doar va fi greu sa fii auzit de urechile care conteaza ( pt a fi in masura sa IMPLEMENTEZE ceva) | |
| = *) | Manolescu Gorun [11.Oct.08 12:43] |
| Potra vorbește serios și cȃnd glumește. Și enervează. Inclusiv pe subsemnatul. D’aia, din cȃnd ȋn cȃnd, ne pierdem cȃte puțin timp ȋmpreună. Conversȃnd. Chiar și de la distanță. Pentru că ȋmi place. | |
| = copertă | Adrian Firica [11.Oct.08 16:13] |
| aha!, ăsta e CD-ul ăla - ultimul de mine achiziționat - pe coperta căruia apari cu un rebel între dinți scrâșnind: atenție că trag! | |
| = i'm bad in a gangsta's paradise | noemi kronstadt [11.Oct.08 17:48] |
| mi-am imaginat pamfletul pus pe muzica lui coolio si regizat real bad de michael a iesit supercool, asta numesc eu impact emotional maxim la scena deschisa sorry ca nu lacrimez cu o mana en coeur si cealalta pe patul armei, dar sunt ocupata sa lutherizez blana mioritica a democratiei...oh yeahhh... | |
| = Re Dana Banu | Victor Potra [11.Oct.08 17:52] |
| Iartă-mă că îți răspund cu întârziere. Aseară, văzusem comul tău, dar a venit dictatorul necondiționat al existenței mele și a cerut o poveste. Inspirat de ceea ce mi-ai scris, am început o poveste nouă: "Omul care nu știa să spună povești". Lui Cozmin i-a plăcut începutul, așa că îți transmit mulțumirile lui :) E povestea omului aflat în căutarea imaginației pierdute. Dacă "ne" iese bine (colaborăm la curgerea poveștii :)) poate o s-o publicăm pe agonia. Cozmin m-a întrebat de unde mi-a venit ideea, i-am spus că de la o "fată" care mi-a scris ceva pe site-ul pe care public eu, "cum o cheamă?", "elian", "ce nume tare, putem să-i dedicăm povestea după ce o publici?" m-a întrebat în calitatea-i de coautor. Ia spune, Elian, putem? :) | |
| = Re Ioan Jorz | Victor Potra [11.Oct.08 18:14] |
| Jorz, precum bine știi, "zece minus" e mult mai mobilizator decât "zece plus", e diferența între "nec plus ultra, culcă-te" și "bagă mare, scrie". Mulțumesc :) Pe de altă parte, să-ți spun o tărășenie amuzantă. Chiar mă puneam în situația în care, Doamne ferește, reușeșc vreodată să fac suficient deranj încât să fiu băgat în seamă, și mi se aplică tratamentul "nu poți să-l înfrângi, cumpără-l!" Oare ce aș face? Am răsuflat ușurat dându-mi seama că am deja funcția de responsabilitate maximă pe care mi-o pot asuma, aceea de tată, și că e nerecuzabilă, și că mi-e prea lene să câștig mai mult decât am, și culmea, nici nu prea ne trebuie! :) Se va vedea dacă îți mai arde să fii rebel, dacă cumva ce visez eu nu e pură utopie, și ieșind cu anume scrieri și atitudine în public, mă voi trezi storcit, iar vocile asemenea lui Anghel, de aici, vor deveni un cor asurzitor. Asta ar fi o situație interesantă, nu crezi? Cu premise clare de a opta pentru "rebelitate" sau cumințenie... :) Zău că mă frige să ne hârâim la o palincă, cu o masă de brad negeluit între noi... | |
| = Re Traian Rotărescu | Victor Potra [11.Oct.08 18:31] |
| Traian, tot ce pot să sper și să fac, este să realizez o "estetică a urâtului" care însă să ajungă și până la omul de rând, care a ajuns să mai cumpere carte rareori. Sunt nuvelele underground, gen "Plămâni" și "La curve" - care descriu realitatea așa cum ne izbim de ea. Lucruri despre care mulți au auzit, prea puțini au scris. Este seria de pseudo-eseuri (mai aproape de pamflet) "Criza de rebeli în România", și ele scrise într-un limbaj fără pretenții, care, de asemenea, sper că au o șansă de receptare largă și cu revolta comună, pe care oamenii obișnuiți o abandonează după cinci minute, pentru că au impresia că nu e nimic de făcut. Și mai este seria "Noul totalitarism creștin", în care încerc să demontez, cu mijloace tot apropiate de pamflet, un mecanism de "cumințire" aplicat pe scară largă în România. Naiba știe ce-o să iasă din toată povestea asta, dar mă simt dator să încerc... | |
| = Re Gorun Manolescu, A. Firica, Noemi K. Florian Abel | Victor Potra [11.Oct.08 19:13] |
