| = dana banu, oamenii dorm liniștiți într-o istorie nouă,... | Teodor Dume [09.Jul.08 20:56] |
| dana, frumoasă rostire oasele bunicului meu strălucind ca o lumânare aprinsă... "nu plouă nu e frig nu sunt câini oamenii dorm liniștiți într-o istorie nouă astă-noapte în vis ploua ajunsesem dincolo de linia orizontului noroiul ne intrase în piele bătrânii spun că oamenii care mor fără lumânare aprinsă la cap trec mai greu de vămile cerului oasele bunicului meu strălucesc și acum în nopțile tulburi eu le văd strălucirea eu nu fug și nu îmi e frică de ea strălucirea aceea o port cu mine prin lume nu o las să se stingă nimeni și nimic nu mi-o poate lua când voi ajunge la capătul lumilor mele voi străluci și eu cu siguranță prelung" dana, comentariile pe acest text nu-și au rostul pentru că mesajul izvorăște atât de limpede încât orice încercare ar tulbura emoția... și zădărnicia în cuvânt poate ar umbri spunând, până la plictis, da, un text bun, elegant și bine primit de sufletul meu. tocmai de aceea mi-am permis să reproduc finalul. fie el, semnul meu... de trecere stimă și considerație, teodor dume, | |
| = Teodor Dume, | Dana Banu [10.Jul.08 07:19] |
| mulțumesc pentru semnul de lectură | |
| + Oasele | Călin Sămărghițan [14.Jul.08 10:29] |
| Oasele lui țineau loc de lumânare. Oare câți din "istoria cea nouă" mai înțeleg asta? E fascinant când întâlnești poezii din închisoare, deoarece variantele diferă, după cum a ținut-o minte fiecare. Eu am întâlnit-o pe a lui Gyr așa: Nu ești înfrânt atunci când sângeri și nici când ochii-n lacrimi ți-s, ci-adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis. O mică stea, care se vrea o palidă urmă a luminii acelor oase. | |
| = Călin, | Dana Banu [14.Jul.08 10:53] |
| da, se pare că există mai multe variante ale poeziilor lui Radu Gyr...până la urmă rămâne însă mesajul care se pare că rezistă și se face auzit chiar și în această "istorie nouă" îți mulțumesc pentru semn și pentru faptul că ești aici pe bunicul meu, Ioan Cosima, nu l-am cunoscut... a murit înainte de nașterea mea...dar uneori trece prin gândul meu, se pare că în ultima vreme din ce în ce mai des | |