Comentariile membrilor:

 =  Îndreptarea păcătosului
Ioan Jorz
[13.Aug.08 07:20]
Cristian Ghinea, interesant articolul. Până la urmă nu moartea, ci îndreptarea păcătosului se dorește. Mă bucur că, în subsidiar, se poate observa importanța economică și politică a "cetății culturale" care era Caransebeșul, în acea vreme și dintotdeauna. Cu salutări prietenești,

 =  Ionut
Ghinea Nouras Cristian
[13.Aug.08 10:28]
Ma bucura mult intalnirea sub cupola agoniei, unde nu am mai postat de mult. Toate cele bune, sper sa ne vedem la Caransebes sau poate in toamna la Herculane, la colocviile Reflex, sa ne mai amintim de zapezile de altadata...
Cu bine!

 =  necesar
Anni- Lorei Mainka
[13.Aug.08 10:41]
un text necesar in aceste vremi trecatoare
in final cam toti suntem oameni,iar alesii sunt prea putini

 =  Raspunsul, vanare de vant...
Ghinea Nouras Cristian
[13.Aug.08 11:53]
Anni, ma tot intreb de ce Dumezeu nu suntem in stare sa scriem o istorie cinstita a "celor mai buni si mai drepti" din tagma lor. Eu am gasit acest almanah de acum 90 de ani (pe care il pastrez) facand documentare pentu un material mai amplu. N-am pretentii de specialist,insa ma pasioneaza subiecte de acest gen. Nu inteleg de ce nici un istoric adevarat nu consemneaza, pe langa meritele omului, si linguselile astea, lacunele astea de caracter? Poate ca raspunsul se afla in articolul lui Fabian Anton de pe prima pagina. Cel care mi-a dat ideea acestei interventii.

 =  Post scriptum
Ghinea Nouras Cristian
[13.Aug.08 16:30]
In original, articolul era insotit de un portret cu autograf al Arhiducelui Albrecht si avea un apendice dedicat dezvelirii statuii Reginei Elisabeta (Erzsebet)care s-a alaturat la "statua Majestatii Sale fericitului imparat si rege Francisc Iosif I, care, dupa cum se stie, e ridicata in parcul dinaintea casarmei". Sunt singurele materiale cu caracter non teologic din almanah.

 =  ...
Paul Bogdan
[15.Aug.08 07:23]
După opinia dumitale, Episcopul Român Ortodox al Caransebeșului ar fi trebuit să rămână "supus" Austro-Ungariei după Marea Unire? Și de ce folosiți termenul "supus"? A fost el vreodată "supus" Austro-Ungariei?

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Cristea

Sincer, nu înțeleg ce-i reproșați. Era ierarh al Bisericii Ortodoxe Române și înainte de Marea Unire. A avut o activitate pur românească pe timpul Austro-Ungariei. A fost gazetar la publicații românești, a susținut "pocesul memorandiștilor". În fine, îmi scapă intriga acestui articol.

Văd că puneți trei semne de exclamare după Habsburgic... de ce?
Păi din ce familie au fost regii țării care au asigurat independența României și Unirea cea Mare? Este vina lui Miron Cristea că nu s-a ridicat vreun domnitor neaoș la acea dată și că un Habsburg a fost mai român decât mulți?

 =  Istorie și istorii
Călin Sămărghițan
[15.Aug.08 07:43]
Domnule Ghinea, textul este binevenit, dar concluzia dumneavoastră este conjuncturală. Iertați-mă, dar nu aveți stofă de cercetător. Puțini oameni au capacitatea de a se ridica deasupra timpului lor și de a privi în ochi istoria.

 =  Din normalul lumesc
Bogdan Dincescu
[15.Aug.08 08:24]
Așa este. Face parte din ceea ce este normalul lumii în care trăim. Pentru că, în decursul istoriei, biserica ortodoxă a fost în general slujitoarea celor care erau la putere (o excepție remarcabilă de la regulă făcând-o doar Biserica Ortodoxă Greacă, care a jucat un rol deosebit de important în păstrarea identității naționale a grecilor în timpul celor 400 de ani de stăpânire turcească). Citește în Apocalipsa 2.12-17: Pergam este imaginea profetică a bisericii ortodoxe (din est), care s-a așezat confortabil în lume. Și dacă tot veni vorba de Miron Cristea, cum că nu ai menționat faptul că el i-a binecuvântat pe legionari atunci când Carol II a proclamat statul național legionar?
Și pe aceeași linie se înscrie și Justinian Marina, care a spus că, din creme ce urmărește formarea omului de tip nou, comunismul este după voia lui Dumnezeu.
Organizația are multe lucruri care se înscriu în normalul lumesc, normal care însă este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Asta însă nu înseamnă că nu sunt și mulți ortodocși cu adevărat credincioși Domnului Isus.
Problema se pune: în ce vă puneți încrederea în niște oameni și niște organizații omenești, sau în Domnul? Și Ieremia spunea: "blestemat este omul care se încrede în om și își face brațul lui din carne și se depărtează de Domnul ... binecuvântat este omul care se încrede în Domnul..." (v. Ier. 17.5-10).
Așa că să nu ne închipuim că vom schimba această organizație în care ceea ce este nescripturistic a intrat într-o tradiție care mai este proclamată și ca fiind "sfântă". Dar aceasta poate să deschidă ochii unora pentru ca să se salveze din aceste amăgiri, deci consider util acest articol.

