| = Fără destinatar... | Maria-Gabriela Dobrescu [27.Aug.08 21:28] |
| Înduioșătoare povestea aceasta pe care tu ai reușit să o redai cu multă pricepere. Frământările și nemulțumirile pe care le-ai presărat în acest text m-au ajutat să înțeleg mai bine ce simte un copil părăsit de mamă. Rugămintea din final e copleșitoare. Chiar dacă scrisoarea ta nu are destinatar, sper că cine trebuia să o citească a facut-o deja. | |
| = O peroana, oricare, este oricum de ajuns... | Scorțan Costa-Teodor [27.Aug.08 21:54] |
| Aprecierea ta inseamna mult, iar prin acest momentariu mi-ai aratat ca unei persoane macar i-a pasat destul cat sa scrie cateva cuvinte. Cand persoana respectiva o va citi, va fi, cred, prea tarziu. Multumesc si te mai astept! Teo. | |
| = este cel mai sensibil text | Ecaterina Bargan [28.Aug.08 20:10] |
| din cite am citit in ultima vreme. nu am cuvinte citind asa ceva: Da, vreau să ne certam… vreau să-ți arunc în față toate eșecurile pe care le-am avut din cauza ta, mai ales pe ultimul, să urlu și să te acuz, să-ți iau ochelarii și să ți-i arunc pe geam, să sparg oglinda și să-ți pun sare în mâncare ca să mă răzbun… sau asta ând ai plecat, aveai un deget ars de la tigară… acum iți arzi singură degetele și plămanii… Poate trebuie să mori încă o dată ca eu să trăiesc… Dar nu pleca…încă am nevoie de tine! Acum simt arsura firului telefonic…iar l-am strâns prea tare… ultima fraza este extraordinar de sensibila. asa cum zici copii, treziti-va ca nu mai e mama! cu admiratie, ec | |
| = . | Leonard Ancuta [28.Aug.08 20:19] |
| o lamentatie patetica. un planset lipsit de demnitate, cred ca stia ea ce face. sa stii ca bocelile astea nu au valoare poetico literara intotdeauna. nu vreau sa te ranesc dar nu tot ce ni se intampla e arta. | |
| = Concluzie-Rezumat | Scorțan Costa-Teodor [28.Aug.08 20:36] |
| Ecaterina. Multumesc pentru comentariu, ma bucur ca ma intelegi. Cu cat vor trece anii pente noi, cu atat intelegem mai multe. Leonard. Onorat de vizita ta si de faptul ca te-ai obosit sa scrii unuia mai mic ca tine, dar nu cred ca intelegi. Si nici nu-ti doresc s-o faci. Nu am incercat sa dau o conotatie poetica-literara si nici nu speram sa am talentul sa o fac. Nu m-ai ranit deloc. In orice caz, te mai astept pe le mine. | |
| = . | Leonard Ancuta [28.Aug.08 20:46] |
| ba inteleg perfect, toti am trecut prin asta. nu e nevoie sa imi spui nimic, stiu, era ceva special, deosebit, iar durerea e cel mai cumplit lucru, nici moartea nu doare la fel... hehei, cate dati nu am gandit si simtit poate mai rau, mai nasol decat orficine.... dar nu conteaza. nu trebuie nimeni sa stie. asta e poezia, inauntru sa fie un om mort, imputit ca un cadavru de 50 de zile, iar pe dinafara sa fie un zambet, si miros de testosteron dornic de joaca. | |