| Îmi cer scuze că vă răspund într-un singur com, criza de timp, am weekendul dat... :) D-le Gorun, să sperăm că cei care chiar sunt vizați de scrierile mele, nu au ajuns imuni și la enervare. Din ce văd eu, orgoliul le este înfloritor, astea sunt semne bune, înseamnă că sunt șanse să se oftice și să reacționeze, dacă reușesc să public câte ceva :)) Firica, stai să vezi continuarea, "Politicienii contraatacă". E trilogie grea, cu re-make-uri multe. Cred totuși că episodul "Întoarcerea Rebelului" îți va stârni vehemența la maxim... Tu între timp ai putea să lucrezi la scenariile pentru episoadele 1 - 3, "Amenințarea SRI-ului", "Atacul minerilor" și "Răzbunarea marinarului". Glorie și bani, Firica, îți dai seama ce ne așteaptă? Noemi, să sperăm că publicul larg va fi de aceeași părere cu tine și că va dori să plătească biletul la concert, constând în abrupta relocare a unui număr k de sinapse către gânduri subversive de genul "de ce așa și nu altfel?" De acord cu lutheranizarea, dar blana nu e mioritică, că încă nu l-am auzit pe Becali spunând "Iar la cap să-mi pui / Fluieraș de fag, / Plătește cu drag! / Fluieraș de os, / Votează duios! Florian Abel, ratasem comentariul tău, mulțumesc pentru intervenție, dar nu trebuie să iei nimic în serios din ce spune despre sine Anghel, e pură ficțiune. Mulțumesc tuturor. | |
| = Câteva puncte și o corrigenda | Adrian DUMITRU [10.Dec.18 14:27] |
| Victore maică, am stat și am cugetat dacă să revin cu un alt comentariu sau nu. Și cum cugetam eu așa, mi-a dat cafeaua în foc, am luat cafeaua, am băut cafeaua și am început să scriu. O fi oare asta diferența între un "intelectual" și "un om care caută soluții"? Whatever. 1. Ți se pare ție că "intelectualii" vorbesc totdeauna în șoaptă? Uite două exemple, din două arii diferite, care să îți arate că nu e așa. a. Marx. Crezi că a vorbit "în șoaptă"? b. J.F. Revel, filozof și jurnalist al dreptei moderate franceze în anii războiului rece. Nu nu numai că nu a vorbit în șoaptă, dar a avut și soluții. Care, uneori, au fost auzite. 2. sunt perfect de acord cu preopinenții mei care au atras atenția ca textul de față nu e încadrabil la "eseu". Eu aș sugera, în șoaptă și cu umilință, "articol-polemică". 3. ceea ce îi lipsește societății românești (care a ratat startul în 1990, din milioane de motive, dintre care eu numesc unul: respingerea în bloc a punctului 8 "de la Timișoara" ceea ce a favorizat creșterea și dezvoltarea masivă a lichelismului politic) nu sunt strigătele, și nici gesturile populiste (din punctul acesta de vedere, câțiva politicieni - să le dăm și numele???- reușesc foarte bine să convingă opinia publică despre aceea că "lor le pasă"). Eu cred că ceea ce îi lipsește României e o masă de dialog. De la masa de cetățeni care să intre în dialog la "reprezentanții" lor care să accepte dialogul. (iar aici îți dau dreptate - ne lipsește masa de cetățeni suficient de inteliugenți și de educați pentru a înțelege că dialogul civil este în interesul lor. Însă... cum facem să apară această ... masă?) 4. ceea ce le lipsește articolelor tale polemice este măsura. Ești dulce rău când mă previi despre pericolul inchizitoralismului ortodox în România anilor 2008. Ești la fel de dulce când îmi explici că libertatea mea de opinie și exprimare sunt în pericol. Ai tu dreptate în felul tău - am întâlnit și continui să întâlnesc spații destinate dialogului care blocheză dreptul la libera exprimare. Dar... de aici și până la Roma e cale lungă, nu crezi? 5. Da, este și a fost criză de rebeli în România. Dar... ai vreo soluție pentru ca mamele românce să puiască mai mulți rebeli și pe viitor? Eu aștept multe de la clonare... :) 6. Mă bucur că ai căzut de acord cu mine asupra faptului că anumite opere de "binefacere" și "sponsorizare" pot fi trecute (prin intermediul unei camapanii susținute cu implicarea acestei minunate fantome dâmbovițene care a fost Societatea Civilă) de la stat la minunații oameni de afaceri români și mașinile lor zburătoare și de bani făcătoare. 