| = anatomia unei epigrame | Ion Diviza [26.Aug.08 20:23] |
| Bravo, Dane, bună lecție ne ținuși. În opinia mea, cea mai bună variantă este a treia. Eu zic să nu te prea potrivești unor teoreticieni ai epigramei care ne recomandă unele lucruri ce ar putea duce epigrama pe linie moartă. Îmi place să experimentez, recomand acest lucru și altora. De ce adică o epigramă de 8+10 silabe ar fi mai valoroasă decât una de 13-14 silabe, să zicem? Sau de ce ar trebui ca toate versurile să conțină în mod obligatoriu același număr de silabe? Sunt multe de descutat. Acum însă nu voi scăpa ocazia să-ți adresez o replică: Hăcuind în epigramă A crezut că-i Demiurgul, Pe când Dan, de bună seamă, Nu era decât...chirurgul! | |
| = axiome epigramistice | Marius Surleac [26.Aug.08 22:02] |
| Mi-e mi-a plăcut mai mult ultima variantă pentru că rima împerecheată îi dă putere și o ajută să "curgă" fără turbulențe spre ochii, urechile și imaginația cititorului. De asemenea, mi-a plăcut șirul de demonstrații și îl consider foarte educativ. Felicitări! Cu stimă, Marius | |
| = Hăcuindu-l pe Ion... | Dan Norea [26.Aug.08 21:55] |
| Ioane, ai dreptate. Versiunea a treia are conținutul ceva mai bun. Dar din punct de vedere al prozodiei (adică scopul demonstrației), mai bună mi se pare ultima variantă. Tocmai discutam de curând cu Cornel Rodean despre câteva tabu-uri din epigramă, pe care le consider "discutabile" (adică, evident, merită să le discuți :) ): - versuri de max 10 silabe; e adevărat că e preferabilă concizia, dar decât să chinui o idee sau să renunți la ea, mai bine o exprimi în versuri ceva mai lungi - rimă încrucișată, la unele concursuri obligatorie; personal le consider la fel de bune pe cea împerecheată și pe cea îmbrățișată - dialog nerecomandabil; mie chiar mi se pare că aduce o savoare în plus - calambururi, jocuri de cuvinte = metode facile; aici îmi știi părerea, sunt preferatele mele - semne speciale pentru a sublinia o idee - nerecomandabile; după mine, de multe ori sunt indicații pentru o recitare mai sugestivă - versuri egale ca număr de silabe (cea adusă în discuție de tine); după câte știu, este admisă o metrică de gen 8-9-8-9, cu două condiții - diferența să fie de maximum o silabă și versurile ce rimează să fie egale; ca excepție, uneori merge mult mai scurt ultimul vers, ca un fel de concluzie concisă. Și replica. Hăcuind în epigramă A crezut că-i Demiurgul, Pe când Dan, de bună seamă, Nu era decât...chirurgul! (Ion Diviza) Hăcuindu-l pe Ion (Diviza) Vă arăt acuma care-i miza: Doi Ioni obțin, definitiv, Negativ și (sper eu) pozitiv. | |
| = Urmat să-ți fie exemplul,DANE | Ion Cuzuioc [26.Aug.08 22:05] |
| Am rămas măgulit de destăinuirea colegială asupra produsului final,care va fi o bună călăuză pentru toți confrații epigramiști ,iar cei pseudopoeți,care socot ticluirea epigramei drept joc distractiv nu le rămâne decât să dea din urechi(palmele le sunt ocupate).Împart părerea confratelui Ion Diviza,care a reacționat promt la teoria dumitale în timpul când eu zămisleam catrenele de mai jos: I Dându-și duhul pe-acest plai Doctorul ajunse-n rai, Iar Sfântul Petru plin de haz: Pe altă poartă,ai obraz. II Apostrofat e doctorul la cer De Sfântul Petru chiar la poartă-n rai: Pe pacienții tăi să-mi fii străjer Să nu mai moară iar de guturai. | |
| = exemplul meu e cam chinuit | Laurențiu Orășanu [26.Aug.08 23:46] |
