| = vasile munteanu | dan herciu [06.Jul.08 22:52] |
| un poem care mi-a atras atenția prin titlul cumva neobișnuit, dar care mi-a plăcut pentru ritm, limbaj și mesajele transmise...aș sublinia câteva versuri foarte bune: "prin pădurea de mame ferindu-și copiii în brațe" "cea mai fragedă carne coapsa ei mi s-a spus .că ar fi și am rupt2 și finalul ( mă refer la ultima strofă) de excepție. ..nu mi-a plăcut însă : "valurile sufletului au purtat din ce în ce mai departe mângâierile"...care după părerea mea e un vers slab și foarte folosit. cu prietenie dan h. | |
| = . | Vasile Munteanu [08.Jul.08 21:07] |
| Dan: în primul rând, îmi place că ai remarcat sufletul din buldozer; în al doilea rând, despre "valurile sufletului", dacă îl analizezi așa, frust, la nivelul metaforizării, da, ai dreptate, e ceva încălzit și reîncălzit; aș sugera o interpretare la nivelul discursului; acei dinți ce rup cu ritmul valorilor, acele îndepărtări (de mângâieri, de cântec, de figuri și imagini cunioscute - în definitiv, de o anumită vârstă) care se sting concentric, asemnea undelor, în direcție opusă mușcăturilor). mulțumesc pentru lectură și pentru semn. | |