Comentariile membrilor:

=  risc un raspuns:	Dan Cârlea [11.Sep.08 15:31]
1. pe agonia sunt mult mai mulți oameni care se ocupă de poezie, decât de proză. 2. marea majoritate a userilor activi sunt oameni implicați și foarte implicați și in social. Și când intri pe site în tipul unei pauze de cafea sau nici atât e foarte dificil să alegi să citești texte de 20 000 de semne. Citești 2-3 poezii, de regulă ale celor pe care îi știi că scriu pe placul tău, poate o epigramă și tuleo la treabă. Iar dacă din când în când citești și proză descoperi că e foarte complicat să te arunci în comentarii, fiincă din pricina volumului mare de analizat trebuie să tot recitești pasaje și astfel te poți întinde mult timp cu un comentariu. Dacă vă interesează cu adevărat părerea unora pricepuți la proză mai bine îi contactați pe mail și îi rugați să citească un capitol, două și să vă spună ce consideră de cuviință.
=  Indiferență agonică...?	Doru Dorian David [11.Sep.08 17:41]
Emil, adevarul este ca in spatele poetului incerc sa-i formez condeiul prozatorului, rareori nu incap unul in altul... trebuie sa recunosc, in ultima vreme nu prea am citit proza publicata pe agonia, da! asa este. Prietene, ai trecut marinimos prin textele mele... nu mi-ai lasat doar un semn si-ti multumesc! Problema deschisa de tine este importanta, vitala, eu nu sunt un specialist insa un cuvant desigur pot sa las prozatorilor, macar ca semn de citire de participare. Preocuparea ta este generoasa... multi dintre noi suntem hai sa zicem la inceput... nivelul de accesare este minim, trecem prin filtrul editorilor, intarzierile, desigur explicabile, estompeaza acel moment fierbinte in care vrem sa dialogam, vrem sa ne spunem parerea.... Ei... pe aici ma vad eu... Explicatii relevante pot sa vina de la cei care intretin acest site! o zi buna si multa inspiratie!
=  de acord cu dvs	bogza gheorghe [11.Sep.08 20:35]
pe mine nu ma mai doare tacerea celor care deschid un umil text scris de mine si nu lasa un mic comentariu. nu ma mai deranjeaza ca textele mele ajung in atelier: desigur toate sunt perfectibile. ceea ce ma deranjeaza este faptul ca nimeni nu mai citeste pe nimeni. nu ma mai bucur de numarul de accesari ale unui text scris de mine pentru ca stiu ca nici macar 10 la suta dintre ei nu citesc integral textul. doar deschid textul, citesc primele rinduri si trec mai departe plictisiti de prea multa filosofie. stiind asta incerc si eu sa ma pliez cumva si sa scriu tot mai concentrat, mai prescurtat, mai pe inteles, fara prea multe floricele, transformind totul in niste simple pastile-ginduri pentru suflet. cumva suntem fortati, noi cei care scrie proza, sa ne apropiem de poezie, care desi este mult mai greu de conceput, este mai facila la citit, mai densa in idei si mai placuta ochiului. cumva si acest site tinde sa respecte curentul general care bate in societatea romaneasca: nu mai exista timp pentru citit, pentru carte, pentru mersul si studiul la biblioteca. tindem sa facem doar ceea ce este necesar si obligatoriu in viata, fara a mai simti placerea cititului, fara a mai tresari la o metafora sau fraza frumoasa care rasare deodata dintr-un text poate prea lung, arid sau anost. asta ma face sa cred ca nu mai vrem sa gindim, sa visam si sa ne regasim emotiile in gindurile asternute pe hirtie ale celuilalt.cineva spunea ca sfirsitul lumii va veni cind nu va mai fi carare de la om la om. si cum cartile sunt carari si punti intre mintile oamenilor, ma intreb uneori daca nu a inceput, cel putin pentru noi romanii, sfarsitul lumii. dar tot eu revin apoi si injur afurisita asta de tranzitie romaneasca care nu se mai termina si in care cartile nu mai au cautare, site-urile literare nu mai sunt citite, poate doar noul curent al cartilor audio sa mai salveze putin din aparente. aparente care nu pot totusi acoperi faptul ca romanii sunt niste nefericiti, care isi umilesc propriul suflet in goana lor dupa succese facile si bani. desigur in toti cei care trec prin acest site ma recunosc pe mine: nu am timp pentru altii, am doar pentru mine. asa ca subscriu si eu parerilor scrise inaintea mea si va rog sa gasiti o modalitate de a ma obliga pe mine personal sa va citesc textele scrise de dvs pe acest site. spuneti-mi ca daca nu o fac o sa patesc ceva rau, o sa iau o nota mica la scoala vietii, in zilele urmatoare, ca nu o sa mai nimeresc usa casei, ca o sa-mi bata gigi becali la poarta si o sa ma intrebe daca imi plac poeziile lui, ca ... . faceti orice dar obligati-ne sa va citim. transformati textele dvs in scrisori pentru fiecare dintre noi, la care trebuie neaparat sa raspundem. cu siguranta nu vor regreta.dedicatile celor care au lasat cel putin un comentariu la textele dvs. atunci cu siguranta macar acestia va vor citi si reciti, incercind sa inteleaga ce ati avut cu ei. eu deja am gasit o solutie: de miine o sa spun ca sunt Mircea Eliade si desigur toti se vor inghesui sa ma citesca si sa ma comenteze ma opresc aici din fabulatii. mai in gluma si mult mai in serios salut pozitia dvs si sper sa conteze acolo undeva sus, la administratorii site-ului. poate este timpul ca proza.ro sa devina un site autonom, fie si numai faptului ca volumul textelor in proza a crescut considerabil.