| La temă: La bordel mor două tipe; Vor în Rai, fac semne mute; Petru zice-avem aripe, Nu ne treb'e parașute. La dezbatere: Interesantă geneza prezentată de Norică, dovadă a grijii pe care ar trebui să o avem față de aceste 4 versuri, carora uneori le zicem, abuziv, epigramă. Valabil și la replici, la orice. Rezultatul, mi-e greu să aleg o variantă, e foarte bun. E drept că și bancul e geeneros. Variantele finale, cu versurile lungi, au construcția foarte bună, păcătuiesc la concizie. Versul scurt - asta nu e o condiție întâmplător pusă de "specialiști". Regulile le cam știam, de acord și cu ele, dar și cu obiecțiile lui Norică. Cu un singur lucru nu sunt de acord (i-am spus-o): semnele speciale. Cum pui în italice când rostești o epigramă? Calimero | |
| = Marius Surleac, Ion Cuzuioc | Dan Norea [26.Aug.08 23:33] |
| Mă bucur că v-a plăcut demonstrația mea. Marius, ai dreptate, la versuri atât de lungi rima împerecheată curge mult mai frumos. Ion Cuzuioc, Lui Ciomu, Sfântul Petru îi pretinde Ca tabla înmulțirii s-o înșire. Văzând cât știe, Sfântul se aprinde: - Nu știi nimic afară de-mpărțire ! | |
| = Truda epigramistului | Rodean Stefan-Cornel [27.Aug.08 07:37] |
| Felicitări, din toată inima, Dane! În primul rând pentru ideea și acuratețea materialului postat și apoi pentru faptul că ai talentul de a iniția dezbateri care sunt pe gustul meu. Mulțumesc și pentru faptul că ai amintit numele meu și m-ai onorat cu faptul că le-ai pomenit colegilor de dezbaterile noastre particulare, furtunoase, dar și foarte productive, pentru mine, cel puțin. Nu aș vrea totuși ca cineva să înțeleagă, din textul tău, că a construi o epigramă este, de regulă, același lucru cu a versifica un banc, luat dintr-o revistă, dintr-o broșură, de pe internet sau de pe stradă. De fapt, harul, măiestria și truda epigramistului se văd, în primul rând în construirea poantei, care, este cu atât mai valoroasă, cu cât este mai originală. Sunt convins că ești de acord cu mine, dar cu gândul de a exemplifica truda epigramistului cu expunerea temei, cu limbajul și cu prozodia, nu ai subliniat aspectul menționat de mine. În legătură cu măsura versurilor: Părerea mea este că versurile mai lungi de 10 silabe, fac, de multe ori ca, până ajungi la poantă, să uiți de unde ai plecat; de fapt, dacă o epigramă, în 4 versuri ar avea măsura fiecărui vers de 12-14 silabe, este același lucru cu o epigramă din 8 versuri, cu măsura de 6-7 silabe, iar 8 versuri sunt cam multe pentru o epigramă. Cu mult respect, Cornel Rodean | |
| = Îndemn | Ion Cuzuioc [27.Aug.08 10:42] |
| Discuția este interesantă și ne poate fi doar de folos.Rodean Ștefan-Cornel ca un fost militar chiar de dimineață ne-a mobilizat la lucru.Personal,pledez pentru versul scurt:e mai muzical și se memorizează mai bine,principalul să-mpuște prin poantă versul patru și păstrată să-i fie prozodia.Nu există o școală specială de Epigrammă,ne învățăm unul de la altul.Lucrul creativ este viabil și el și are dreptul la modificări.N-ar fi cazul,parerea mea,să transformăm creația în dogmă.Am auzit diferite opinii despre Epigrammă chiar de la veteranii noștri,care se socot specialiști în domeniu și este foarte greu să te ții de unele reguli-condiții nescrise care mai mult adie a sfaturi.Ceea ce a inițiat Dan Norea poate servi drept preludiu pentr-un Seminar special dedicat Măriei Sale Epigramma.Ce ziceți fraților?În octombrie ne -ntrunim la Chișinău și la un pahar de vorbă abordăm și întrebarea durută.Personal aș invita și-un editor doi la Festivalul de la Chișinău.Sunt convins că și ei ne vor binele.Îndemn toți confrații epigramiști și nu numai la Discuția inițiată de Dan Norea.Nimeni nu-i profet,iar cine-i mai talentat să ne judece cititorii.Cu frăție de arme epigramatice Ion Cuzuioc. | |
| = Discutii, discutii. | Laurentiu Ghita [27.Aug.08 11:05] |
