| + Splendid | Daniel Puia-Dumitrescu [26.Apr.06 23:19] |
| Esti o extraordinară, Mădă! Poezie de pus pe rană, simplă spre perfecțiune, ce bine e să ai un îngeraș să te inspire! Ai votul meu! :) Hristos a înviat! Daniel | |
| = Daniel | Mădălina Maroga [26.Apr.06 23:27] |
| Daniel, ciudat! ne comentam în același timp. este un poem simplu... este un adevăr. un copil doarme. (am oftat.) ...este singura liniște peste ape. mulțumesc, Adevărat a înviat! Madim | |
| = numai bine | mihai amaradia [27.Apr.06 09:52] |
| poezie de pus in rama. chiar as putea dak mi-ai trimite in mail manuscrisul. am eu un panou. "un copil nu știe cum noaptea oamenii mari numără apele" 1 doi 3 patru. 1 2 3 4, un doi trei patru. mi-a placut.papa ne mai citim | |
| = Mihai Amaradia | Mădălina Maroga [27.Apr.06 13:57] |
| Mihai, mulțumesc de trecere. e liniște în subsolul acestui poem. oamanii mari încă mai numără apele. copilul joacă un joc nevăzut de nimeni. cineva știe toate astea, cineva îi iubește... p.s. - nu trimit pe mail manuscrise. dacă o să ajungi la lansarea volumului meu, la Craiova, promit un autograf. mulțumesc, Madim | |
| = :) | nica mădălina [27.Apr.06 14:37] |
| madalina, un copil se joaca de-a universul fara sa stie sa numere, prinde in colturi de sotron stele, sa ii invete pe cei mari saritul atent, dar voios printre ele. un copil se trezeste tot timpul din iubire in iubire mai calda, chiar si cand incrunta fruntea privind la cei mari. copilul imparte lumea, fara sa stie, in varste ale visului. ma opresc din spus banal ceea ce "o singura minune" sugereaza deja, recitesc si simt cum ma strange alaturi si in... | |
| = Mădălina Nica | Mădălina Maroga [27.Apr.06 19:23] |
| Mădălina, mă bucur mult să te întâlnesc în pagina mea. eu cunosc copilul despre care tu ai scris, din fericire sunt mămica lui. ne jucăm împreună de-a universul, numărăm visele și le înșirăm pe o ață. doar uneori ne oprim din numărat, atunci îmi spun în gând că pământul este prea mic pentru visele noastre. unde locuim noi, se numără apele, noi numărăm iar visele spunând rugăciuni... mulțumesc, Madim | |
| = "cerul în alb ca o singură minune" | keller victor-theodor [30.Apr.06 14:06] |
| Eu cred ca este un text foarte frumos. Mie mi-au placut versurile: "un copil doarme, se împarte fără să știm, mâinile ca o singură minune." cu drag, | |
| = Frumos1 | Ovidiu Gligu [31.May.06 06:05] |
| Din start opoziția dintre copil și omul mare este tulburătoare, deci poemul are un "ab initio" un as in mânecă. Depinde ce face cu el. Poate să-l arate prea devreme sau poate fi bănuit fals. Cel mai frumos este atunci când reușește să ne impresioneze fără să-l vedem. Așa cred eu... Am găsit multe imagini clare, de ex. "cerul în alb ca o singură minune"," un copil doarme/ e singura liniște peste ape". Nu știu ce ar însemna "Dumnezeu ne trezește la ore fixe", poate să fie doar o reminescență de teribilism. Cu prietenie, Ovidiu | |