=  Dănuț, îți mulțumesc pentru....	Emil Iliescu [11.Sep.08 22:46]
Dănuț, îți mulțumesc pentru răspuns! Sigur, ai dreptate, numărul poeților întrece cu mult pe cel al prozatorilor! Poate tocmai de aceea ar fi bine ca să existe editori, care să se ocupe numai de proză, dacă tot nu abundă acest palier în texte. Cât privește opinia unor avizați în domeniu, unii din ei nici măcar nu au catadicsit să-mi răspundă la un comentariu pe care l-am făcut pe un text de al lor, aici, pe site, dar să-mi răspundă la un email! Cu prietenie, Emil
=  Doru, ai dreptate...	Emil Iliescu [11.Sep.08 22:50]
Doru, ai dreptate! Știu că există barierele consfințite de regulamentul site-ului (nivel de accesare, filtrul editorilor), dar trebuie ca cei care apar pentru prima dată cu încercări în proză să fie ghidați de cei cu experiență, nu expediați la "atelier" fără nicio explicație. Îți mulțumesc pentru părerea ta! Emil
=  D-le Bogza, vă înțeleg supărarea...	Emil Iliescu [11.Sep.08 23:04]
D-le Bogza, vă înțeleg supărarea, firească, dar vedeți și d-voastră, că astăzi oamenii se mișcă din ce în ce mai repede în jurul axei lor, ca și cum ar dori printr-o combustie instantanee să învețe într-o zi, cât învățam eu, de exemplu, într-un an, poate! Ce poți încerca să mai faci, ca să convingi cititorul? Am renunțat la textele lungi, greu de digerat din punct de vedere al timpului, am apelat la fragmente, doar-doar cititorii își vor crea un minim de spațiu și timp pentru a le citi. Uneori, ca să continui un lucru început, ai nevoie și de sprijinul celor din jur. Nu pentru mine am scris aceste rânduri! Pentru mine simplul fapt că particip activ la acest site este o realizare care îmi umple sufletul de liniște! M-am referit la cei care scriu pentru prima dată. Dacă nu le vom acorda atenție, în scurt timp și acest minim de proză va dispărea. Sunt conștient, lucru pe care mi l-ați transmis și d-voastră într-un comentariu de al meu la o inițiativă de concurs, care vă aparținea, că nu am nici talentul și nici scânteia generației tinere. Vreau numai să știu că cineva le acordă o clipă de respect și puțină încredere! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  Plină de speranță	Maria-Gabriela Dobrescu [12.Sep.08 01:28]
Întorcându-mă după câteva zile de absență, am citit pe nerăsuflate "Mediatorul". Mă declar cititoarea dvs.fidelă și vă rămân îndatorată pentru comentariile lăsate textelor mele și pentru încurajările făcute fără de care poate nu aș mai fi continuat, considerând că nu plac nimănui. Profit de ocazie și trimit un gând și celorlalți care asemenea dvs. se opresc pe pagini cu proză și chiar pe cele din atelier. M-a bucurat mult inițiativa aceasta. Să sperăm la mai bine... Cu prietenie, Maria
=  parere	ionut caragea [12.Sep.08 09:17]
Domnule Emil Ilescu, Agonia este un atelier literar. Sunt mii de utilizatori, fiecare are ceva de spus, fiecare vrea sa se afirme sau cel putin sa fie citit. Insa sa nu va asteptati la critica literara in direct. Poetii si criticii au colaborari cu zeci, sute de reviste pe care trebuie sa le onoreze, unii chiar incearca sa castige o paine din scris... ce interes ar avea un poet sau un critic, sa-si piarda timpul si sa riste sa-i fie terfelita reputatia, atunci cand orice individ (sau gasca) ii poate sari in cap spunandu-i vrute si nevrute, contestand orice performanta sau realizare? Sau ati uitat ca romanul s-a nascut poet si fiecare se crede in felul lui un geniu? Fiecare va zice asa: nu corectez, asa am gandit-o atunci, asa ramane, asta simt, eu scriu bine, eu scriu cum vreau, voi nu aveti dreptate. Pana si la greselile de limba romana gasesc intotdeauna o scuza de genul: typo, neologisme, licenta poetica... Si totusi sunt si autori cunoscuti si critici care mai lasa cate o creatie sau cate o recenzie, un act de bunavointa, o contributie la cresterea calitativa a siteului. Iar cei care o fac, trebuie sa aiba un grad ridicat de indiferenta la cronicile carcotasilor, sa vorbeasca foarte putin sau aproape deloc... In previziunile mele, inflatia de bloguri, siteuri, texte, va duce la o intoarcere catre carte, la relatia aceea intima, atat de benefica cititorului. Numai bine.
=  Maria, îți mulțumesc...	Emil Iliescu [12.Sep.08 16:29]
Maria, îți mulțumesc că participi la încercarea de a fi alături de cei care, asemenea nouă, încearcă să dea un sens vieții prin scris! Să sperăm că vom fi mai mulți și mult mai deschiși unul față de celălalt, în secțiunea proză. Critica întotdeauna a fost constructivă, chiar și atunci când a fost severă! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  D-le Caragea, sunt de acord...	Emil Iliescu [12.Sep.08 16:48]
D-le Caragea, sunt de acord cu d-voastră că fiecare dintre noi se crede un demiurg, cu care a început și se va sfârși lumea! Poate că acest lucru nu este rău, stă în firea umană să tindă spre stele, iar dictonul "per aspera, ad astra" are, cel puțin, în planul literar o covârșitoare esență. Fiecare dorim să fim citiți, fiecare dorim să primim semnale că acele gânduri trimise virtual au ajuns sau nu în sufletele celor pentru care am scris. Nu neapărat dorim o apreciere critică din partea unei voci autorizate, ci doar un semn...Să vă dau un exemplu. Am scris o proză, "Hieroglifele umililor". Fiind vorba de o poveste de dragoste, bazată pe frânturi de jurnal personal, pe scrisori între eroii principali, nu mi-am făcut prea multe iluzii că va fi citită. Am primit însă un semn de la Dl. Felix Nicolau, care în câteva cuvinte mi-a sugerat să încerc să augmentez un pasaj din proza respectivă. Ceea ce am și făcut( era vorba de visul deceptiv) și pentru asta îi mulțumesc! Nu a fost un comentariu extins, ci esențial! Asta dorim noi, cei ce scriem proză, fiindcă suntem conștienți că și cei care ne citesc sunt tot oameni ca noi, cu preocupări cotidiene diverse, așa cum bine spunea Dan Cârlea, ancorați în social pe diferite paliere! Referitor la faptul că uneori refuzăm cu cerbicie să ne corectăm textele de atelier considerându-le perfecte( ce ne-am face dacă pe lume n-ar mai exista subiectivismul!) vreau să vă dau un exemplu. Am publicat "Poveste de dragoste". Reacția editorului în comm-ul său a fost că textul este neinteresant, că trebuie schimbat ș.a.m.d. Atunci am găsit de cuviință să-i răspund că textul nu este lipsit de dinamism, că epic nu văd ce aș mai putea schimba la el. L-am lăsat acolo, la secțiunea "atelier" După ce el a avut 850 de afișări, cineva l-a scos de la "atelier". Câteodată, nu este rău să-ți aperi cu cerbicie truda, dacă ai elementele necesare care să-ți susțină demersul! Vă mulțumesc pentru implicarea d-voastră în subiect. Cu prietenie, Emil Iliescu
=  semn :)	Zaharia Ramona [12.Sep.08 20:56]
Poeziile se parcurg mai repede și comentariile se fac mai ușor în cazul lor. Totuși nu se poate spune că proza nu este citită, poate că e mai puțin comentată. Cred că ar fi mai ușor dacă am putea avea o colecție de texte favorite.