7. În opinia mea, situația din România actuală este dezastruoasă. dar asta nu justifică marșul violent al societății (încă civile) spre putere. Și nici strigătele de furie. Și nici o revoluție. În clipa de față, o altă "revoluție" ar fi ridicolă și inutilă. Și nu ar face decât să schimbe un grup de lichele cu un alt grup de lichele. Părerea mea. 8. Certamente, intelectualii se pot lăsa cumpărați. Țin să informez și pe această cale pe acei comentatori care ar fi tentați să replice cu acuze de genul "Dl. A.D. vorbește despre moderație pentru că a fost cumpărat de un X grup de interese" că o asemenea aluzie este lipsită de fundament. Dl. A.D., semnatarul acestor rânduri, este un șomer cu diplomă și școală. Nu a fost cumpărat de nimeni. dar i-ar plăcea... :) Corrigenda (de amorul artei de a cârcoti): 1. Spartacus a fost multe, dar campionul luptei de eliberare a sclavilor și a năzuinței spre libertate dreptate etc. a fost doar în istoriografia marxistă și într-un film cu Kirk Douglas (unde, în loc să moară elegant pe câmpul de luptă, așa cum se pare că pățit, dl. Spartacus s-a trezit așezat frumos pe o cruce. The last, but not least dintr-o lungă linie de gladiatori captivi... De unde rezultă ca filmul bate viața și amândouă bat istoria... la fund...). Ceea ce știm - de fapt- despre Spartacus (câteva rânduri sau pagini în Titus Livius, Plutarh, Diodor și Appian) nu ne acreditează nici un fel de concluzie de vreun gen sau altul. Realitatea e că nu știm ce voia să facă cu sclavvii eliberați și nici de ce i-a eliberat. În Sicilia, de pildă, liderii revoltei sclavilor au înființat o curte regală. Iar Spartacus voia să ttreacă în Sicilia... 2. Întrebarea justă despre care vorbea Eliade într-un roman care mi-a plăcut și mie enorm este - după cum admite și autorul romanului prin gura personajului său, Biriș- un concept împrumutat din Heidegger. care, fără să o mai admită, că avea și el orgoliul lui de filozof, o luase cu împrumut de la Hegel. Însă a pierdut chitanța de restituire... 3. Iorga. Motivul pentru care legionarii i-au făcut o vizită pentru o plimbare/picnic prin pădure este acela că lui - sc. lui Iorga- i se datora arestarea dragului și angelicului lor căpitan. Iar cum legionarii erau niște copii care se jucau cu pistolul pentru că erau convinși că doar ei au dreptate iar că democrația e un putregai politicianist jidovit din care o să îi extragă acel angelic căpitan despre care vorbisem supra cu fapta și nu cu vorba, s-au considerat îndreptățiți să nu mai discute la masa rotundă, ci să îi facă lui Iorga (dar Iorga n-a fost primul, totuși) un implant cu plumb. cu fapta, și nu cu vorba. 4. Ei, cu Titulescu e mai complicat un pic. Citeam deunăzi (dar nu mai amintesc unde, era acum un an) un textuleț în care un om politic franțuz se minuna de caracterul megaloman al acestui Titulescu. care declarase ceva de genul (citatul meu e aproximativ în formă, dar exact ca fond): "mai vreau doar să îi împac pe francezi cu germanii, și-apoi mă retrag din politică". Acum, motivele exacte ale exilului lui Titulescu nu sunt chiar cunoscute. Însă, lectura atentă a jurnalelor vremii (Martha Bibescu, de pildă) ne pune pe o pistă corectă: megalomania lui Carol II nu a mai suportat megalomania lui Titulescu. End of the story. Libertatea expresiei a avut prea puțin de a face cu tribulațiile sfârșitului carierei unui foarte mare diplomat român... Că venise vorba, tot timpul am crezut că lui Carol II i se cuvine o monografie ceva mai echilibrată și mai calmă, care să plece de la premiza că anul 1938 este încă un an de referință pentru economia românească. Și, pentru că vorbeam de Fundații etc, își amintește cineva de activitatea Fundațiilor Regale patronate de acest personaj din care majoritatea nu mai vede decât un playboy regal bolnav de priapism? | |