| Salut, permiteti-mi si mie cateva observatii. In primul rand, ca sa-l citam pe dl. Marius Chicos Rostogan, muzica este cea care iti gadila urechile intr-un mod placut. Atata vreme cat epigrama "suna" bine, eu zic ca sunt superflue discutiile despre "cate silabe", " ce fel de rima". Foarte adevarat, muzicalitatea vine si de aici. Dar sa nu facem un tabu. Poti face o epigrama foarte buna si cu vers lung si cu rima imperecheata si imbratisata.Cand citesti o epigrama, indiferent cum e facuta si nu ti se impiedica limba, inseamna ca e buna! Oricum, sunt extrem de bine venite observatiile permanente ale d-lui Rodean, care ajuta la slefuirea acestor mici perle ale noastre. Cat priveste Chisinaul, imi doresc extrem de mult sa ajung si eu pe acolo, am pregatit materialul pentru concurs, nu scapati de mine, numai ca chiar in acele zile am sa fiu plecat din tara. Dar mai avem prilejuri, nu-i asa? | |
| = Lumea asta nu-i a mea, ceealaltă nici așa! | bodea emil felician [27.Aug.08 11:33] |
| ,,-Furnizorii intră numai pe intrarea de serviciu !'' Poate ar merge mai bine: -Furnizorii intră, astăzi, Doar pe scara de serviciu! Una de-a mea: Un suflet pătruns în Rai, De trei zile se distrează... Sfântul Petru:-ce bai ai? -Încă mă resuscitează! | |
| = Dane, Ciomu are multă școală! | bodea emil felician [27.Aug.08 12:18] |
| Citând din Luca și Matei, Ciomu, fan de-a lui Cicero, Prin Colegiu, dragii mei, A ajuns un fel de zero! | |
| = Multe-multe răspunsuri | Dan Norea [27.Aug.08 17:40] |
| Calimero, evident că e preferabil să transmiți un mesaj în cât mai puține cuvinte. Dar unele chiar nu încap și atunci mai bine apelezi la versuri lungi decât să renunți. Chiar dacă se ajunge la echivalentul a 8 versuri, cum zice Cornel. În privința semnelor speciale, aici mă refeream la altceva: semne de exclamare, de mirare, puncte-puncte, dublarea unei vocale, adică tot ce poate constitui o indicație de regie pentru o recitare mai nuanțată. Folosirea italicelor o fac aici pe site, pentru că intră mulți cu atenția la jumătate și e posibil să nu le cadă o fisă. La concursuri trimit fără italice. Cornel Rodean, sper că nu asta s-a înțeles, că înțeleg prin scrierea epigramelor - versificarea bancurilor. Deșiii... totdeauna am considerat că pentru începători este un exercițiu excelent - înveți să versifici, să construiești, să pregătești terenul și să izbești cu poanta în ultimul vers. După care, având rutină, poți scrie epigrame originale. Ion Cuzuioc, cu dragă inimă aș veni la Chișinău, să bem un pahar de vin și să trântim niște discuții aprinse despre epigrame. Adică să îmbinăm plăcutul cu plăcutul. Dar pentru asta trebuie să merit. :) Laurențiu Ghiță, ce spui tu cu gâdilatul urechii într-un mod plăcut e adevărat și e singurul lucru important. Se poate realiza și printr-un talent nativ, ceva asemănător lăutarului de geniu care nu cunoaște notele muzicale. Dar dacă talentul e dublat și de cunoștințe teoretice de prozodie, e cu atât mai bine, sesizezi mai repede motivul unei disonanțe și remediezi instantaneu. Emil Bodea, bună poanta cu resuscitarea ! | |
| = Furnizorii, la iesire | Garda Petru Ioan [27.Aug.08 20:57] |
| Ma ofer spre analiza, intru binele epigramei. Un chirurg tăiat de altul, Ușa de la Rai o crapă; Îl oprește Prea Înaltul: - Furnizorii merg la trapă! | |
| = Căderea prin trapă are rostul ei | Dan Norea [27.Aug.08 23:31] |
| Zice-un drac spre Demiurg: - Doamne,-n iad acest chirurg Are locul rezervat, Mult mai mulți mi-a furnizat. | |
| = Aqvila non captat muscas... | Garda Petru Ioan [28.Aug.08 09:51] |
