| + Pentru naturalețe și simplitate | florin otrocol [08.Sep.08 20:38] |
| Sărut mâna, domnișoară Adriana. Nu este nimic spectaculos aici, deci nu se forțează kitsch-ul. Vă ofer acest mic premiu pentru simplitatea și naturalețea versificației. ”trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt”. O foarte simplă realitate pe care o refuzăm cu toții. Ne place să spunem că suntem mai mult decât suntem. Oglinda este utilă fiecăruia, tocmai pentru a ne reaminti cine suntem. ”îmi rămân zilele care vor veni un fel de pariu între ieri și azi n-am multe iluzii poate doar una în care dumnezeu mă ține de mână”. Viața este un rămășag? Poate fi pentru că deciziile noastre sunt o reală loterie. Finalul!? Place lui Dumnezeu. Pe mine mă mâhnește: Reverență! Florin O. | |
| = dumnezeu nu tine... | adriana barceanu [10.Sep.08 20:39] |
| de fapt pe nimeni de mana. cam asta era iluzia. Va multumesc domnule Florin pentru atentie. Au fost incercate atatea pariuri , mi-am spus am si eu dreptul la unul. atata timp cat sunt inca aici. am uitat de maine, de aceea azi stiu cine sunt. Imi cer scuze pentru raspunsul tarziu pe care vi-l dau. mi-a atras atentia mahnirea dv. si marturisesc o am si eu. in asteptarea finalului. Reverenta la reverenta, Adriana | |
| = Da | Liviu-Ioan Muresan [22.Sep.08 18:55] |
| Steluta e binemeritata. Remarc sentimentul de repetitivitate. Si finalul acestor repetitii, in care Dumnezeu intervine, prin cel mai nedorit moment al vietii. | |