=  Sunt de acord cu tine, Ramona...	Emil Iliescu [12.Sep.08 21:59]
Sunt de acord cu tine, Ramona! Iată o idee care ar trebui să stea în atenția celor care conduc destinele acestui site! Cu prietenie, Emil
=  vorbă multă, sărăcia prozatorului...	Victor Potra [13.Sep.08 18:35]
Domnule Iliescu, am câteva observații de făcut. Nu cred că pot fi acuzat ca aș ține partea editorilor, din multe motive, dar mai ales din cauză că marea majoritate a poeziilor mele sunt la atelier, și nu am primit observații care să mă ajute să-mi corectez handicapul în a scrie poezie. Pe de altă parte, nu am a face obiecții asupra prezenței lor acolo. Le-am recitit după un timp, și mie îmi sunt valoroase prin imaginea sau sentimentul pe care îl aveam în cap la momentul scrierii; din păcate, versurile în sine nu transmit unui terț mesajul, deci eșec. O primă cură a frustrării, pe care, repet, am încercat-o personal, este distanțarea față de text și încercarea de receptare din perspectiva unui cititor neutru. Greu de făcut, mai ales pentru cei tineri, cu sângele fierbinte, de încercat totuși... În ce privește site-ul agonia, sunt aproape sigur că este vorba de suprasolicitare, nu de indiferență sau dispreț. Fără a intra în detalii, din experiența pe care o am cu dezvoltarea comunităților on-line, pot să vă spun că cu greu o asemenea inițiativă devine profitabilă, și aș putea să bag mâna în foc că munca de editor presupune voluntariatul... Mă rog, asta e bucătăria internă a agoniei, mă interesează mai puțin... Singurul editor care m-a șocat printr-o atitudine disprețuitoare atunci când am cerut explicit un sfat, a fost Madălina Nica... În fine, poate a crezut că făceam mișto... În fine, a aștepta de la o autoritate, oricare ar fi aceea, chiar și proprietarul site-ului, să corecteze o lipsă care mai degrabă reflectă o nevoie și o responsabilitate a noastră, a prozatorilor (așa puneți implicit problema, nu?), nu mi se pare profitabil pentru nimeni... Așadar, eu îmi asum public, atât cât sunt sigur că pot să duc: măcar o dată pe săptămână, am să aleg un text promițător, de proză, de la atelier, și am să încerc să-l sfătuiesc pe autor, cum mă pricep mai bine. Aceasta nu pentru a mă afirma ca autoritate, nu sunt una, nici nu am studii literare, dar sunt trăiri care pot fi împărtășite colocvial, pe un text concret, e uneori tot ce ai nevoie ca să faci un pas înainte. Un text pe săptămână nu e mult. Aștept cu interes, să văd dacă își mai asumă cineva o asemenea sarcină, pentru domeniul prozei...
=  am promis, am făcut...	Victor Potra [13.Sep.08 20:03]
Domnule Iliescu, eu am făcut ceea ce am promis, un prim comentariu, elaborat, la sectiunea atelier, genul proză. Îl puteți vedea din pagina mea. Săptămâna viitoare, va mai urma unul, și tot așa. Aștept un angajament similar, cel puțin din partea dumneavoastră, altfel toată plângerea de mai sus e apă de ploaie.
=  D-le Potra, vreau să cred...	Emil Iliescu [13.Sep.08 20:48]
D-le Potra, vreau să cred că nu voi părea farseur, dacă v-aș spune că intenționam, ca după ce se vor fi terminat comentariile la reflecțiile mele, să intru la "atelier" și să fac ceea ce, foarte lăudabil, d-voastră ați făcut deja! Sigur, nu avem autoritatea unei valori literare, care să ne permită să dăm sfaturi, dar când trebuie să dai un sfat bun cuiva, treci peste regulile unui site. Da, vom încerca să aducem un strop de dimanism acestei secțiuni și ne asumăm din start comentariile pe care le vom face! Vă mulțumesc pentru spriritul d-voastră de inițiativă, deosebit de necesar la acest ceas! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  Intrebare shi atat	Adrian DUMITRU [13.Sep.08 21:25]
Am urmarit din culise acest poli-log shi nu ash fi intervenit daca nu ash fi observat abia acum un fenomen aparte, legat de atelier. bun, textele sunt izolate shi trimise la atelier pentru a fi lucrate. Asta pot sa pricep shi este comprehensibil. dar... daca cineva doreshte sa contribuie la ameliorarea lor (starnind adesea discutzii care pot fi foarte utile)... well, comurile raman shi ele pe afara, contribuind la izolarea totala a "atelierului". Cum asha? este frica de contaminare a textelor bune de pe prima pagina cu textele "slabe" din atelier? Este dorintza de a economisi spatziul primei pagini? Nu shtiu. dar nu cred ca e bine, pewntru ca astfel scopul declarat al trimiterii unor texte la atelier - shi anume... ameliorarea lor prin punerea in discutzie pe site- se pierde, din moment ce prilejurile de a le discuta se rarefiaza. Oare nu se poate face nimic in scest sens?