| = semn pentru coatorul poveștii tale | Dana Banu [11.Oct.08 20:34] |
| spune-i te rog lui Cozmin că elian abia așteaptă povestea și că ar fi cazul să nu te mai lase să scrii răspunsuri atât de lungi și detaliate, nu prea stau bine cu răbdarea...vreau povestea cât mai repede am zis! salut vouă :) | |
| = errrr | Dana Banu [11.Oct.08 20:35] |
| coautorul* | |
| = . | Mihai Robea [11.Oct.08 21:39] |
| Am citit eseul acesta ca pe gestul unui om sătul. Dacă tot este să intrăm în Europa(deși altundeva n-am fost niciodată) eu, unul, prefer să trec pe sub portalul ridicat de Ioan Paul II, "Aveți curajul!" | |
| = Rezumatul comentariului d'antan | Adrian DUMITRU [11.Oct.08 20:50] |
| Victore maica, am stat aproape o ora sa scriu unul din comentariile logoreice in stilul meu. Shi am scris eu, shi am scris, shi am scris, plecand de la rebeli, am trecut prin Spartacus shi am terminat cu Titulescu, exprimandu-mi triumfator opiniile. Apoi am apasat "Trimite", shi am vazut mesajul de confirmare, asha ca am ieshit de pe pagina, doar pentru a descoperi ulterior ca un accident tehnic a determinat disparitzia comului meu in cetzurile eterne ale Internetului. Asta e, ce sa facem, noi sa fim sanatoshi. | |
| = Cer judecare lui Potra in fata Marii Adunari Nationale | taisia [11.Oct.08 22:22] |
| Mult sgomot pentru nimic. A trebuit sa postez o aberatie pe agonia, doar ca sa citesc cateva dintre lucrarile lui Potra. Sunt diferite de toate celelalte si pentru asta merita toata ura noastra. Potra e altfel, gandeste ca noi toti , doar ca are un mod personal inconfundabil in a reda prin imagini experientele unele traite altele rod al imaginarului. Nu se aventureaza in expresii larg folosite de pseudointelectuali si ne face sa avem fluctuatii de tebsiune ba pe unii ii face sa aiba si diaree. Imi pare rau pentru cei care privesc o fila din viata noastra de zi cu zi prin ochelari de cal, dar cu realitatea asta se confrunta multi. E mai bine sa faci nimic decat un orice dar altceva. Nu zic pro si nici contra. nu zic nimic. Nu fiti ipocriti si nici destepti si nici intelectuali. Fiti doar oameni care privesc si vad, E un proces de gandire dureros, dar merita. Potra incearca. Politica nu schimba oamenii, pentru ca doar oamenii pot schimba politica | |
| = ridica te gheorghe, ridica te ioane | pop adrian [12.Oct.08 00:35] |
| sau cum somnul compasiunii naste revolta divina. da' numa' dupa ce realitatea intolerabila te izbeste violent si decisiv sub forma unei fetite paupere si numa' dupa ce un reflex, nobil si uman pina la urma, este descris cu lux de amanunte si propagat instant drept scinteie si pretext pentru 'ceea ce o sa le fac eu lor' sau 'hai la lupta cea mare, uite ce se intimpla in jurul nostru'. victor, scuza mi ironia, poate nejustificata, poate deplasata si inoportuna. dar asta am perceput eu din postura de om/simplu/oprimat. nu ti contest bunele intentii, nici talentul de a mobiliza in juru ti o intreaga armata de revolutionari care pina la urma pot sa schimbe sau nu, ceva, in bine. dar acea 'mica intimplare' nu prea avea ce sa caute in programul tau manifest. e doar o parere, evident si intoleranta cuiva fata de manifestarea ostentativa a compasiunii, bunatatii si valorii personale. in alt registru, iti admir inocenta, atitudinea civica, exuberanta si inteligenta dar citindu ti eseul, l am vazut pe vadim, implicat profund si dezinteresat in problema cainilor vagabonzi, in pauza dintre doua reprize de zguduire a constiintelor amortite. asta ma face sa fiu in defensiva desi poate nu i cazul si sa ti contest sinceritatea desi poate nu am dreptate. | |
| = pt Adrian Dumitru. | Traian Rotărescu [12.Oct.08 01:45] |
