| = plonjarile in extrem ca si nelinistea connitiva nu ne desparte de trecut | Ecaterina Bargan [06.Oct.08 00:55] |
| Atunci cînd omul generației noastre încearcă a fixa aleatoriul, fără a se baza pe anumite certitudini, riscă să-și lase viața în mîiinile hazardului... Și poate că mai tîrziu reușește sa inteleaga rostul intelepciunii inainte de toate, dar atunci nimic nu mai contează, prea tirziu fiind. Așa se întîmplă cînd ieșim cu lanțul la gît, lăsînd curajul jos în cușcă. Și doar cînd ne întoarcem înăuntru avem îndrăzneala să ne facem singuri suferința. Dacă e să judec cu ale dvs cuvinte „pot să-mi provoc rău mai abitir decît o oaste închipuită de dușmani”. Nu știu dacă anume aceasta a fost intenția, însă nu pot să remarc pe alocuri ironia evidențiată, bolduită din punct de vedere moral. Toată această logică și rațiune de a ordona ideile mi se pare destul de tranzitivă, dar prin acțiunile repetitive, pot zice cert că întărește ideea, contorsionînd cea mai pură formă a afectului, fără de care mulți sensibili are deveni nefericiți, mulți dintre cei mai slabi. Aici mise pare potrivit să închei cu o frază din jurnalul dvs "Mea culpa II", mărturisire care m-a marcat: "Nimeni nu mai înțelege nimic din ceea ce am devenit! Mi se relevă prin vorbe că sunt inutil, că mă vând prin taverne, că boicotez iubirea, că sfidez capitularea celor ce iubesc necondiționat, că aș convoca demonii din semeni, că distrug argumentele din umbra cultului personalității individuale, că ironizez pasiunea pentru viață!" Mi se pare o firească accentuare a crezurilor de mai demult, pe care puțini au curajul să le rostească cu voce tare. Nu am trăit încă dragostea în viața asta, și mi s-a dat de foarte puține ori să aud sau să rostesc sublimul "te iubesc". Dar s-ar putea întîmpla simplu într-o zi să nu mă tem de patetismul sau banalitatea ce o poartă, enumerîndu-mă printre cei mulți care nu vor cădea în acord cu dumneavoastră. Voi mai reveni aici mîine dimineață, dacă va fi cazul. În orice caz vă spun, Noapte bună și somn ușor, a dvs fidelă cititoare, Ecaterina Bargan | |
| = ioleana, mă mai iombești?! | dan mihuț [06.Oct.08 03:46] |
| ce nu e înțepenit în formulări tehnicist și forțat, e cioran în formă slabă, pierdut în suflul de cimpoi spart cinismului și mămăliga revoltei flambate cu poșircă. revolta trebuie tratată cu implicată detașare, probabil. altfel ajungem la cotizațiile de zarzavagiu al formelor de nevroză socială. | |
| = *** | ioan albu [06.Oct.08 04:24] |
| jurnalul mediocritatii va fi cu singuranta el insusi submediocru. atat calitatea ideilor cat si a stilului e inexistenta. primul paragraf e ridicul cu desavarsire, al doilea e pueril si caraghios in pretentia lui de exercitiu intelectual. nu credeam ca e posibil sa scrii atat de prost si sa nu-ti dai seama | |
| = Era timpul ... | florin otrocol [06.Oct.08 10:22] |
| Salutări tutror celor care au scris și nu numai. Sunt puțin trist că am o zi extrem de încărcată și timpul nu mă ajută să răspund acum. Vă promit răspunsuri pe măsură tutror celor care mă petrecți cu privirea. Azi, nu mâine nu ieri. Aprecierile domniilor voastre mă obligă. Deocamdată îmi depun doar scuzele de rigoare și ne revedem în zonă. Reverență tuturor. Florin O. | |
| = putem cere sau ravni, asta nu inseamna ca vom si primi.. | ion ion [06.Oct.08 19:57] |
| salve tie ! totul se naruie sau se transforma intr-un amalgam comercial atunci cand indraznesti sa constientizezi iubirea; asteptand un raspuns la "te iubesc", nu faci altceva decat sa te rupi din starea de fapt, treci in realitatea cotidiana si suferi pt ca-ti lipseste originalitatea.. nu, nu trebuie sa cauti sa fii original, nu stau in picioare comparatiile.. poate este o prostie, dar felul in care te oferi hrana noua, pe subiectul asta, va contribui la revizuirea textului sau cel putin .. cineva va intelege o data pt totdeauna ca ratiunea nu are de-a face cu iubirea, in final asta se simte, se traieste.. nu avem suficiente cuvinte sa putem elibera reteta.. pacat, se pierde.. | |
| = Capcană pentru geniul pustiit de stil | florin otrocol [06.Oct.08 15:59] |