=  D-le Dumitru, nu cred că se pune problema...	Emil Iliescu [13.Sep.08 22:54]
D-le Dumitru, nu cred că se pune problema unei contaminări aici. Textele bune, nu numai că rămân cele valoroase, dar printr-o punere față în față cu cele de la atelier, cei care au fost trecuți pe acest palier pot vedea mai bine drumul pe care îl mai au de parcurs până vor ajunge și ei, într-o bună zi, pe prima pagină. Sunt sigur, că vom asista la o revigorare a secțiunii de proză, vis-a-vis de comentariile pe marginile ei. Eu și Dl. Potra încercăm să facem primii pași...Timizi...dar sunt niște pași necesari! În ceea ce privește comm-urile din "atelier", aici cred și eu că trebuie făcut ceva ca măcar ele să nu rămână în afara atenției generale. Cu prietenie pentru intervenția d-voastră! Emil Iliescu
=  Și ar mai fi ceva, dacă n-o fi cu supărare	Adrian DUMITRU [14.Sep.08 06:04]
Când vorbeam de contaminare în comentariul precedent, glumeam un pic, dacă tot amintisem "izolarea" textelor de atelier în ... pagina de atelier. Eu am doar nivelul 10, așadar habar nu am cum se iau deciziile la "eșaloanele superioare". Însă mă gândesc că principalul motiv pentru care un text este declarat apt de atelier este acela că dintr-un motiv sau altul - stilistic, gramatical etc- este considerat imperfect. Cum această decizie este luată de cineva - și cum îmi vine greu să cred că un sobor de editor se adună în fiecare zi și cântăresc motivele pentru care textul lui Z este de atelier iar textul lui T nu, pot presupune că această decizie (ca și aceea a steluțelor recompensă) apasă pe umerii unui singur. ori cum acel om, vorba lui preda, nu are cum să știe care este toată presiunea de pe umerii săi, aș propune și aș sugera să își motiveze decizia printr-o scurtă explicație (în offtopic, de ce nu). este adevărat, se pierde timp la nivelul muncii editorilor, dar se câștigă timp (inclusiv la același nivel) pentru că autorul va ști și singur ce să modifice... dacă mai este ceva de modificat. Sunt ferm convins că au existat oameni care au cântărit fezabilitatea acestei idei încă dinaintea mea - dar, să nu se supere nimeni dacă cineva (recte- eu) crede că acest lucru mai trebuie făcut încă o dată. dacă explicația editorului care ia decizia "atelier" ar fi prezentă, neîndoielnic, ar exista multe frustrări (e greu să îi spui cuiva, franchement, că textul lui este nul) dar... pe de altă parte, ar acorda o șansă reală acelor texte care chiar pot fi salvate. Părerea mea, după cum spunea un fost prim ministru al României... :)
=  D-le Dumitru, subscriu...	Emil Iliescu [14.Sep.08 12:50]
D-le Dumitru, subscriu în totalitate propunerilor d-voastră! Nici eu nu știu cum se desfășoară lucrurile în laboratorul în care editorii iau anumite decizii, dar este sigur că primul motiv al "surghiunului" la "atelier", este slaba valoare artistică a unui text. Apoi, cred eu, vin regulile orto-epice. Așa cum promiteam, am intrat deja pe un text de atelier, al lui Invio Nevis, o proză și sper că voi mai face acest lucru în viitor. Puteți vedea asta pe pagina mea de comm-uri. Dacă nu ne ajutăm între noi, altcineva nu va face asta prea curând! Totul este ca cei pe care dorim să-i ajutăm cu un sfat, să-i și acorde importanță! Dar asta depinde de personalitatea fiecăruia! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  Comurile din Atelier, un instrument important...	Victor Potra [14.Sep.08 13:33]
Comurile de la Atelier nu sunt vizibile decât din pagina autorului comentat sau a comentatorului, ceea ce stopează orice posibilă emulație. Ele trebuie să fie vizibile unitar, în totalitatea lor, așa cum sunt vizibile comurile la textele normale. Cred că a nu introduce comurile in fluxul normal, are probabil în spate o decizie cântărită și niște argumente. Nu e cazul să mai luam în discuție această decizie, e un proces de durată, și până la urmă nenecesar. Există 2 soluții simple. Prima, care nu presupune modificări structurale ale site-ului, ar fi următoarea: comurile referitoare la Atelier să fie introduse în fluxul normal de comuri, dar cu mentiunea vizibilă "Atelier". Astfel, cei interesati doar de textele de peste un anumit nivel, vor putea ignora acele comuri, și nu se mai pune problema "poluarii", ci doar a unui acces suplimentar. A doua, care presupune ceva schimbări tehnice, ar fi să existe o fereastră separată pentru fluxul comurilor din atelier, afișată fie când intri în secțiunea Atelier. Acum există textele cele mai noi cu comentarii, dar ar fi util să existe și acolo posibilitatea de istoric (următoarele 50 etc..) Oricum, dacă se alege varianta separării totale a comurilor din Atelier, așa cum ste acum, eu pledez pentru implementarea măcar a unei structuri echivalente celei pentru texte normale, cu facilitățile aferente. In fine, mi-e greu să dau mai multe sugestii fără a cunoaște structura bazei de date din spate, pentru că este posibil ca anumite cereri ale noastre, aparent simple, să presupună modificari majore în arhitectura site-ului. Pe de altă parte, l-aș invita și pe domnul Paul Bogdan să intervină în discuția noastră, cu un sfat sau cu informații despre ce se poate și ce nu se poate...