| OK, incerc eu o autoanaliza... Un chirurg tăiat de altul, Ușa de la Rai o crapă; Îl oprește Prea Înaltul: - Furnizorii merg la trapă! 1. Ca formă, cred că este corectă: 8 silabe, rimele sunt în regulă. Accentele suferă însă în al doilea vers: - - / - - -/- /- - -/ - /- - - /- - - /- - - /- - - /- S-ar fi putut corecta în varianta „De la Rai ușa o crapă”, dar aici n-aș schimba. Nu sună mai bine. Am avut o ezitare la semnul de punctuație de după cuvântul „crapă”. Putea fi punct, eventual. 2. Conținutul. Aici nu poate fi vorba de originalitatea poantei. Mai rău, o strică. Sigur că grosul ei se află în cuvântul „furnizorii”, dar firmele nu au trape pentru furnizori, ci, eventual, intrări de serviciu. Apoi, la ușa Raiului se află Sfântul Petru, se știe. Poate că, de dragul conciziei epigramei, s-ar fi putut sugera în titlu că „Prea Înaltul” este sfântul cu pricina. Ar fi fost însă prea lung... . Cuvântul „tăiat” este iarăși discutabil. Am avut o variantă cu „ucis”, dar ar fi fost prea direct. „Ajuns la altul”, poate, dar nu prea... „Belit” e cam vulgar... . 3. Oricum, „epigrama” este scrisă în ceea ce numesc eu „sistem căpușă”. E ușor să plasezi mingea în terenul advers dacă ridicarea la fileu este perfectă... . Deocamdată, este modul meu de a exersa ca începător și, în general, n-am fost trimis la trapă, dimpotrivă, am fost onorat cu replici de valoare (jucătorii geniali scot mingea și din tribune, ca să continui analogia cu voleiul). Este și cazul de față, care mă face să mă simt, totuși, mândru de găselnița cu trapa și îmi sugerează faptul că n-am tras chiar... „după liberare”. Mai muncim, mai muncim! | |
| = Garda Petru Ioan | Dan Norea [28.Aug.08 11:25] |
| Scuze, nu înțelesesem prea bine oferta ta cu analiza. Dacă prin "Aqvila non captat muscas..." subînțelegi că mă consider maestru în epigramă în comparație cu tine și din acest motiv ți-am ignorat oferta, atunci te înșeli. Consider că ai talent, umor, stăpânești bine prozodia, iar cei 2-3 ani de experiență pe care îi am în plus pot fi recuperați foarte repede. Bun, revin la analiză. Am văzut că ai menționat strict accentele cuvintelor. Nu cred că se procedează așa, niciodată nu vei găsi o succesiune coerentă de cuvinte în care toate locurile teoretice ale accentelor să fie ocupate de accente reale. În practică, după ce vezi în ce ritm e scris versul, verifici ca unul din accentele reale să nu cadă pe o poziție neaccentuată. Dacă ai ureche muzicală, deja se simte. Uzual, ritmurile sunt iambic sau trohaic, adică din două în două silabe, la iambic începe cu prima, la trohaic cu a doua. Se zice că ritmul iambic e mai săltăreț, cel trohaic mai grav. În cazul tău arată asrfel: /-/-/-/- /-/-/-/- /-/-/-/- /-/-/-/- Deci e un ritm iambic perfect. Metrica, se vede din același grafic, este 8-8-8-8, deci ideală pentru o epigramă. Rimele sunt corecte. Uneori sunt considerate rime facile verbele la același timp, de exemplu participiu trecut, gen "plouat - udat". Dar nu e cazul. În concluzie, prozodia e ireproșabilă. Din punct de vedere al conținutului, nu m-a deranjat nici "tăiat" nici "Prea Înaltul". Singura care m-a derutat a fost "trapa", până acum n-a reieșit de nicăieri că în Rai ar exista o trapă. Dar dacă am presupune că există și face legătura cu iadul de dedesupt, atunci dintr-odată poanta capătă o nouă semnificație. A fost ceea ce am sugerat eu prin replică. Spor la muncă ! :) | |
| = Viceversa | Rodean Stefan-Cornel [28.Aug.08 11:56] |
| Domnule Gârda, nici eu nu am înțeles de la început ce doriți cu catrenul respectiv, dar acum, dacă am înțeles că l-ați propus spre analiză, îmi spun și eu părerea. Deci, sper că nu fac vreo confuzie, vă referiți la catrenul: Un chirurg tăiat de altul, Ușa de la Rai o crapă; Îl oprește Prea Înaltul: - Furnizorii merg la trapă! Privind conținutul, de acord cu autoanaliza dumneavoastră. În mod deosebit, ceea ce ați subliniat în punctul 3) este perfect adevărat, în opinia mea și este o observație foarte pertinentă. Privind forma, nu aveți dreptate, prozodia mi