| Salutări, din nou, tuturor. Cu permisiunea voastră voi răspunde în două părți. Domnișoara Katy, argumentele lasnsate în text sunt superficiale pentru că așa am dorit, dar ele totuși există. Ați parat frumos contraatacul folosindu-mi cuvintele. O reverență adâncă vă las cu respect și adaug că avem o trăsătură comună: avem curajul de a fi sinceri. Cât despre iubire, vă doresc sincer să aveți parte de ea, cu precădere de partea frumoasă și nu cea versatilă. Domnilor Ioan și Dan, vă recunosc că am fost surprins de reacția dumneavoastră. Mă așteptam de la alții, care erau vizați indirect, dar nu de la doi autori considerați a fi echilibrați. Două aspecte doresc să ating. Nu vă credeam atât de pătimași și spre marea mea uimire remarc că nici eu și nici voi nu știți a citi printre rânduri. Să mă explic. Acest text a fost scris ca o contrareplică la un text postat aici. Nu am dorit să jignesc vreun autor, pentru că fiecare scrie cum îl lasă ”talentul” nativ și am ales să ironizez o scriitură. Am ales eleganța, care domniilor voastre lipsește puțin în replică. Nu doresc să fiu nici ironic nici dur pentru că ar însemna să vă susțin, ceea ce nu este cazul. Chiar și domniile voastre, care aveși timp mai mult decât mine pentru a traversa zilnic site-ul și textele de aici sigur ați remarcat că mă abțin de la comentarii și replici deși motive aș fi avut mii. Vă invidiez pentru timpul alocat artelor, dar nu suficient încât să iau de bune comentariile voastre. După ce am scris textul l-am recitit și m-am amuzat. Am inutit perfect ce reacții vor fi dar nu am intuit personajele. Eu nu plătesc polițe nimănui pentru că nu-mi permite firea, deci această replică nu este un atac. Dane, din parte-ți așteptam eventual contraargumente devastatoare pentru că deți astfel de arme. Ironia ta, care debordează de inserții din periplurile tale îmi dovedesc superficialitatea cu care ai tratat această sinapsă cu rezultat presupus literar. Doresc doar să adaug că acest text a avut trei titluri, cel de al doilea la care am renunțat fiind ”Capcană pentru genii”. Poate dacă aș fi lăsat titlul ai fi remarcat stilul ales. Cât despre text în sine orice ar fi de spus trebuie susținut cu argumente. Le aștept... Ioane ești aproape de a-ți găsi scopul în viață. Sau doar mi se pare. te citesc demult și chiar îmi par simpatice unele dintre textele tale. csiitura ta se ridică peste medie. Eu mi-am asumat propria mediocritate pentru că mă definește. Și de la tine aștept tot argumente, nu ”rețete” literare. Sincerele mele aprecieri tutror. Florin O. | |
| = Erata | florin otrocol [06.Oct.08 16:02] |
| La comentariul pentru Ioan, csiitura = scriitură | |
| = Permisiune ptr incă două erate | florin otrocol [06.Oct.08 16:23] |
| Site-ul a funcționat destul de rău azi. Graba de a reuși să finalizez comm-ul se observă. deți = deții tutror = tuturor Mulțumesc anticipat pentru înțelegere. | |
| = ‚te iubesc’ | adriana barceanu [06.Oct.08 16:48] |
stimate domn, nu m’am putut abtine din a va marturisii ca va iubesc si cum spune un proverb german ca trebuie sa faci numai ce nu te poti abtine iata-ma aici cu acest te iubesc cat pot eu de sincer va iubesc pentru textul pe care l’ati scris si datorita caruia am avut prima mea revelatie cat de superficiali putem fi cred ca aveti dreptate. Atat este de uziatat iubescul incat pateticul si penibilul si’au facut loc in el. Nu stiu ce intentie de atac a fost ci mai degraba de semnalare asupra ridicolului in care intra un autor atunci cand acest iubesc apare in text ‚nevoia de scuze pentru lipsa rațiunii’ cred ca spune destul de mult pentru a nu mai fi nevoie de explicatii m’a daramat totusi acest diazepam al ratiunii care deja a anihilat o parte din comentatori Acest monolog cu umanitate atrage in mod sigur si pareri contradictorii ce nu inteleg insa cum aceste pararei sunt aruncate cu superficialitate Din pacate suntem obisnuiti sa aruncam cuvintele la fel de usor cum spune si acel te iubesc..... De data asta Eu Reverență Adriana | |
| = Răspunsul vine de pe avionul cu pancarda ”Eu nu!” | florin otrocol [06.Oct.08 17:08] |
| Domnișoară Adriana, mulțumesc pentru aplicarea sincerității dumneavoastră pe mine. Mă iubiți? Este amuzantă această replică, dar constat cu tristețe că iubiți o revelație și superificală pe deasupra. Ehe, într-adevăr am explicat în comentariile anterioare cum stă treaba cu argumentele ”scăpate” superficial. Mi-aș dori să găsesc în cometariile postate aici ce înseamnă pentru cei care scriu iubirea. Credeți că riscă cineva măcar o mică definiție? Foaie verde ... Și dacă este necesar să fiu primul care riscă ceva aici atunci pot spune că atunci când iubești o persoană o iubești total. În consecință iubesc inclusiv mediocritatea ei. De ce nu aș iubi-o și pe a celor de aici, dacă tot este așa de ușor să spui ”te iubesc!”? Reverență, Florin O. | |