 =  Optiunea nesupunerii civice
Adrian DUMITRU
[15.Aug.08 20:25]
Pentru numele lui Dumnezeu, de ce stupoare? Shi de ce "schimbare la fatza"?
1. La momentul respectiv, Miron Cristea reprezenta o biserica tzinand de un stat care se numea Imeriul Austro-Ungar. Oriucm ar fi dat-o, pentru domnia sa nu erau decat doua cai - nesupunerea civica sau acceptarea legilor shi uzantzelor statului al carui cetatzean era.

2. Indiferent de ce am putea crede sau care ar fi situatzia de fapt, ce putem ashtepta de la un cetatzean ROMAN de etnie ORICARE, astazi? Sa se comporte ca atare, in raport cu statul roman. Presupun ca optziunea nesupunerii civice in acest caz ar fi foarte suparatoare pentru opinia publica romaneasca... shi, daca ar fi vorba de un cleric, probabil ca s-ar gasi cel putzin o voce in mass media shi nu numai care sa ceara de Ministerului Cultelor inlaturarea respectivului culpabil.

Ceea ce vreau sa spun este ca Miron Cristea putea fi un foarte bun roman inainte de 1918 - shi ca in acelashi era shi un cetatzean al dublei monarhiei, mai mult chiar, un "reprezentant oficial" al acesteia, shi unul dintre capii bisericii ortodoxe romane din Regatul Maghiar (ne place sau nu, asta era situatzia politica atunci). Nu vad ce ar trebui sa ii fie iertat shi nici nu vad de ce ar trebui sa fie judecat pentru asta.

Prin urmare, ma raliez opiniei domnului Paul Bogdan (deshi nu pricep prea bine ceva in comentariul sau: "Văd că puneți trei semne de exclamare după Habsburgic... de ce? Păi din ce familie au fost regii țării care au asigurat independența României și Unirea cea Mare? Este vina lui Miron Cristea că nu s-a ridicat vreun domnitor neaoș la acea dată și că un Habsburg a fost mai român decât mulți?". presupun ca intr-o fuga de condei, era vorba despre Hohenzollerni.)

 =  gafă impardonabilă...
Paul Bogdan
[15.Aug.08 20:35]
Dumitru, corect! Mea culpa! Am citit la repezeală numele și am săvârșit o gafă monumentală!
Scuze și lui Nouraș... !

 =  Adrian Dumitru
Ioan Jorz
[15.Aug.08 21:55]
Domnule, clerul(ca și noi- dealfel) are o singură "constituție": Biblia!. Un singur "suveran": Dumnezeu! Restul sunt amănunte! Cine suntem noi, ca să judecăm? Putem trage doar învățaminte! Putem doar consemna! Întâiul patriarh L-a amestecat pe Dumnezeu în politică, așa cum îL amestecă și alții, astăzi, așa cum a fost amestecat mereu, de la apariția creștinismului, de la apariția bisericii- ca instituție. Mireni suntem cu toții, clerici și laici, tributari slăbiciunilor de muritori. În afara mărturisirii lui Dumnezeu, întrupat în mântuitorul Iisus Christos, orice altceva este Păcat! Biserica lui Dumnezeu, din care facem parte- prin botez, nu se subordonează nimănui, în afara Domnului! Cei care mărturisec Evanghelia n-au nici o scuză! Nici noi. Nu există "nuanțe"! "The rest is silence!"- W.S.

 =  Dlui Ioan Jorz, sine ira et studio
Adrian DUMITRU
[16.Aug.08 00:38]
N-am intzeles prea bine comentariul dvs.

Intr-adevar, biserica, creshtina sau nu, a fost aproape de capii lumeshti inca dinainte de Niceea. Iar despre amestecul clerului in politica, ce sa mai vorbim. Este un fapt.