| Perfect adevarat, de cand GDS-ul s-a dus de rapa, a lasat, se pare, in urma o perpetua absenta. Intr-un Larousse de poche, profesorul "sorbonez" Henri van Effenterre afirmă, citez: "Avant de mourir, dit-on, Solon aurait vu Pisistrate, général ambitieux et politicien retors, se moquer de ses lois et s'installer avec cinquante gardes du corps sur l'Acropole. Paradoxalement, c'est ce tyran qui fraiera vraiement les voies à la démocratie athénienne, en assurant à la cité une prospérité qu'elle n'avait jamais connue et dont profitèrent tous ses habitants.Mais Pisistrate n'y réussit point du premier coup: deux fois exilé, il dut deux fois se rétablir au pouvoir." Apropo de efectele inverse pe care marile personalitati il lasa in urma lor. De la Titulescu incoace...ce sa mai vorbim, am ajuns la fauna politica redata prin specificul "care este" :) | |
| = despre lipsa mea de măsură, Adrian Dumitru | Victor Potra [12.Oct.08 16:03] |
| Și uite-așa rămâne farsa aia neterminată săptămâni la rând, că nu am timp de ea... :) Nu mi-o lua în nume de rău dacă nu răspund punctual la toate ale tale. De spus am doar atât: - nu am soluții, încerc să fiu o voce pentru probleme - nu propun o revoluție, ci o evoluție, către situația în care starea de drept să fie și starea de fapt: aleșii sunt în posturi decizionale pentru a avea grijă de cei care i-au ales, nu de ei însuși - demersul meu nu vizează vreo ipotetică putere politică, nici măcar pentru "intelectuali", nu e nici un demers de genul "power to the people", foarte frumos în idealismul său, dar probabil utopic. E un demers care urmărește să "forțeze" un dialog pe care îl consider necesar: între societatea civilă și puterea politică. De ce să "forțeze"? Pentru că iau act de o banală stare de fapt: politicienii nu vor fi dispuși să discute decât cu un partener semnificativ, în percepția lor. Adică susținut de numere. - rebelitatea și inteligența, nu se iau prin contaminare fizică, ca și SIDA, deci nici vorbă o sporită împuire cu rebeli pe viitor, pe calea natalității. Știi foarte bine însă, că ideile pot rezona. Aici este singurul punct unde te-am simțit gratuit ironic. - oricine poate fi cumpărat, dacă ai moneda potrivită. Orice demers poate fi deturnat de la scopurile sale. A nu face nimic însă, nu poate fi o soluție. Varianta stoică, a tăcerii liniștite și serene, poate era o opțiune pentru antichitate, dar nu mai este de înghițit pe Dâmbovița, unde oamenilor le este foame acum! Nu neapărat de pâine, dar de educație, de speranță, de respect, le este foame! Este inacceptabil să vezi atâtea ființe umane tratate ca o cantitate neglijabilă, pe față. Asta mă duce și la problema măsurii în textele mele. De douăzeci de ani politicienii români dau televizorul mai tare, când societatea civilă bate la ușă. Societatea civilă, de obicei reprezentată de intelectuali finuți, ca tine, a tot zis pas acestui circ mediatic. Politicienii, între timp, s-au învățat, deja se predă la moșirea noilor fețe pe scena publică: dacă e intelectual, atrage-l în rahat, de scărbă și lehamite va abandona. Drept pentru care te întreb: de care măsură vorbești? A ta sau a mea? A ta e a intelectualului care păstrează distanța pentru a avea o judecată limpede, pe cât posibil imparțială. Bravo! De aceea am zis, serios, că atunci când va fi posibil un dialog real, el va trebui purtat de cei ca voi, cu măsura propusă de tine. Măsura mea însă, e aceea de care nu pot scăpa mergând pe stradă, amestecându-mă, fie și episodic, în dramele oamenilor simpli, totul creionat în deșănțarea asurzitor mediatizată a unui amalgam politic care a pierdut complet simțul ridicolului. Măsura mea e dată de experiența mea zilnică: am făcut greșeala să deschid ochii asupra faptelor mici ale realității, și acum nu pot să-i mai închid la loc. Dincolo de scepticismul unora dintre comentatori asupra sincerității, îți mărturisesc că într-adevăr au început să mă bântuie aproape continuu scenele de nedreptate. Trei