se pare foarte bună, iar ceea ce a remarcat Dan Norea mi se pare just, cu o mică observație. Distinsul nostru coleg (D.N.) concluzionează că este "un ritm iambic perfect" (după ce a explicat diferența dintre ritmul iambic și cel trohaic) dar, de fapt, este un ritm... trohaic perfect. Dane, soluția pentru a nu mai confunda ritmul iambic cu cel trohaic (confuzie, care, până la urmă, nu este nicio tragedie) este foarte simplă: să-ți amintești că Eminescu a folosit expresia "iambii suitori", deci, iambul este piciorul metric, format din două silabe, în care prima silabă este neaccentuată și a doua accentuată (deci, de la neaccentuat la accentuat, de jos în sus, adică, "suitor"). În concluzie, în catrenul analizat, propus de colegul Gârda, este un ritm trohaic. Cu prietenie și respect, Cornel Rodean | |
| = Ritmuri... | Rodean Stefan-Cornel [28.Aug.08 12:08] |
| Revin, Dane, mi se pare foarte important că ai subliniat că ritmurile cele mai uzuale pentru epigramă sunt cele care presupun picioare din două silabe, trohaicul și iambicul și aceasta pentru că, de regulă, versurile sunt relativ scurte. Se pot folosi și ritmurile cu picioare din trei silabe (dactilic, anapest, amfibrahic), dar cele cu patru silabe (în peoni), nu cred că merg, se folosesc foarte rar chiar și în poeziile cu măsura lungă a versurilor. Ceea ce vreau eu să subliniez din scurta mea experiență este că, este recomandat ca, atunci când un epigramist trimite la un concurs sau la o redacție o epigramă cu altfel de ritm decât trohaic sau iambic, să pună în paranteză, sub titlu formula "în amfibrahic" ("în dactilic", "în anapest"). Am văzut că se practică, iar eu, spre exemplu, am trimis undeva, nu spun unde, un catren într-un amfibrahic perfect, redactorul a crezut că este un iambic imperfect și "mi l-a stilizat", de m-am îngroziot ce a ieșit. Cu aceeași prietenie, Cornel Rodean | |
| = Cornel, | Dan Norea [28.Aug.08 14:43] |
| Îți mulțumesc de două ori. Mai întâi pentru că mi-ai dat o cheie pentru a distinge iambicul de trohaic. N-am mai citit nimic despre subiectul ăsta din școala generală iar acum, când am vrut să dau niște explicații, m-am uitat pe google și probabil am citit pe dos. Mai apoi îți mulțumesc pentru ideea cu mențiunea ("în amfibrahic"), recomandabilă la catrenele trimise la concursuri sau reviste. Problema va fi aceeași - să mă lămuresc mai întâi eu dacă e vorba de amfibrahic, dactilic sau anapest. Aici nu mi-ai dat nicio cheie. Cred că voi apela la tine. :) | |
| = Epigrama - o chestiune serioasă | Garda Petru Ioan [28.Aug.08 15:13] |
| Domnilor, Este clar că epigrama e un lucru al naibii de serios! Nu credeam că la analiza ei se fac măsurători atât de precise, dar acum că vă aud, pare logic. Înseamnă că se pot face și contestații ? Mă refer la concursuri, nu la Agonia. Pe de alta parte, ritmul există sau nu există în noi. Poate un antitalent să picteze sau să cânte dumnezeiește? Păstrând proporțiile, poate un antitalent să scrie o epigramă bună? Corectă, poate, dar artă nu cred că iese. M-aș bucura să continuați acest tip de dezbateri. Sper să ne mai sperie puțin pe cei care insăilăm rapid un catrenaș și „țup!” pe Internet! Să ne mai pună pe gânduri. Să mai citim, să mai învățăm, să mai renunțăm... Eu nu renunț încă, pentru că nu am dat încă măsura talentului meu... Cu multă stimă! | |
| = Tot despre ritm | Rodean Stefan-Cornel [28.Aug.08 15:51] |