Chestiunea in cauza este insa alta. Indiscutabil, avetzi dreptate cand spunetzi ca biserica nu are de dat socoteala decat lui Dumnezeu. Iar eu adaug - cu permisiunea dvs., shi nu numai - dar nu oricum. Biserica nu este numai casa lui Dumnezeu, este shi o comunitate ("ecclesia" in greaca inseamna cam acelashi lucru cu "umma" in araba - comunitatea credincioshilor). In calitatea sa de cetatzean al unui stat, un preot are drepturi shi oblligatzii, shi mai are drepturi shi obligatzii fatza de comunitatea credincioshilor sai. Ori, in ceea ce ma priveshte, nu vad nimic de judecat sau de condamnat in comportamentul lui Miron Cristea (asha cum nu vad nimic de judecat sau de condamnat in comportamentul acelor preotzi romani care au "dat Cezarului ceea ce este al Cezarului" in perioada comunista. In acest din urma caz, insa, daca au facut exces de zel in obdientza fatza de regim - shi am in vedere aici in mod special cazurile contestate ori discutate, reale ori presupuse, de colaborare cu Securitatea -, ei, atunci, DA, comunitatea are dreptul de a judeca. Shtiu, am calcat pe teren minat in acest ultim caz, shi asta e, imi asum riscul. Sper sa fi reushit sa imi fi exprimat bine parerea).

Subordonarea fatza de Dumnezeu este una, calitatea de cetatzean roman, austriac, maghiar etc. este alta. Miron Cristea avea mai multe alegeri - sa plece in Regatul Roman, sa nesocoteasca autoritatzile maghiare habsburgice riscand destituirea ori incarcerarea (daca situatzia ar fi degenerat), sau sa ishi aduca obolul la vizita arhiducelui. Ashadar - ce este de judecat ori de condamnat in situatzia data?
Intr-adevar, avetzi dreptate, este un fapt care trebuie consemnat. Shi-atat. Consemnarea insa ar trebui sa nu includa nici un fel de aluzie tendentzioasa. Ori textul la care participam acum prin comentariile noastre o face din plin.

[- ca venise vorba, nu este vorba despre acelashi patriarh care era, in calitatea sa de patriarh, era senator de drept in Parlamentul Romaniei, la fel ca shi profesorii universitari? Shi nu este oare vorba despre acelashi patriarh care a fost la un moment dat shi prim ministru? ca patriarh sau ca persoana privata?]

 =  Stofa de comentator
Ghinea Nouras Cristian
[16.Aug.08 21:07]
Paul, Calin, Bogdan, Adrian, Ionut, foarte interesante comentarii, fiecare in parte aveti dreptate. Conducatorii bisericii - la cheremul celor de la putere - buna sublinierea lui Bogdan. Inca ceva, privitor la text: atentie, erau laudati romanii din armata imperiala care luptau impotriva fratilor lor. Pe langa sutele de alternative pe care le avea, nu era mai intelept sa deplanga imprejurarile care au opus fratilor, alti frati de-ai lor? Desigur, astea sunt intrebari conjuncturale, caci, desi am publicat o carte cu vreo 50 de astfel de articole ("Intra muros"), nu am stofa de cercetator. Apreciez insa stofa comentariilor si ma bucur ca a iesit ceva polemica.
Multumiri editorilor pentru foto. Cred ca Paul e de "vina".

 =  "Bunul cetatean" si "tradatorul"
Ghinea Nouras Cristian
[16.Aug.08 21:46]
Ca tot s-a vorbit despre optiuni, propun o "biografie paralela" a altui fiu al Caransebesului. Generalul Moise Groza, nascut de faptla Obreja, este strabunul unui om pentru care am mult respect - istoricul militar Liviu Groza (care, spre deosebire de mine, este cercetator!). Ei bine, generalul Moise Groza, desi era un topograf de frunte al Armatei Imperiale, a ales sa treaca (prin Muntii Siriului) de partea Armatei Romane, alaturi de care a luptat apoi in Razboiul de Independenta. A salvat vietile a mii de ostasi romnani, sesizand faptul ca la Grivita sunt doua redute si nu una, cum a fost trecut pe harti. Cunostea germana la perfectie si fost consilier al regilor Carol I și Ferdinand.
Diferenta fata de "bunul cetatean" Elie Miron Cristea e ca Moise Groza era un "tradator"?

 =  Nu e chiar asha
Adrian DUMITRU
[16.Aug.08 21:54]
Multzumesc pentru aprecieri... shi ma bvad nevoit sa continui atragandu-va atentzia ca atzi scapat din vedere momentul istoric.

