| = parere | Ecaterina Bargan [18.Aug.08 08:10] |
| caruia ii tremura privirea, este varianta corecta. degradarile reprezinta forme de denaturare a "marfurilor" sub actiunea agentilor biologici, biochimici, factorilor fizici si chimici de mediu, care afectează stabilitatea "mărfurilor" și chiar inocuitatea acestora în cazul alimentelor. acum, zi mi si mie cum ti se degradeaza carnea. sfîrsindu-te? fii serios in ale scrisului. prelucreaza ceea ce iti sopteste inspiratia. ec | |
| = re: ecaterina, | Teodor Dume [18.Aug.08 17:17] |
| mulțumesc de trecere și semn. am corectat greșeala. în legătură cu "degradarea" m-am gândit la forma vb a se strica, a se deteriora, a se deprecia. poate n-am punctat forma corectă, dar asta e... cu sinceritate, teodor dume, | |
| = linux :) | eugen pohontu [20.Aug.08 11:05] |
| Teo dragă, cu mare bucurie văd că n-ai stat degeaba în timp ce eu am hălăduit... Poem în manieră teodumistă :), închegat, frumos curgător și evident - foarte trist! degradarea, blamată, merge foarte bine în context, nu știu ce-a zgâriat-o pe donșoară - și carnea se poate degrada în sensul împuținării prin repetate 'atingeri', la fel cu 'sfârșindu-mă' care are un sens metaforic bine definit, în spiritul nichitian, mă rog, chestiune de apetențe... eu pot sa-ți spun că n-am prea înțeles: desfăcut ca un vrej(vreju-i vrej, nu se desface parcă?)? - nu mi-a plăcut 'cârcește' și de ce 'fortran', un limbaj de programare uitat de lume? - dacă tot voiai ceva f. vechi putei să-i zici -basic, sau 'cod mașină' - mai vechi:) superbă ultima strofă, de fapt întreg poemul! cu prietenie, eugen | |
| = re>eugen pohontu | Teodor Dume [20.Aug.08 14:30] |
| mulțumesc, prietene! comentariul tău vine în limpezirea minții mele, tulbure după ce am citit commul ecaterinei. da, ai savurat momentul simțit de mine. îmi place modul în care descifrezi mesajul. sigur că la observația ta mă voi gândi în timp. sunt foarte ocupat profesional și nu prea am timp de mine . multe mulțumiri, teodor dume, | |
| = * | Andrei Trocea [29.Aug.08 01:27] |
| urmarind ultimele poeme am dat peste un fel de concluzie: micul razboi sa-i spun asa casnic cu moartea il trasformi intr-o adevarata lovitura de stat, chemi toate fortele din jur sa participe, tapetezi stalpii si cladirile cu numele sonore ale luptelor. dincolo de frumusetea versurilor, de rotiri si arcuiri, cred ca incerci sa folosesti un fel de terapie prin care, scotand moartea in strada, ea nu mai apare atat de uriasa, de amenintatoare, de... finala cum e ea in pestera ce se numeste sufletul tau. cu prietenie, andrei t | |