=  D-le Potra, ideea d-voastră...	Emil Iliescu [10.Dec.18 14:27]
D-le Potra, ideea d-voastră este una deosebit de constructivă și mă raliez ei din toată inima! Țin apropae de d-voastră și deja am trecut prin trei proze de atelier. Le veți găsi pe pagina mea de comm-uri cu mențiunea "Semn pe atelier". Cu stimă, Emil Iliescu
=  Propunere	Dan Norea [14.Sep.08 14:51]
Deși am scris puțină proză, mai mult epigrame, deși n-am stagii de atelier, problema mă preocupă de ceva vreme. Pentru că e valabilă și pentru epigramiști în aceeași măsură. După mine, scopul principal al atelierului, atunci când a fost conceput, a fost să degreveze paginile principale, atât cea de texte, cât și cea de comentarii. Pe măsură ce site-ul a luat amploare, au sosit autori noi, dintre care mulți, de ce să nu recunoaștem, nechemați. Pentru a nu aplica o măsură extremă (refuzul definitiv) a fost creat atelierul, unde cei noi aproape automat fac un stagiu. Dacă ai suficientă răbdare, când îți dovedești valoarea, ți se crește nivelul și scapi de atelier. Au fost făcute numeroase propuneri: - editorii să justifice introducerea la atelier - imposibilă, editorii sunt, după câte știu, voluntari, au timpul limitat - să existe editori specializați, lucru solicitat în special de autorii unor anumite genuri - epigrame, haiku, dar ar fi posibilă și în cazul prozei, care are măsuri specifice ale valorii - să apară secțiuni speciale pentru anumite genuri, cu autogospodărire (un fel de stat în stat) - să fie implementate aceste măsuri de autogospodărire, nu pe genuri, ci pentru cei de la atelier (propunerea de mai sus). Cred că orice modificare de acest gen are implicații mai mari decât credem. Nu uitați că atelierul are un rol esențial - să descurajeze pe nechemați. Știu o mulțime de cunoștințe care, ajungând sistematic la atelier, au părăsit site-ul. Nu comentez valoarea lor, ci efectul. Încurajarea autorilor de la atelier ar reduce acest efect. Ideea principală este să rămână numai cine rezistă, prin ambiție și încredere în propria valoare. Apoi, nu putem propune ceva simplu (de exemplu, includerea comentariilor de la atelier în pagina principală) până nu știm ponderea acestor comentarii. Și nu numai ponederea din acest moment. E posibil ca odata aplicat sistemul, ele să crească brusc și pagina principală să fie invadată de "atelieriști", care se vor comenta între ei. Secțiune separată pentru atelier, cu pagini de texte și comentarii paralele cu cele principale, asta ar fi o idee. Nu știu câtă muncă ar necesita. Dar cel mai important mi se pare altceva, care nu ar crește prea tare munca editorilor, în schimb i-ar ajuta enorm pe cei ajunși din greșeală la atelier, sau pe cei care și-au corectat erorile dar rămân în continuare acolo. Propunerea mea ar fi următoarea: autorii obișnuiți, noneditori, să zicem cei cu nivel peste 100, să poată recomanda trecerea din atelier în pagina principală. Însoțită de un comentariu adecvat. Recomandarea să fie analizată succint de un editor, care ia sau nu decizia avansării în pagina principală. Sau, ca variantă (pentru a nu încărca deloc pe editori cu o sarcină suplimentară), cei cu nivel mai mare (de exemplu steluțarii, care au peste 120) să aibă dreptul de trecere autoamată din atelier în pagina principală. Cu un comentariu însoțitor.
=  1,2,3, la perete, stai!	Elena Marcu [14.Sep.08 16:31]
Domnule Iliescu, am citit textul dvs. de 3 ori ca să înțeleg exact ce semnal de alarmă trage și ce propuneri aveți pentru situațiile care vă nemulțumesc. Firește, nu suntem toți la fel și ar fi de-a dreptul anost și absurd să avem toți aceleași motoare care ne pun în mișcare în spațiul ăsta, dar textul dumneavoastră, așa cum este el prezentat aici, după părerea mea, suferă de grave vicii de abordare. Parcă e scrisoarea din tabăra de vară a copilului adaptat rebel către părintele normativ. Dragă tată, e frumos aici dar plouă des, așa că nu prea ieșim afară. Dacă organizatorii ar fi consultat din timp buletinul meteo, nu s-ar fi ajuns în situația asta. Marcel m-a bătut, l-am spus profesoarei dar ea l-a crezut pe Marcel, că Marcel e prieten cu mimozele taberei, Lizuca și Tănțica, prietene cu fiica profei și cu bătăușul clasei. Din cauza asta nu mă mai joc cu ele. Nimeni nu mă înțelege, poate doar Fane dar el stă ascuns tot timpul sub pat. Te rog vino repede. Ia uitați-vă cum începeți textul: „Atunci când intri într-o comunitate umană, fie ea chiar și virtuală, cauți să te înconjori de prietenia celor care o compun. De prietenia, dar, mai ales, de sprijinul moral și emoțional al celor din jurul tău, mai ales când este vorba de un cenaclu literar interactiv, cum este "Agonia.ro". Și cum altfel o poți face, decât oferind la rândul tău prietenie.” Păi, domnule, dacă sprijinul moral și emoțional sunt elementele principale pe care le căutați dumneavoastră în această comunitate virtuală, îndrăznesc să vă sugerez că poate ar fi fost mai bine să intrați pe sentimente.ro sau pe prietenie.ro. E minunat că aici se leagă și prietenii și se descoperă afinități, legate de și dincolo de preocupările literare, dar degeaba vă supărați pe site că nu primiți ce aveți nevoie pentru că nu căutați unde trebuie. Eu, de exemplu, ca membru al acestei comunități, nu am nici cea mai vagă intenție să vă ofer sprijin moral și emoțional. Pot, în cel mai bun caz, să vă citesc textele și să îmi dau cu părerea asupra lor. Întâi vă exprimați în sprijinul „prieteniei” pe care o așteptați și o oferiți pe site, ca apoi să vă plângeți că în numele ei nu e lumea dreaptă. „comm-urile referitoare la ele fiind adesea doar apanajul prietenilor de pe site”. Întâi vă exprimați dezamăgirea și tristețea că fiecare e interesat doar de ce face el, ca apoi să mărturisiți că „fiecare scrie pentru liniștea lui sufletească, și mai apoi pentru a celor care îl citesc”. Nu salut faptul că extindeți experiența personală la întregul site, sunt una dintre cele care postează texte încadrabile la „proză” și vă mărturisesc că cele mai folositoare, pertinente și consistente comentarii le-am primit de la cei care la rândul lor scriu proză, INDIFERENT că erau editori sau nu. Ar fi multe de zis dar mă opresc aici, mărturisindu-vă că lamentarea asta de tip victimă – persecutor – salvator vă sabotează bunele intenții care presupun că au născut acest text. În schimb, mă gândesc că ați putea începe fiind dumneavoastră înșivă schimbarea pe care o doriți în jurul dumneavoastră.