1. Intre mai shi octombrie 1918 Regatul Roman ieshise din razboi, astfel incat (la momentul acela) parea imposibil pentru orice om cu bun simtz logic sa crezi ca Transilvania se va mai uni cu Romania in urmatorii douazeci de ani (germanii erau pe punctul de a demara ultima lor ofensiva in Frantza, folosind trupele deblocate din Est dupa pacea cu Rusia bolshevica, prin urmare nu era deloc exclus ca centralii sa cashtige razboiulm after all)
2. Monarhia bicefala a facut un milion de gafe, dar trebuuie sa shtitzi ca responsabilii lor militari nu au fost atat de dobitoci incat sa invite la dezertare prin trimiterea intr-un sector aparat de romani a unor regimente compuse din romani. In general, trupele erau ferite de astfel de posibilitatzi (i.e. - polonezii luptau in zona vestica shi sudica, romanii in zona de nord shi de vest, in special in Italia, unde s-au comportat foarte bine. De altfel, Italia era o specialitate a romanilor bistritzeni inca din timpul razboaielor napoleoniene. Singurele cazuri de dezertare in masa au fost acelea ale cehilor pe frontul de est. Aceiashi cehi care au format apoi Legiunea care a traversat Rusia de la un capat la altul in plin razbooi civil). Singurele lucrari pertinente despre monarhia habsburgica traduse in romaneshte sunt cele ale lui AJP Taylor (din pacate se opreshte la WW I) shi Erich Kastner (cred ca asta e numele, s-ar putea sa ma inshel).
3. Fiind vorba de o vizita de pashti, este de presupus ca discursul la care va referitzi a fost rostit in martie-aprilie-mai 1918, cand armata romana nu mai lupta impotriva centralilor (pacea a fost semnata in mai, dar ar trebui verificat in Kiritzescu, de pilda, cand anume au inceput tratativele de pace shi cand s-a semnat armistitziul preliminar).

Offffffff...

 =  Bravo, austriaca!...
Ghinea Nouras Cristian
[17.Aug.08 16:31]
Foarte interesante amanunte! Pe linia a ceea ce ati aratat foarte documentat, adaug ca marele tenor Traian Grozavescu (lugojean) a luptat la Isonzo, pe frontul cu italienii. Doamne, cum o fi aratat artistul asta monumental cu arma in mana?! Un autor austriac, Kurt Dieman Dichtl, povesteste in cartea "Sagenhaftes Osterreich" - Eine Liebeserklarung an unsere Heimat - Editura Amalthea, Viena, 1994 - capitolul "Despre moarte pe Isonzo și Lacherfeldelstrasse" cum Grozavescu le-a cantat o arie italienilor intr-un moment de acalmie, fiind aclamat: Bravo, austriaca! Austriecii il considera ca pe unul de-ai lor, dar nu pentru culoarea uniformei.

 =  Solicitare pt publicare
Radu Cernatescu
[01.Nov.08 14:02]
Imi permiteti sa preiau acest text intr-o revista foarte apropiata de dvs?

 =  numele
Ghinea Nouras Cristian
[01.Nov.08 21:11]
Daca-mi spuneti si numele revistei...

 =  re:
Radu Cernatescu
[03.Nov.08 15:37]
Despre revista de care va spuneam ca va solicita colaborarea gasiti detalii la banatulmontan.ro

 =  Apai de ce nu zici mata de la inceput...
Ghinea Nouras Cristian
[03.Nov.08 20:49]
Cu mult drag; poate primesc si un exemplar... Pai de ce nu zici asa de la inceput! Daca vrei, si altele, mai scapam din cand in cand din "cutie" si mai facem cate un reportaj prin Caras, ba cu icoana de la Scaius, ba cu conacul de la Zagujeni, ba la Megica, ba la Mehadia, ba cu generalii din Caransebes. In Caras e aer mai curat ca in Timis, merele si rachia asisderea.
In almanahul de acum 90 de ani era poza lui nenea Albrecht asta cu semnatura Fo Herzog Albrecht. Am scanat-o daca vreti o punem pe asta... Cea cu Cristea e postata prin grija editorului caruia ii multumesc.
Cristi

 =  Multumiri
Radu Cernatescu
[22.Nov.08 23:59]
pentru acordul dat pt publicaarea articolului dvs (a se vedea http://www.banatulmontan.ro/pdf2008/BanatulMontanNr.08%202008%20OctNoi.pdf). Daca ne precizati datele de contact, veti putea primi numarul prin posta. Asteptam si alte contributii...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !