| = la fel și aici | Eugenia Reiter [05.Jun.09 06:35] |
| salut aceeași problemă și aici: text fără diacritice + titlul cu majuscule (te rog citește/recitește reguli postare) | |
| = Felicitări! | Călin Sămărghițan [10.Jun.09 09:42] |
| E un eseu interesant care mi-a smuls o grămadă de note. Să vedem: Nu prea agreez definirea apolinicului și a dionisiacului pe care ați făcut-o (parcă ați ocolit tocmai esența), dar este și aceasta o accepțiune. Ați asimilat perfect ”tiparul” Blaga. Schematic surprins, dar conturând foarte bine esențele, bună sinteză. Ceea ce voi spune nu face obiectul acestui eseu, dar cred că tiparul Blaga nu mai este valabil și vă spun imediat de ce. Dinamitați odată cu Blaga articulația logică a minții europene, prin gândirea de tip slav. E o idee interesantă, care se susține din multe puncte de vedere. Dar Blaga nu mai poate fi adus ca argument datorită etapei istorice în care a scris, cred că trebuie evitată această viziune diacronică. Blaga se referă strict la ruși, dar vedeți că avem o latură vestică a slavismului foaaarte interesantă. Dar nu vă faceți probleme, la începuturile mele am făcut aceeași greșeală. Dar spețele de care vorbiți, se susțin, desigur, și sunt limpezi, iar faptul că ajungeți la acele ”referințe arhetipale” e normal până la urmă, sunt chiar bine conturate și juste, spun eu. Așadar mergeți schematic, dar mult prea blagian, până la ”omul românesc”. Aici cred că ați dorit să ajungeți. (O notă pe care voiam să o fac și mai devreme: nu cred că Cioran va putea fi adus vreodată ca argument în antropologie, eu l-aș lăsa deoparte.) La lista cu românii care ”și-au depășit timpul” aș adăuga neapărat pe Nae Ionescu, veți fi plăcut surprins de ceea ce veți găsi în ”Cursul de metafizică” al acestuia, undeva prin primele capitole, exact pe problemele de care vă ocupați aici. Vedeți că v-ați încurcat puțin la Eminescu la ”Mortua est”(sic!). (Bănuiesc că știți ce înseamnă ”sic!”. Nu e ”sâc”.) N-aveți voie să faceți așa ceva, mai ales la acest vers, care nici nu e redat corect. Până la urmă și pe român l-ați tratat tot schematic. Dar rămâne un eseu bun pentru cât își propune, și care poate fi îmbogățit în orice moment. E bine scris la nivel conceptual, absolut necesar formării unei idei generale, puțin dezactualizat, dar s-a dovedit fructuos. Mi-a făcut plăcere reamintirea acestei ”lecții” blagiene. Dacă considerați util, v-aș îndemna spre acel Nae Ionescu amintit, treceți puțin prin Țuțea, dar numai puțin căci e anevoie de străbătut, și apoi plonjați cu încredere în trilogia lui Vasile Avram, poate cel mai mare antropolog de azi de la noi și veți găsi lucruri absolut fascinante. Cred că ar fi fost interesant ca acel moto al lui Mateiu Caragiale să-l puneți la început. Felicitări. Mai am o sugestie, dacă îmi permiteți: fiind vorba de un eseu cu destul de multe ”capitole”, fiți profesionist până la capăt și acolo unde ar fi aliniat, faceți paragraf, adică introduceți un rând gol. Astfel facilitați mult lectura, permiteți întoarcerea cititorului la anumite paragrafe și, de fapt, veți uzita un stil academic (e drept occidental) al aranjării în pagină în lipsa aliniatului. Iertați excesul de paternalism, dar poate e util. Meritați toată atenția. A, și puneți diacriticele, desigur. Ține tot de profesionalismul expunerii. | |
| = părere | Liviu Nanu [10.Jun.09 10:15] |
| Tot la român mă opresc și eu. Mă miră faptul că nu ați adus în discuție și lucrarea lui D. Drăghicescu "Din psihologia poporului român". Sau Păucescu, și el are niște referiri foarte interesante. Ar trebui să vă rescrieți eseul, eliminănd greșelile typo și punînd diacritice. | |