întrebări, pentru a-mi înțelege, prin ricoșeu, măsura: Câți oameni vezi, zilnic (!!), scotocind în tomberoane, în centrul orașului? Care este numărul mediu de cerșetori din fața unui SuperMarket, la tine? Câte școli, care stau să se dărâme pe elevi, ai reușit să vizitezi până acum? Nu fac, Doamne ferește, proces de intenție. Mi-ești drag, de aceea m-a prins scrisul la acest răspuns, care intenționa să fie unul scurt. Dar încearcă să înțelegi doar atât: Ei, cei cu care mă identific zilnic, au un numitor comun. În acest moment, în România, Ei nu au Voce. Iar cei investiți cu încredere pentru a avea grijă și de Ei, își bat joc înfiorător. Li s-a uscat mâna de bătut la porți, stă să le cadă. N-am altă măsură decât a lor, pentru că acesta e motorul meu interior, suferința lor. Patetic? Poate. Atât am de oferit. | |
| = Mulțumiri | Victor Potra [12.Oct.08 16:34] |
| Mulțumesc pentru susținere și pentru cuvintele bine cântărite domnului Mihai Robea, și persoanei care semnează sub pseudonimul "taisia". Mulțumesc pentru echilibru și scepticism lui Adrian Pop. Mulțumesc doamnei Marina Nicolaev și domnului Alexandru Moga pentru incisivitate, precum și pentru timpul alocat citirii acestui text și enunțării unor păreri corective. | |
| = Sa traiti bine, si cine i-o ales... | OROS MARC [13.Oct.08 22:28] |
| E in zadar.Noi scriem si ei traiesc pe spatele nostru. Europa ne vrea asa saraci.Ei au avut nevoie de Romania pentru punctele strategice militare de la Marea Neagra. Daca am fi fost un stat puternic nu am fi fost vanduti ca sclavii pe la capsuneriile nenorocitilor de dincolo.Am intalnit tineri cu facultate care erau slugi la oameni analfabeti,doar pentru ca ei au in spate un stat care le asigura traiul.Noi nu avem nimic, nici pe noi insine, suntem un popor las, dam din gura si asteptam sa se intample ceva, poate sa le fie rusine celor ce isi bat joc... Tarile dezvoltate sunt dezvoltate pentru ca populatia a stiut sa isi ceara dreptul atunci cand le-a fost incalcat.Noua ne-a trebuit o data cincizeci de ani, acum au trecut iar douazeci si tot batjocoriti suntem. Asta meritam.Oricum guralivii traiesc bine, pun pe hartie ideile,altii vin le cumpara si tot asa...Da o sa-l luam pe Ion de la camp sa iasa in strada pentru noi.La urma urmei ii cald in casa si sigur. | |
| = Oros Marc... | Victor Potra [15.Oct.08 18:12] |
| ...îți înțeleg lehamitea și supărarea, dar suntem datori să sperăm, nu ? :) Și să nu ne supărăm prea rău pe cei amărâți foarte tare... Sunt apăsați de traiul zilnic, și, până la urmă, supuși unei campanii de tâmpire regizate de destul de mult timp pentru a avea efecte. Nu cred că lipsește curajul, ci speranța. Iar acest lucru putem să îl reconstruim. | |
| = victor potra si anghel pop-voci ale aceleiasi constiinte | nikki [18.Oct.08 11:57] |
| victor potra si anghel pop par a fi vocile aceluiasi ego-u ,se completeaza una pe alta ,se revolta ,isi arunca acuzatii ,se umilesc reciproc .daca s-ar intalni face to face in agora,s-ar pune reciproc la stalpul infamiei..adevarul este si de o parte si de alta. si parca citind comentariile celor 2 vis a vis de eseul ,articol polemica,,sau cum om vrea sa-l gratificam, deja vad creionarea unui roman.si gandul ma duce la "povestea jidovului ratacitor " de jean d'ormesson. | |
| = Nikki, mulțumesc... | Victor Potra [18.Oct.08 13:42] |
| ... pentru echilibru și pentru răbdarea de a citi toate comentariile. Cert este un lucru: și eu, și Anghel Pop, avem o abordare adesea emoțională. Mulți ar spune că aceasta e o scădere pentru desfășurarea unei dezbateri. Dar pasionalul are și el rostul lui. Acela de a trezi conștiințe, de a le atrage atenția asupra unor probleme care merită puse. Eu unul, cum am mai spus-o adeseori, nu am soluții, doar întrebări, și un singur dușman: tăcerea, lehamisită, oprimată, tâmpă sau complice. Mulțumesc pentru intervenția sintetică. | |