| = haladuind in haina de calugar | Doru Dorian David [15.Sep.08 14:20] |
| Florin, acest poem este ca mierea din limba, pilduitor, cuminte asezat prin trupul ei scuturat din cuvinte: "trupul nu e al tău .................... te oprești în aer și guști din miezul copacilor cât e nevoie pentru a rezista accidentelor Dumnezeu te scoate din ele cu o durere care dizolvă deznădejdea ................. rugăciunea e cuțitul ce ne păstrează forma când ieșim afară prin orașul pierdut.... Ehei... iata un gand navalind fierbinte, slobod ca pasarea ceriului: "... tu îți acoperi umerii și cu grație deturnezi lucrurile spre o grădină în care timpul nu are tăieturi" PS Poate m-ar fi uns mai mult: "ferestrele sunt deschise în ochii tăi" .... o alternativa! iertaciuni. Ganduri bune | |
| = multumesc | florin caragiu [16.Sep.08 01:48] |
| Iti multumesc foarte mult pentru trecere si semn, se poate sa ai dreptate cu observatia, mai las asa deocamdata, dar o sa tin cont, e de ajutor... cu prietenie, Florin. | |