=  D-le Norea, cred că propunerea...	Emil Iliescu [14.Sep.08 18:23]
D-le Norea, cred că propunerea d-voastră ca membrii site-ului, cei ce au nivelul 120 și peste acest nivel să aibă dreptul de a trece automat textele de la atelier în pagina principală. Este o idee constructivă și pertinentă, atâta vreme cât editorii sunt oameni care au trecut prin experiență și valoare peste pragul celor 120 de puncte. Vă mulțumesc pentru implicarea d-voastră ! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  D-na Elena Marcu, să răspund...	Emil Iliescu [14.Sep.08 18:59]
D-na Elena, să răspund comentariului d-voastră: - nu am făcut nici o propunere reală, atâta timp cât nu știam ce ecou va avea în cadrul site-ului pagina mea de reflecție, și nici nu-mi pot permite să o fac, la nivelul meu de acces ; - nu cred că puteați desprinde ca idee principală din textul meu doar faptul că mă vait că nimeni nu mă înțelege. Și știți de ce? Fiindcă eu nu am vrut să scot asta în evidență, căci nu pentru mine, personal, am scris aceste rânduri. Am spus-o și o repet, pe mine nu mă afectează în niciun fel lipsa unor comentarii pe marginea a ceea ce scriu, atâta vreme cât sunt citit. Am tras un semnal de alarmă pentru debutanții, care, poate vor renunța prea ușor la apariții pe site, în urma unor repetate trimiteri în atelier, fără o justificare autorizată; - d-voastră nu știți ce înseamnă să acorzi sprijin moral și emoțional cuiva, din moment ce mă sfătuiți cu duioșie să intru pe site-uri de acest gen! A acorda sprijin moral și emoțional unui debutant în cadrul unei încercări literare înseamnă mult mai mult decât vă închipuiți d-voastră, sau mai bine zis, nu ceea ce vă închipuiți d-voastră! Moral, pentru că trebuie să ne punem fiecare în locul celui, care pentru prima dată încearcă să-și aștearnă pe hârtie gândurile și, mai mult, să le ofere celorlalți. Emoțional, să simți momentul deosebit de delicat prin care trece un debutant, atunci când cu nonșalanță și fără nicio explicație la subsol îi sunt trimise gândurile la un Recycle bin perpetuu; - nu am extins experiența personală la întreg site-ul, fiindcă sunt conștient că nu sunt decât un biet pixel într-un angrenaj literar atât de vast cum este "agonia"; - victimă nu pot fi cu siguranță, fiindcă victime în viață sunt doar cei slabi și neajutorați și nu cred că eu corespund profilului. Persecutor nu sunt, din moment ce n-am arătat cu degetul pe nimeni, încercând doar să trag un semnal de alarmă și să expun niște motive arhicunoscute de toată lumea, dar asupra cărora din lipsă de timp poate nu s-a sesizat nimeni. Salvator pot fi. Am comentarii asupra unor texte în proză de la secțiunea "atelier" și voi continua să fac acest lucru cu modestele mele cunoștințe și mijloace de exprimare. Puteți citi comentariile mele la aceste texte pe pagina mea, dar nu cred că vă interesează acest aspect; Nu știu de ce am resimțit în comentariul d-voastră un sarcasm bine disimulat și o adresare caustică, pe care nu știu dacă o merit! Dar aveți dreptate, fiecare avem motoarele noastre care ne pun în mișcare gândul și sentimentele vis-a-vis de literatură și de semenii noștri, cei ce încearcă să învețe să zboare pentru prima dată de pe zidurile înalte ale site-ului spre abisul magic al adevăratei arte. Chiar dacă nu credeți în prietenia pe site, nici în suport moral și emoțional, eu le voi acorda în continuare textelor asupra cărora mă voi opri din când în când! Cu prietenie( cu riscul de a mi-o refuza) Emil Iliescu
=  Elena Marcu, ai permis de tras cu arcu'?	Victor Potra [14.Sep.08 20:26]
Dragă Elena, dacă tot ai depus efortul de a parcurge de trei ori textul domnului Iliescu, ar fi fost excelent să citești și comurile care explicitau problema. Îți sintetizez: posibilele talente ajunse, la Atelier din lipsă de experiență, debutanții, care vin pe acest site să crească, să învețe, au nevoie de păreri critice obiective pentru a evolua. Expedierea la Atelier nu reprezintă decât un mesaj simplu: așa nu e bine. Urmează întrebarea firească: atunci cum. Ceea ce mă enervează cumplit în comul tău (deși poate mi se pare, Doamne-ajută) e izul de atitudine elitist împuțită care grevează în prezent emularea în cultura română, fondată pe două premise: 1. dacă nu ești destul de bun, eu nu-mi pierd timpul cu tine să văd cât talent ai, fă-te chelner, și 2. cu cât mai puțini meseni, cu atât mai multă haleală pentru mine. Faptul că talentul tău este combinat cu o lipsă totală de altruism, faptul că tu confunzi suportul literar cu suportul emoțional mărunt, trimițându-ne pe sentimente.ro, faptul că nu ai nici un fel de empatie spirituală față de un debutant basarabean, de exemplu, care încearcă cu disperare să fie român, întru literatură, și care are de depăsit handicapuri enorme, pentru care nu e vinovat, faptul că te agasează că-ți iau aerul pur și prețios, de literată, niște copii, care renunță la televizor, telenovele, manele, frecangeală cu prietenii, pentru a SCRIE, pentru a încerca să fie altceva decât legumele pe care societatea noastră televizionistă încearcă să le programeze, e mai mult decât trist... Parafrazându-l pe Nietzsche, acesta e Amurgul Intelectualilor, și e monstruos... Nu am nimic împotrivă să vă pupați pe dinți între voi, elitiștii elitei elitoide, dar în momentul în care vreți să trântiți uși în nas, în momentul în care vă put nou veniții, în cei mici sunt buni doar de măturat din cale - atenție, trece excelența mea! - atunci faceți rău, și deci apar și te întreb: Elena Marcu, ai permis de tras cu arcu'? că nu e numai pădurea ta, șerifo...
