| = este, așa, neutru | Ecaterina Bargan [02.Aug.08 19:27] |
| acesta și cîteva din precedentele le văd într-un gri nivelat. n-ar fi rău să aduci ceva mai multă emoție, mișcare, culoare. este prea liniștit și neutru, deși asta m-a emoționat: nu suntem prea uzi, deși am plâns cândva fiecare, ne-am înmormântat bunii și comparația din început cu casa încălzită și atingerea necesară. acolo încă erai concentrată. mai jos, balast, neutralitate. | |
| = ecaterina | Ela Victoria Luca [02.Aug.08 20:38] |
| "mai jos", cum spui tu, adică în cele două fragmente, e mult mai intensă emoția decât în primul, cel care te-a atins pe tine. nu numai că nu e tern/gri, ci, dacă ai ști cum se pulverizează acolo "culorile", în timp ce sunt bine văzute și lucid trăite, în șira spinării, ai numi altfel lucrurile care acum îți par balast. mulțumesc, ela | |
| = adică, judecînd în sensul opus | Ecaterina Bargan [02.Aug.08 21:03] |
| reiese că în prima nu este emoție și culoare, sau nu în aceeași doză ca în următoarele? mie, oricum, îmi plac mai mult imaginile alb negru, griul nu e chiar grav. remarc înspre final cîte ceva din cele enumerate de tine. eu nu pot să văd identic ca autorul. dar, "firește, tu ai acea îndreptare de spate...". este cred, și normal să reacționezi astfel. multă inspirație în continuare și texte la fel de fermecătoare ca locurile celea pe care le îmbrățișezi între drumuri. | |
| = . | Ela Victoria Luca [02.Aug.08 21:09] |
| ecaterina, este doar o prelucrare treptată a emoției sau o atenuare a intensității în așa fel încât lucrurile simțite până-n șira spinării să nu poată fi dezvăluite la întâmplare și pe orice cromatică, mai ales că mai ales nuanțele contează. șamd. mulțumesc pt revenire, mai limpede de atât nu am cum re-explica. sau nu simt că este nevoie de explicații. de inspirație, da. ela | |
| = * | George Pașa [02.Aug.08 21:31] |
| Mie mi se pare unul dintre textel bune ale autoarei. Aș fi preferat să tac, așa cum au tăcut mulți, poate de sfială în fața unei asemenea "imprudențe". Poate ar fi trebuit mai puțină directețe a mesajului, poate da impresia de facil, deși nu e așa ceva. E o schimbare totuși prin această atenuare a intensității emoționale de care vorbești, prin renunțarea la exclamații sau la unele retorisme. "Imprudența" de care spuneam se referă la prea marea transparență a mesajului, parcă nimic nu se mai tăinuiește, în sensul bun al cuvântului, nu de ascundere ipocrită. Așa văd eu. | |
| = ela | victor pelivanov [02.Aug.08 21:41] |
| e mult balast.are dreptate ecaterina.plus ca ai niste versuri ieftine,gen,brat de dureri,nu suntem nodurosi.am impresia ca ma cam plimbi;cred ca ar trebui sa mai tai,sa nu mai povestesti.semeni cu dan mihut in privinta asta,ma duci pe la periprava ca sa imi arati ceva ce stiam deja,fara asa multe cuvinte | |
| = pașa, victor | Ela Victoria Luca [02.Aug.08 21:49] |
| pașa, nu știu ce să spun, despre emoție este deseori greu să spui în așa fel încât să fie resimțită într-un echilibru bun. și să "dozezi" tonalitățile printr-o perlaborare (rațiune, luciditate etc.), în așa fel încât totul să curgă firesc, și pentru autor, și pentru cititor. aici, spațiile dintre autor - cititori sunt adesea perturbatoare. alteori nu. victor, în stilul acesta de povestaș am scris de foarte multe ori, cu mulți ani în urmă, chiar mulți înainte de a posta ceva pe agonia. unii consideră că mă regăsesc cel mai bine în asta, alții în alt stil. eu știu dar că aleg diverse moduri de a scrie, în funcție de mișcarea, de acțiunea din spatele cuvintelor. voi revizui poate. dar, pe la 17 ani când am început să scriu în "matca" asta a "povestirii", nu avea nicio legătură cu stilul autorului maisusnumit sau cu agonia. mulțumesc, ela | |
