| = vasile mihalache | Andrei Trocea [10.Jul.08 11:19] |
| "Mi-e gura uscată ca o coajă de pâine" de prima data cand am vazut titlul, acum cateva zile, mi s-a parut atat de puternic vizual, ca aproape ca am foat tentat sa folosesc undeva comparatia. bine ca am niste ingeri buni pe langa mine care m-au invatat sa nu copiez. :-) "Albită de sare-i cravașa care mă-ndeamnă să zbor. Din trup se desprinde o coastă Ca dintr-o corabie gândul." m-a impresionat sfarsitul, in primul rand tot din punct de vedere vizual (am o imaginatie aproape bolnava, asa ca vad usor ceea ce citesc). sa poti zbura doar ca sa scapi de sfichiul cravasei! as vrea si eu un bici in urma mea! :-) poemul e sacadat, se simte inversunarea in el, o furie tinuta insa in frau, care se exprima atat cat e nevoie ca textul sa poata fi dat mai departe, intre palmele cititorului. citit placut cu prietenie, andrei t | |