| Mă grăbesc să continui discuția, pentru că de mâine o să lipsesc din nou câteva zile de pe site și "se răcește subiectul". Dane, consider că deja ai apelat la mine și îți răspund pe scurt acum, cu promisiunea că, într-un viitor relativ apropiat o să postez (la recomandarea ta) câteva note de studiu din zona poeticii, a stilisticii și prozodiei. Mă întrebai de unde recunoști diferite tipuri de ritm. Răspund pe loc, la citirea mesajului tău, fără nicio altă documentare, dar sunt aproape sigur că nu o să greșesc (sper!) Ritmul (practicat în zilele noastre și în Europa, cel bazat pe accent, pentru că de-a lungul istoriei au existat diferite criterii de definire a lui) este succesiunea regulată a unor grupe de silabe, numite picioare, fiecare picior avându-și accentul său. - picioare din două silabe: troheul (prima silabă accentuată, a doua neaccentuată, ritm trohaic) și iambul (prima silabă neaccentuată, a doua accentuată, ritm iambic); - picioare din trei silabe: dactilul (prima silabă accentuată, celelalte două neaccentuate, ritm dactilic), amfibrahul (prima silabă neaccentuată, a doua accentuată, a treia neaccentuată, ritm amfibrahic) și anapestul (primele două silabe neaccentuate, a treia accentuată, ritm anapestic); - picioare din patru silabe: peonul (primar, secundar, terțiar și cuaternar, funcție de silaba pe care cade accentul). Simplu și clar, nu? Mai sunt multe probleme privind calitatea ritmului (alegerea lui, funcție de mesaj sau de limbaj, funcție de tonul discursului poetic, și, foarte important, pentru o prozodie cu adevărat perfectă, respectarea nu numai a accentului silabelor în cuvinte, dar și accentuarea cuvintelor în frază, funcție de nuanțele exprimării și ale mesajului). Cu simpatie, | |
| = Între calități native și instruire | Rodean Stefan-Cornel [28.Aug.08 16:01] |
| Domnule Gârda, din nou "ridicați la fileu" o problemă foarte interesantă. Spuneți că, pentru mulți poeți, ritmul există în sânge, că unii pictori pictează dumnezeiește și toți aceștia creează opere valoroase, fără a cunoaște prea multă teorie. Părerea mea este următoarea: Cine crede că este un alt Eminescu, Arghezi, Coșbuc, Goga, Topârceanu ș.am.d., să scrie cum simte, fără să fie stresat de teorie. Dacă este, însă, ca majoritatea de pe acest site, atunci să pună mâna pe carte, să învețe din discuțiile cu cei care au studiat înaintea lui, sau "să fure meserie" (funcție de preferințele fiecăruia, dar eu agreez mai mult prima cale). Cu aceeași simpatie, P.S. Domnule Gârda, frecventați vreun cenaclu? | |
| = Cenaclu | Garda Petru Ioan [28.Aug.08 19:15] |
| Stimate d-le Rodean, Nu frecvectez niciun cenaclu si recunosc ca mi-ar prinde bine. Imi dati o recomandare? Pentru ca nu pot merge pur si simplu si sa spun "sunt fierbinte, luati-ma!". Opera n-am, batran sunt (numai in buletin, e drept), asta e! P.S. N-am spus ca nu trebuie stiinta, am spus ca trebuie talent. Garda | |
| = Despre cenaclu | Rodean Stefan-Cornel [28.Aug.08 20:31] |
| Domnule Gârda, Consider că participarea la activitatea unui cenaclu este un foarte bun prilej de perfecționare pentru oricine se ocupă, cât de cât cu scrisul. De fapt, în opinia mea, chiar și "Agonia" este tot un cenaclu. V-am întrebat dacă participați la vreun cenaclu (din cel "clasic"), pentru că la Cluj-Napoca funcționează Cenaclul "Satiricon", în opinia mea, una din cele mai puternice colectivități de scriitori umoriști din țară și, ar fi păcat să nu treceți și dumneavoastră pe acolo. Păcat ar fi nu neaparat pentru dumneavoastră, dar și pentru cenaclul respectiv care ar fi văduvit, în acțiunile sale, de contribuția unui element valoros și de mare perspectivă, ca dumneavoastră. În acest sfârșit de săptămână, la festivalul de la Caransebeș, sper să mă întâlnesc cu cineva de la Cluj și voi discuta acest aspect. Dați-mi oricum un mesaj, ca să vă pot lăsa și eu niște numere de telefon pentru contactarea conducerii Cenaclului "Satiricon". Adresa mea este: [email protected] Cu deosebit respect, Cornel Rodean | |