| = ela | victor pelivanov [02.Aug.08 22:08] |
| asta am simtit cand am citit poemul tau,asta am spus.nu am vrut sa insinuez ca semeni cu dan mihut,deloc;doar ca amandoi,aveti un stil,asa,in care ma plimbati pe unde trebuie si pe unde nu trebuie.uneori | |
| = victor | Ela Victoria Luca [02.Aug.08 22:13] |
| apăi, normal că spui ceea ce ai de spus, victor. și, da, ai dreptate, așa se întâmplă, uneori/deseori, plimb oamenii prin texte și pe unde nu vor/nu știu de ce să meargă. eugen lumezianu, prin 1987, îmi spunea ceva de genul: "scrie, tu scrie, oricum oamenii vor merge pe unde vor ei să meargă în text, au reperele lor. asta e una din dramele celui ce scrie, și mai sunt și altele, le vei cunoaște pe toate". greu cu povestașii, da. ela | |
| = ela | victor pelivanov [02.Aug.08 22:40] |
| bine.cum zici tu.si cum ti-a spus eugen lumezianu.doar ca tu stii,tot poemul asta putea fi scris in patru versuri.cel mult.eu tot pe a mea,lasa povestile.doar un exemplu:firește, tu ai acea îndreptare de spate, fermă, deschisă, iar ea îți seamănă.ce rost are asta,iar ea iti seamana? | |
| = victor | Ela Victoria Luca [02.Aug.08 22:46] |
| are rost, "ea îți seamănă", schimbă referențialitatea, introduce un alt cadru, altă persoană. așa cum are rost acel "nu suntem noduroși", cum sunt crengile. și nu doar ele. noduri, cu ce sensuri sunt ele. așa cum brațul acela e de dureri, nu de altceva. șamd. tot ce am scris are rost, cel puțin așa/atât m-a dus pe mine capul, na. altfel tăiam. plus. nu, nu aveam cum să scriu în 4, 6, 8 versuri. dacă era așa, așa l-aș fi scris, dar nu mai era acest text, era un altul. amu, seară bună. eu nu mai revin, ies din virtual. ela | |
| + :) | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| aici ela mi se pare mai sensibila ( nu ca nu ar fi in general ) insa e mai pe fata, si mai putin suprarealista. imbina cele doua trasaturi foarte frumos. in prima parte, cand pare a vorbi incet in fata unei ferestre de a carei celelalte parti ploua. imi place atmosfera linistita, calma insa precisa, centrata pe luarea de cunostinta celuilalt prin atingere. in partea a doua cred se continua simbolul surcelelor ( lemn ), iar fisurile minuscule pot reprezenta amintiri, pareri de rau, esec-uri, etc. partea a treia are un usor flux cu caracter androgin. ma gandesc acum ca acesta ar putea fi un poem despre o fosta iubire in care cele 2 personaje sau cam grabit prima data fie sa move on fie sa move off iar indiferent din cele 2 ceva nu a mers bine. pentru ca senzatia de nostalgie pe aici e destul de incontestabila. e un fel de 'remember the days when we...', 'now we might, now we could, or god knows..." | |
| = Claude | Ela Victoria Luca [17.Aug.08 20:31] |
| E bine când lucrurile pot fi spuse nefiind spuse sau nespuse fiind se vor fi sus altfel, căci întotdeauna grăbirea nespusului face din spus un sfârșit sau un început adesea neașteptate. Mulțumesc fiindcă ai mișcat ușor capul deasupra mării și a sensibilităților mele de vară. Ela | |