=  ...	Elena Marcu [14.Sep.08 21:39]
Domnule Iliescu, domnule Potra, deși nu intenționez o polemică nesfârșită, revin pentru două chestiuni. 1. Domnule Iliescu, enunțarea unei propuneri nu vă solicită nivel de acces deosebit, nu mă așteptam să implementați dumneavoastră soluțiile. Consider fair play ca expunerea unor nemulțumiri sau semnale de alarmă să fie urmată și de propunerea unei soluții măcar. Asta era ideea. 2. Tocmai pentru că știu ce presupun sprijinul moral și emoțional, așteptările dumneavoastră de la ceilalți mi s-au părut deplasate în contextul general al unui atelier literar, iar termenii cam demagogici. Mă adresez și dumneavoastră, domnule Potra, că e vorba de sprijin, prietenie sau doar de postarea textelor și a comentariilor, toate acestea sunt un drept, de care se folosește fiecare după măsura lui, nu o obligație. O puteți numi și datorie dacă doriți, iubire, grijă, morală, creștină, umană, oricum, dar tot o chestiune de privire personală rămâne. Ca și de relaționare unică în fiecare caz. Asta vă spuneam! Altfel, și-ar pierde TOCMAI valoarea pe care o investim în acești termeni și ar rămâne doar un heirupism pe care îl socot eu, iată, probabil nepoliticos față de dumneavoastră, ca fiind demagogie prin astfel de texte. Și cu atât mai mult cu cât vă încadrați bunele intenții în sfera reciprocității și a condiționării, care mă nemulțumeau pe mine la începutul textului dumneavoastră. Am să repet ceea ce în esență am încercat să spun și în comentariul anterior, „fii tu însuți schimbarea pe care o dorești în jurul tău.” Domnule Potra, oi fi eu prin păduri dar dumneata bați câmpii. Nu e vorba doar că m-ar întrista raționamentul dumitale prin care ajungi să te rățoiești la mine atât de pitoresc pornind de la calitatea mea umană îndoielnică și până la disperarea de a fi român întru cultură, ci e vorba că nu sunt sigură dacă un astfel de raționament așteaptă, în mod real, un răspuns. Probabil doar confirmări.:) așa că... Marcu mi se spune și nu e dilemă, Am îndemânare și nu sunt înceată, Nimeresc și ținte dar e o problemă, Nu pot pe-amândouă doar cu o săgeată! Domnule Iliescu, nu mai insist, înțeleg că v-am ofensat prin adresare sau nu numai, vă cer scuze și nădăjduiesc că mă veți ierta, mai cu seamă că, iată, mă bucur de prietenia dumneavoastră.:)
=  noematique	noemi kronstadt [14.Sep.08 22:00]
agonia nu este un automat de cafea in care ,introducand o moneda, ti se livreaza in pahare standard cappuccino cu sau fara zahar, ciocolata calda ori ice tea.desigur, nu dorim sa devina nici papagalul polly , pe care semintele de in il fac sensibil la nevoia de a primi zilnic cate un billet doux cu urari de nobel si viata glorioasa. inainte de toate, agonia este un loc cu oameni. oameni care scriu,desigur,dar care se scriu pe sine, care se traiesc in scris si care, aratandu-se in lume, isi asuma riscul major al vulnerabilitatii expuse si oferite celorlalti. nu doar "asta am scris eu, cititi...", ci si" acesta sunt eu, cititi-ma...". de aceea pot intelege perfect si nevoia de feedback afectiv a domniei voastre,d-le iliescu, structural generos si sensibil si nevoia celui tehnic instrumental, a elenei marcu, pentru care afectele in exces ar putea submina corectiile necesare in sistem. agonia subterana imi pare cel putin la fel de consistenta, de semnificativa si fascinanta din acest punct de vedere si asta ma face sa cred ca opiniile voastre , privite cu retina armonioasa sunt nu caustic disjuncte,ci fericit complementare
=  Soluțiile...	Victor Potra [14.Sep.08 22:16]
Stimată domnișoară Elena Marcu, vă mai întreb o dată, ați citit comentariile la text? Acolo tocmai s-au propus diferite soluții, și unele deja au început să fie aplicate, prin bunăvoința unor voluntari. Este nedrept să luați la mișto o inițiativă, fără să aveți răbdarea să parcurgeți toate etapele dialogului pe care le-a prilejuit, și să o evaluați, acuzând-o că nu propune soluții, fără să aveți bunăvoința să parcurgeți, fie și pe diagonală, toate reacțiile și propunerile care i-au urmat. Cât despre gândirea pe bază de presupoziții, vă invit mai întâi în fața oglinzii, după care vă reamintesc că ne-ați trimis pe sentimente și ne-ați clasificat la scrisorici din tabără, fără să vă sinchisiți să aflați dacă am propus vreo soluție sau nu (repet, comurile subsumate textului de față, ca modalitate de interacțiune de la gândire la gândire, au produs așa ceva). Vă reamintesc ultima dumneavoastră frază, "În schimb, mă gândesc că ați putea începe fiind dumneavoastră înșivă schimbarea pe care o doriți în jurul dumneavoastră." Acest lucru se produsese deja când ați intervenit. Am fi dorit și o reacție din partea conducerii site-ului, desigur, măcar o încurajare dacă nu altceva. Sau o atenționare, dacă era cazul... În schimb primim o miștocăreală ieftină, de la domnia voastră, care ne trage de urechi - dacă suntem așa deștepți, de ce nu propunem o soluție... Uite am propus, și vă întreb direct, să vedem dacă presupozițiile mele despre infatuarea dumneavoastră sunt nefondate: Sunteți dispusă, pe bază de voluntariat, asemenea nouă, câțiva, să alocați o jumătate de oră pe săptămână și să alegeți un text de la atelier, care vi se pare promițător, postând pentru autor un comentariu cu sfaturi și sugestii despre cum ar putea să-și îmbunătățească scriitura? Cu foarte multă curiozitate, și cu scuze pentru o adresare pe numele mic, fără invitație, Victor
=  Domnule Potra	Paul Bogdan [14.Sep.08 22:29]
Domnule Potra, ce pot a vă spune? Acum câteva zile v-am scris într-un mail că siteul se va schimba, că nivelele nu vor mai fi atât de importante, că textele și comentariile vor fi libere. Atelierul se va desființa. Editorii vor cenzura doar textele și comentariile care depășesc limitele deja trasate în regulament: extremism, calomnie... Odată ce am spus unui om ceva, mi se pare absurd să repet, mai ales când consider că persoana aceea are ceva în cap. Desigur, această inițiativă a dumneavoastră este lăudabilă și nu-și va pierde rostul nici după schimbarea mai sus pomenită.
=  părere	Marius Surleac [14.Sep.08 22:33]
Am citit și eu textul domnului Emil și am urmărit discuțiile și ideile de mai sus. Domnul Norea a venit cu niște idei foarte bune dare bine să susținem și ideile lui Victor. Eu deja am pus în aplicare ideea lui Victor și a domnului Emil, și ar fi foarte util să aducem comentarii constructive la textele din atelier. De asemenea găsesc necesar ca anumite persoane să nu vină și să comenteze în sfidă și cu note de superioritate, cu dezgust, textele de atelier - chiar dacă sunt în atelier asta nu înseamnă că trebuie să ne batem joc, că nu s-a născut nimeni geniu pe acest site. Astfel, comentariile non-constructive și aberante ar trebui din start eliminate. Apoi, ar fi de folos ca unele persoane cu nivel mai mare de 120 să vină cu recomandări de scoatere a textelor din atelier în urma îmbunătățirii acestora. Ar fi bine dacă ar începe să se miște treburile! Marius
=  D-nei Elena Marcu...D-lui Victor Potra...	Emil Iliescu [14.Sep.08 22:46]
D-nă Elena Marcu, sunt sigur că acest dialog scris dintre noi doi nu a făcut decât să ne apropie spiritual, și nu să ne dezbine. De aceea, sunt fericit că mi-ați primit prietenia și sper ca diferențele de opinie dintre noi, pe diverse paliere, să ne unească pe viitor într-o viziune complementară și benefică pentru site-ul în care trăim, scriem și descriem o mică parte din viața noastră. Și eu vă rog să mă scuzați dacă v-am adresat vreun cuvânt care poate a trecut întâi prin orgoliul meu masculin, și numai apoi prin bunul-simț care trebuie să domine în relația dintre doi oameni civilizați. D-lui Victor Potra îi mulțumesc pentru curajul intelectual de care dă dovadă, nu o dată, pe acest site și pentru poziția sa amicală față de mine! Aș vrea ca aceste cuvinte ale mele să fie o punte spre detensionarea relației dintre voi doi, tensiune de care mă simt și eu un pic vinovat prin "personala" mea ! Cu aceiași prietenie pentru amândoi, Emil Iliescu
=  D-lui Paul Bogdan...	Emil Iliescu [14.Sep.08 22:51]
Mă bucur să aflu, D-le Paul Bogdan că viitorul site-ului stă sub auspicii deosebit de favorabile prin aceste schimbări, pe care le-ați menționat. Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a participa la acest pluridialog! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  D-nă Noemi, poziția d-voastră...	Emil Iliescu [14.Sep.08 22:58]
D-nă Noemi, poziția d-voastră, pe cât de pertinentă, pe atât de diplomată și generoasă, ne aduce pe toți la un consens dorit și benefic: nevoia de feedback afectiv, pe care o are orice debutant, coroborată cu nevoia factorului tehnic, instrumental, pe care o resimte cel care este abilitat să dovedească sau să infirme valoarea unui text. Stima și respectul meu, pentru echidistanța dovedită! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  D-le Marius Surleac, lucrurile...	Emil Iliescu [14.Sep.08 23:02]
D-le Marius, lucrurile se vor mișca în plan structural, fiindcă la mijloc există înțelepciune, pasiune pentru literatură și deschidere, la nivelul conducerii site-ului, și este imposibil ca împreună să nu reușim! Vă mulțumesc pentru gândurile d-voastre constructive! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  nu prea mai e timp, dl. Iliescu	Alexandra Radulescu [02.Nov.08 00:28]
Nu am avut timp să parcurg toate comentariile, să urmăresc firul discuției. Însă mi-a plăcut ce idee susțineți dumneavoastră, cum că nou-veniții, cei care încearcă să scoată capul la iveală din noianul de texte virtuale, ar trebui încurajați, sau criticați la modul blând, pentru a-și corecta handicapurile în materie de exprimare în scris. Mă număr printre ei. Tentative de a-mi exprima gândurile și ideile în scris tot am, însă îmi lipsesc reacțiile, fie ele bune sau rele. Primisem de curând o replică dură, cum că "tot poetul s-a născut român, și dacă e atât de ușor s-o faci pe internet, de ce să n-o faci și tu, nu?" Pe moment m-a demoralizat, în fond și la urma urmei, are dreptatea dumnealui, dar mi-am dat seama că tot mai bine îmi exprim gândurile în scris. Și mi-am regăsit refugiul. Dar m-am împăcat și cu ideea că vor exista întotdeauna opinii pro și contra. Contează mai mult ce înseamnă acel text pentru mine, și mai puțin pentru alții. P.S. Nu e proza vs. poezie. E vorba de preferințe mai degrabă. Apoi mai e comoditatea, și faptul că timpul ... nu prea mai e. Din păcate.
=  Alexandra, important este...	Emil Iliescu [02.Nov.08 15:42]
Alexandra, important este că știi ce vrei de la tine, atunci când publici pe site: vrei ca ceea ce scrii să te reprezinte și să însemne o parte din tine! Acesta este lucrul care contează. Părerile pro sau contra sunt ecouri în subsidiar, dar toate trebuie să-ți fie de folos! Ai dreptate, nu e poezie vs. proză, ci e vorba de cum receptează fiecare arta. În ceea ce privește timpul...dacă nici pentru un pensionar nu prea mai are dimensiune, îmi imaginez pentru cei cu sângele fierbinte și avizi de viață cât poate fi de zgârcit, acest cămătar universal! Cu mulțumiri pentru trecere și cu prietenie, Emil Iliescu
=  curiozitate	Cristian Ionescu [02.Jan.09 08:04]
citind textul și comentariile, cumva mi-a fost atrasă atenția asupra datei - 11 septembrie. "Să fie predestinată?" m-am întrebat și am urmat să citesc metodic și cu interes avid mulțimea comentariilor. Am descoperit cu încântare despre inițiativele celor "mici" și cu tristețe promisiunile deșarte ale celor "mari" - "Acum câteva zile v-am scris într-un mail că siteul se va schimba, că nivelele nu vor mai fi atât de importante, că textele și comentariile vor fi libere. Atelierul se va desființa. Editorii vor cenzura doar textele și comentariile care depășesc limitele deja trasate în regulament: extremism, calomnie". Au trecut câteva luni bune de atunci și mi se pare mie sau chiar nu s-a schimbat nimic la nivel înalt?
=  Cristian, sigur...	Emil Iliescu [02.Jan.09 14:16]
Cristian, sigur că există ca în orice comunitate de idei păreri pro și contra, afectivități și ranchiune, dar eu cred că aceste lucruri nu fac decât să întărească lupta celor "mici" pentru a deveni și ei "mari". Poate în 2009 vom asista la punerea în practică a tuturor promisiunilor editorilor. Tu, care ești o prezență vie pe palierul de proză, trebuie să continui să fii ceea ce ești și să demonstrezi că nici "atelierul", nici "nivelurile", nu pot schimba rațiunea de a fi a literaturii: un catharsis universal, din care ne tragem seva cu toții la ceas de plăcere intelectuală. Un An nou mai bun! Emil Iliescu